Cunoscut sub denumirea stiintifica de Chamaecyparis, chiparosul fals apartine familiei Cupressaceae. Acesta prospera in orice gradina, avand o crestere rapida si o imagine vesnic-verde. Popularitatea acestuia este fireasca, atat timp cat pe mapamond exista cateva sute de soiuri. Genul Chamaecyparis include in jur de 6 specii, stiind ca diferentierea cu reprezentantii genului Cupressus nu este intotdeauna evidenta.
Un exemplu ar fi transferul speciei Chamaecyparis nootkatensis in genul Cupressus. Cele doua genuri au fost confundate inca din secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, cateva criterii morfologice fac posibila diferentierea acestora. Ramurile persistente ale speciilor de Chamaecyparis sunt turtite ca la Thuja, in timp ce ale speciilor genului Cupressus sunt cilindrice. Acestea din urma au o tulpina dreapta in timp ce speciile genului Chamaecyparis au tulpini curbate si flexibile. Acest gen contine arbori foarte mari, cu lemn si frunzis foarte parfumat. Conurile lor sunt mai mici decat ale reprezentantilor genului Cupressus.
Speciile de Chamaecyparis ocupa regiunile nordice reci si umede din America de Nord si Asia de Est (Japonia, Taiwan), unde se amesteca de obicei cu alte conifere de paduri umede si umbroase. ‘Chen-mu’ tradus ca ‘Arborele Sacru’ (Chamaecyparis formosensis), are are o longevitate mai mare de 2000 de ani, fiind unul dintre cei mai mari arbori din Taiwan, cu inaltimi pana la 60 m si trunchiuri ce ating 7 m latime.
Specia Chamaecyparis lawsoniana, originara de pe continentul nord-american, poate atinge inaltimea de 60 m si poate trai 600 de ani. Chamaecyparis nootkatensis (chiparosul Nootka), intalnit tot in America de Nord de-a lungul coastei Pacificului, ajunge la 36 m inaltime, la fel ca ‘varul’ sau japonez Hinoki (C. obtusa), conifer inzestrat cu o crestere lenta, ce poate atinge 50 m inaltime. Specia denumita de niponi Sawara (C. pisifera) creste pana la 45 m in Japonia.
Frunzisul acestui conifer este format din solzi dispusi in 4 randuri, mai mult sau mai putin dispusi impotriva crengutei, avand aroma de patrunjel la C. lawsoniana, de cedru la C. obtusa sau de rasina la C. pisifera. In timp ce frunzisul speciei C. lawsoniana are o culoare verde-albastrui sau verde-inchis mat, albicios pe dos, iar specia C. obtusa prezinta un verde intens, luminos, pe crengute rotunjite cu o textura foarte frumoasa si un frunzis verde argintiu la soiul C. pisifera Boulevard.
Numeroasele soiuri de Chamaecyparis ofera gradinarilor o gama foarte larga de culori, texturi si porturi. Coaja rosiatica este fibroasa, formand benzi verticale lungi. Inflorirea masculina si feminina se face pe acelasi subiect. Micile conuri masculine verzi-galbui apar la capetele unor crengute, eliberandu-si polenul in martie sau aprilie, exact cand florile femele se deschid la capetele altor crengute.
Lemnul reprezentantilor genului Chamaecyparis are o granulatie fina si durabila, fiind foarte apreciat de japonezi, care il folosesc pentru a face sicrie, mobilier lacuit sau chiar temple. Arborii genului Chamaecyparis nu au pretentii la natura solului, atat timp cat este bine drenat. Ei prefera locatii reci, nu prea insorite, doar pe jumatate umbrite. Aceste conifere au o crestere mai moderata decat alte conifere dar nu este rau daca se doreste pastrarea dimensiunilor mici ale subiectului.
Aceste conifere nu apreciaza taierea, deci este recomandat sa fie folositi in garduri vii libere. Se recomanda o taiere foarte usoara, efectuata in luna august, daca este necesar, pastrand intotdeauna frunze pe arbore. In gradina puteti utiliza acest chiparos ca subiect izolat in mijlocul unei peluze sau ca fundal al unui pat de flori. Datorita cresterii lente, speciile scunde de Chamaecyparis sunt perfecte pentru a impodobi o stanca, o gradina mica sau o terasa, plantate in containere.
Prin silueta lor naturala si prin calitatile estetice remarcabile, arborii genului Chamaecyparis se potrivesc atat in gradinile contemporane, cat si in cele naturale. Se completeaza minunat cu alte conifere pitice, cum ar fi Thuja, Juniper, Cryptomerias sau cu alti arbusti floriferi ce prefera soluri acide si zone racoroase, cum ar fi azalee, andromede sau camelii. De asemenea, pot fi transformati in bonsai, precum specia C. obtusa Aurea a carei masa de frunzis auriu contrasteaza superb cu culoarea inchisa a trunchiului.