Tuia Micul Campion

Thuja occidentalis Little Champion este un arbust pitic, globular, foarte rezistent. Când este tânăr crește rapid, apoi rata de creștere scade. Ajunge la maxim 1,2 metri înălțime. Acest mic cultivar are o formă rotundă, cu ramuri scurte și frunze verzi.

Frunzele sunt moi., de culoare verde deschis. Frunzele în timpul iernii sunt de multe ori de culoare maro până la verde.

Este cea mai mică varietate de Thuja occidentalis. El este un arbust pitic, cu forma globulara, având frunzișul fin și lăstarii foarte deși și subțiri.

Plantele tinere au nevoie de fosfor suplimentar pentru dezvoltarea rădăcinilor. Arbuștii trebuie să fie fertilizați o dată la câțiva ani. Excesul de azot în sol poate provoca o creștere excesivă a plantelor, în detrimentul dezvoltării mugurilor florali. Tipul optim de sol este argila, care este bogată în materie organică, bogată în nutrienți și are o capacitate perfectă de menținere a apei.

În ceea ce privește expunerea la soare, multe dintre aceste plante se vor descurca bine cu mai puțină lumină solară.

Este o tuia de formă globulară și cu creştere lentă, care se poate planta ca arbust solitar sau pentru gard viu. Frunzişul ei este verde, şi nu se face  prea maro în timpul iernii, nu este prea pretenţioasă. Este o bună plantă decorativă de iarnă.

Pentru a putea achizitiona thuja little champion CLICK AICI

Pinul negru

Pinul negru este unul dintre puținele conifere care cresc pe soluri grele, bogate în carbonat de calciu, cu pH alcalin. Suportă destul de bine seceta și canicula verii motiv pentru care a fost folosit de-a lungul timpului  la împădurirea terenurilor degradate din zona colinară și chiar la câmpie. Se încadrează în decorul grădinilor japoneze dar se potrivește și în amenajările realizate în stilul mediteranean, englezesc sau rustic. Pinul negru are ace lungi, verzi închis, ușor curbate spre interior și sunt grupate câte 2 într-o teacă. În condiții optime de vegetație poate ajunge la înălțimi de peste 30 de metri dar în mod uzual este întâlnit în grădini la înălțimi de 10-15m. Varietatea Austriaca este un arbore cu tulpina dreaptă și creștere conică, semeață în tinerețe. Varietatea Pyramidalis are un port compact iar Green Tower este un cultivar multiplicat prin altoire cu forma columnară, foarte compact și nu mai înalt de 6-8 metri. Există și forme globulare de pin negru – Globosa, Breppo sau Spielberg care cresc ca niște boscheți de 1,5-2 m în diametru utilizați de regulă în amenajările de stâncării. Acești pini globulari sunt înmulțiți deasemenea prin altoire, prețul acestor plante fiind din aceste motive mai mare decât a plantelor obișnuite obținute din semințe. Pinii sunt plante nepretențioase, nu necesită udări decât în perioadele extrem de secetoase. Pentru plantare este bine să se folosească un substrat pentru conifere dar de regulă pinii negri pot crește pe aproape orice tip de sol. Se plantează la soare. Nu necesită adăpost, este rezistent la vânt, praf și poluare.

Pentru achizitionarea unui pin negru CLICK AICI

Bradul corean „silberlocke„

Abies koreana „silberlocke„ (brad corean „silberlocke„  )

 

 

Bradul corean “silberlocke” – în traducere liberă  „Buclele de argint”- este un arbust conifer veşnic verde cu un port stufos.  Acest cultivar a fost introdus în Germania în 1986 de către Gunter Horstmann. Frunzele sale sunt de culoare verde închis și curbate în sus pentru a arăta partea inferioară argintie. Are conuri purpurii chiar si pe plante tinere.

Abies coreana „Silberlocke” (bradul coreean „Silberlocke”) atinge o înălțime de 4m și un diametru  de 1,5 m după 10-20 de ani. Se plantează în sol umed, dar bine drenat, ușor acid. Specialisii nostri va recomanda să nu îi faceti nici o taiere de întretinere dar poate fi tuns in forme topiarice din cele mai interesante. Nu este recomandat pentru plantare în condiţii de vară fierbinte.

Plantele cresc slab în soluri argiloase grele. Adesea sunt afectate negativ de poluarea urbană a aerului. Ideal ar fi de introdus in curtile caselor sau cabanelor din zonele montane sau deluroase din tara noastra.

Nu există probleme grave legate de insecte sau boli.  Copacii sunt în general intoleranți la poluarea urbană.

Arțarul de Manciuria

Acest arțar pitic, de multe ori prezentat sub forma unui arbore multi-tulpinal, cu aspect de tufă mai mare este deosebit prin rezistența foarte mare la praf și poluare, la sarea utilizată pentru deszăpeziri și la ger. Nu crește înalt, uzual la 5-6m (rar 10m) și are o coroană largă, rotundă. Poate fi modelat și ca arbore cu un singur trunchi și coroană rotundă, fiind, ca toți arțarii receptiv la tăierile de formare. Este un element inedit care poate crea un aspect sălbatec, de stepă, poate fi utilizat și în vase iar la marginea drumurilor poate fi lăsat fără grijă că ar putea suferi din cauza curenților, a frigului sau a sării. Numărul de senzație și-l face la sfârșitul verii când frunzele frumoase, alungite, trilobate devin roșii ca focul. Grădina este astfel foarte dinamică, un arbore care pe parcursul verii e oarecum banal, se aprinde dintr-o dată schimbând radical aspectul grădinii. De fapt această vâlvătaie autumnală este prevestită primăvara de fructele prinse în aripioare (samare) la fel de roșii ca frunzele toamna.

Fragi

Fragii sunt de fapt căpșuni sălbatice. Horticultorii au selecționat soiuri de fragi mai productive, cu fructe mai mari și uneori chiar mai gustoase decât a celor întâlniți în mod obișnuit în pădure. Fragii se cresc ușor, plantații și apoi ei vor avea grijă să ocupe întreaga grădină. Dacă nu sunt expuși inundațiilor prelungite sau secetelor excesive se vor dezvolta, înmulți și fructifica din belșug. Pot fi crescuți și în ghivece, dacă le asigurăm desigur suficientă apă (pământul din ghivece se usucă mai ușor decât cel din grădină) și dacă le dăm destul soare. Un truc isteț ar fi să rotim la câteva zile ghiveciul cu fragi de pe terasă astfel încât toate fructele să se bucure de soare. Altfel cresc destul de bine și la semi-umbră sau chiar la umbră. Aroma fragilor este mai intensă decât a căpșunilor și chiar dacă sunt mai mici, răbdarea de a-i culege sporește satisfacția degustării lor. Rodesc aproape continuu din iunie până toamna târziu. Sunt soiuri cu fructe rotunde (REGINA) și soiuri cu fructe alungite (RUGIA). Pe soluri fertile vor crește desigur fără alt ajutor, în vase va trebui să îi sprijinim cu îngrășăminte bogate în potasiu (Granusol 10-10-30).

Murul

Murele au un conținut mai redus în zahăr decât zmeura dar sunt la fel de bogate în vitamina C. Tulpinile murului sunt foarte lungi, pot ajunge până la 6-7 m și cresc până toamna. Unele soiuri au tulpinile cu spini, altele fără spini. Rodește timpuriu, chiar din anul 2 și face producții bogate – până la 20 tone la ha. Este destul de iubitor față de căldură, temperaturile mai mici de -15 gr.C iarna pot să îi afecteze lemnul, de aceea ar trebui plantat în locuri mai ferite. Deși în pădure crește și la umbră, murul cultivat ar trebui plantat în plin soare pentru a avea producții optime. Preferă solurile ușor acide , ceva mai grele, argilo-nisipoase și deși are nevoie de suficientă umiditate în sol pentru a susține producția de fructe, nu suportă totuși apa stagnantă de aceea nu ar trebui plantat în locuri inundabile. Exită numeroase soiuri de mur. THORNLESS EVERGREEN nu are spini și păstrează frunzele verzi iarna motiv pentru care este foarte decorativ. LOCH NESS este un mur compact, crește până la 2m și poate fi cultivat chiar în ghivece. GAZDA este un soi de productivitate medie, cu fructe dulci și puțini spini. NAVAHO este soi nobil fără spini cu fructe dulci. CHESTER este un hibrid rezistent la frig cu coacere târzie. BLACK SATIN este un soi semi-erect, rezistent la ger și la antracnoza, cu fructe aromate.

Pentru achizitionarea de muri CLICK AICI

Goji New Big

Fructele de goji sunt produse de planta denumită latinește Lycium chinensis (syn.Lycium barbarum) și care crește fără probleme în orice zonă a țării. Varietatea New Big este mai productivă, face fructe și frunze mai mari, crește viguros, lăstari lungi și mai puțin spinoși și ceea ce e mai important – nu avortează așa cum se întâmplă perfect cu plantele din flora spontană. Dacă veți cultiva plante de goji în grădina dumneavoastră ( ceea ce este extrem de simplu) vă veți putea bucura de fructe 100% bio spre deosebire de cele importate de peste mări care sunt stropite cu fungicide și sirop de zahăr pentru a rezista la transport și stocare îndelungată în magazine. Acesta este și motivul pentru care fructele pe care le cumpărați din magazine sunt mai dulci decât cele pe care le veți produce singuri. Goji sunt tufe foarte expansive care trebuie crescute pe suporți  – pe arcade ca și trandafirii cățărători sau cu tulpină principală susținută de un tutore solid și cu mai multe etaje de crengi arcuite. Nu necesită tratamente și crește destul de bine și în condiții de secetă, pe terenuri chiar mai puțin fertile. Trebuie îndepărtați lăstarii lacomi și drajonii pentru a împiedica planta să devină invazivă. Modelați-o cum credeți de cuviință, nu se supără dacă o tăiați prea mult.

Pentru a putea achizitiona arbusti fructiferi goi CLICK AICI

Alunul

Alunii se pretează pentru cultivare în majoritatea zonelor din țară. Au o ușoară sensibilitate la înghețurile târzii având în vedere faptul că înfloritul se desfășoară în cursul lunilor ianuarie-februarie, dar dacă se plantează într-un loc ferit, pot fi cultivați de la câmpie până în zonele montane. Preferă solurile fertile, revene dar fără exces de umiditate, cu textură lutoasă la luto-argiloasă și cu un pH neutru până la ușor alcalin. Pot fi crescuți sub formă de tufe dar se recomandă a fi conduși sub formă de arbori cu o singură tulpină pentru a ușura recoltarea și punerea mai bună în lumină a fructelor. Alunii cresc și la umbră dar puse în soare fructele vor fi mai mari și mai gustoase. Există multe soiuri de aluni și este bine să avem mai multe soiuri în grădină pentru o polenizare mai eficientă:

Fertille de Nothingam crește și pe solurile grele, calcaroase, este rezistent la secetă. Alunele sunt mari și mai alungite decât modelul alunii de pădure.

Webb’s Prize – soi englezesc foarte apreciat, cu alune foarte gustoase, rotunde, grupate în ciorchini.

Rod Zellernoot – alun cu frunze roșii și alune mari, alungite, gustoase.

Pentru a putea achizitiona aluni CLICK AICI

Schisandra

De regulă vițele sunt mai sensibile la geruri dar această viță venită din nordul Chinei (Manciuria) este deosebit de rezistentă la temperaturile scăzute și poate fi cultivată în toate zonele țării. Este o viță de vigoare medie, cu creșteri anuale de maxim 4 metri, de regulă lăstarii laterali cresc cam 1-2 m de la tulpina principală. Se cultivă pe pergole, poate îmbrăca ziduri sau dacă se dorește a înființa o mică plantație – pe sârme întinse pe șpalieri ca vița de vie. Fructele sunt boabe roșii grupate în ciorchini și se coc la sfârșitul verii. Gustul este extrem de complex, un amestec de amar cu dulce-acrișor și înțepături ușoare de piper – chinezii îi spun fructul cu cinci gusturi. Fructele se pot consuma proaspete sau uscate. Cel mai frecvent sunt utilizate pentru a face ceai sau în tincturi. Consumul de schisandra are multiple beneficii: stimulează memoria, crește vigoarea organelor sexuale, este stimulator digestiv și revigorant al ficatului, atenuează depresia și protejează pielea. Este ușor de cultivat, se curăță în același mod ca și vița de vie și nu este predispusă la îmbolnăviri sau atacuri de dăunători.

Ulmul siberian auriu

Ulmul siberian este un arbore de mărimea a III-a ce poate ajunge până la 15 m înălțime cu coroana bogată și des ramificată ce umbrește bine solul. Scoarța este adânc brăzdată de crăpături. Are o mare plasticitate ecologică fiind absolut nepretențios față de sol (crește chiar și pe soluri cu exces de carbonat de calciu) și este foarte rezistent la secetă. Varietatea Aurea se remarcă prin coloritul galben auriu al frunzișului, culoare ce se manifestă încă de la dezmugurire până toamna. Se pretează bine la tuns și poate fi menținut la dimensiuni adecvate tipului de grădină în care este încadrat. Se pot realiza coroane palmate care să funcționeze ca ecrane de protecție la limite de proprietate. Tăierile efectuate la jumătatea verii, după ce coloritul frunzișului pălește, determină reîmprospătarea coronamentului și păstrarea o perioadă mai îndelungată a aspectului proaspăt. Nu se fac astfel de tăieri toamna pentru că astfel lujerii nou crescuți nu au timp să se lemnifice.