Pinul silvestru

Pinul silvestru (Pinus sylvestris) este un arbore conifer care la nivel global, este cel mai răspândit pin și se găsește în toată Eurasia. Varietatea genetică este imensă și există mai multe subspecii diferite prin distribuția lor.
Arborele este tolerant la soluri sărace, secetă și îngheț și se găsește în diverse condiții climatice și habitate ecologice. Este o specie pionieră, capabilă să colonizeze solurile sărace în nutrienți în zonele perturbate.
Arborii maturi cresc până la 35 de metri și pot trăi până la 700 de ani. Coaja este un maroniu portocaliu și se dezvoltă în plăci odată cu vârsta.
Frunzele au formă de ac, sunt albastru-verzui și ușor răsucite și cresc în perechi pe lăstari scurți.
După polenizare prin vânt, florile feminine devin verzi și se transformă în conuri. Ele se maturează sezonul următor, deci există întotdeauna conuri de diferite vârste pe un singur copac. Conurile mature sunt de culoare gri-maronie, puțin asimetrice la bază. Pe ram sunt așezate cu vârful în jos.
Arborii maturi au coaja roșiatică spre vârful arborelui și coaja brună spre bază.
Pinul este recunoscut pentru calităţile sale de dezinfectant bronşic, descongestionant, antiseptic, diuretic, antireumatic, antiiflamator, antimicrobian, expectorant, sedativ, calmant etc. Aceasta pentru că pinul deţine uleiuri volatile (pinen, limonen, beta felandren, silvestren, delta caren), rașini, principii amare, acetone, alcooli, pinipicrozida, pinitol, coniferozida, aldehida anisica, caproica, acetat de bornil, taninuri, fitoncide, substanțe antibiotice, vitamina C, bioflavonoizi. Este apreciat pentru efectul antiseptic asupra căilor respiratorii și tonic, stimulator asupra organismului în general. Parfumul său reconfortant evocă mirosul sevei de brad. Este utilizat în aplicații cutanate pentru efectul încălzitor și decongestionant, iar în aromaterapie este benefic în caz de epuizare. La rândul său, infuzia de ace de pin acţionează în tuberculoză, având calităţi antiinflamatoare și descongestionând aria pulmonară.
Ideea de însănătoșire cu ajutorul arborilor este la fel de veche precum omenirea însăsi. Din păcate, ea a fost uitata aproape complet, existând în momentul de față foarte puțini oameni care o mai cunosc și o folosesc. În medicina populară se vorbește foarte mult despre dendroterapie sau vindecarea bolilor cu ajutorul arborilor. Pinul, la fel ca toate coniferele, este în permanenţă activ şi are o energie vindecatoare. Trebuie sa mergei la pinul dumneavoastra nu la întîmplare, ci in mod regulat. S-a constatat ca pădurile de pin,  conferă o stare de solitudine, de izolare, de revelaţie interioară şi sunt recomandate de psihologi persoanelor cu o puternică forţă interioară, dar sunt contraindicate celor anxioase. Daca ați ajuns la un copac care da energie, procesul de comunicare cu el trebuie sa continue 10-l5 minute.
Daca aţi ajuns la un pin care poate să stoarcă energia care nu este folositoare, întâlnirea nu trebuie sa depăşească 1-2 minute. Fiecare specie de arbore are proprietăţile sale terapeutice dar pinul ocupa un loc de frunte în acest domeniu. În institutele medicale din lume se fac de mai mulţi ani cercetări ale formei biocâmpului arborilor. Astfel, copacul este pus într-un câmp electromagnetic puternic, care provoaca apariţia unei aureole strălucitoare în jurul trunchiului. Se valuează astfel calităţile lor vindecătoare. Dacă aveţi orice suferinţă fizică sau psihică, atunci nu trebuie să lipsească  pinul din grădina dumneavoastră

Pinul silvestru (Pinus sylvestris) prezintă numeroase varităţi dintre care menţionăm pe câteva comercializate de către Grădina Verde:

– Pinus sylvestris Aurea este un arbore maiestuos, cu creștere lentă, cu ace de culoare albastru-verzui, care devin galbene toamna târziu precum și conuri de culoare gri până la maro deschisă dar mai închis roșu-maro în apropierea bazei. Cu cât sunt mai mult ținuți în soare cu atât au tendința de a produce un galben mai strălucitor.
Este tolerant pentru o varietate de tipuri de sol, inclusiv soluri sărace, atât timp cât drenajul este bun. Plantele preferă climatul rece de vară și nu îi displace căldura și umiditatea. Plantele sunt în general tolerante la condițiile urbane.
Nu este necesară nici o tăiere.
Plante cresc în sol sărac, până la moderat fertil, umed dar bine drenat, în plin soare sau umbra parțială. Preferă umbra după-amiaza. Tendința este de a deveni neclintit în veri calde și umede.
Textura sa medie se amestecă în peisaj, dar poate fi echilibrată de unul sau doi arbori sau arbuști mai fini sau mai groși pentru o compoziție eficientă.
Se înmulțește prin altoire.
Pinus sylvestris Aurea va ajunge la o înălțime de 20-25 m și un diametru de 8 m.
Acest arbore ar trebui cultivat numai în lumina soarelui. Preferă stațiunile uscate de umiditate medie cu sol foarte bine drenat. Este considerat a fi tolerant la secetă și, astfel, face o alegere ideală pentru grădinile din zona litoralului sau alte ținuturi secetoase. Nu este pretențios în ceea ce privește tipul solului sau pH-ul.

– Pinus sylvestris Fastigiata sunt conifere de dimensiuni medii, de până la 8 m înălțime, cu formă de coloană, cu ramificații strânse, înguste și ascendente și frunze ascuțite și verzi în pachete de căte două ace.
Coroana este de culoare albastru-verde în toate anotimpurile.Acele verzi verzi sunt atractive pe tot parcursul anului.
Trebuie crescut în soluri umede, acide, bine drenate, în plin soare. Este tolerant pentru o varietate de tipuri de sol, inclusiv soluri sărace, atât timp cât drenajul este bun. Arborii preferă climatul rece de vară și nu îi displace căldura și umiditatea . Plantele sunt în general tolerante la condițiile urbane.
Se recomandă a fi plantat în parcuri, parcuri tematice, cimitire, zone de coastă, zone industriale, grădini mari. Atunci când este necesară o tăiere, se recomandă doar să tăiați noua creștere a sezonului curent, altfel decât să eliminați orice pierdere.

– Pinus sylvestris Fastigiata Glauca este un arbore verde albastru cu creștere lentă, cu ramuri ascendente și o formă de coloană îngustă. Frunzele sunt gri-albastru, iar exemplarele mai vechi prezintă coaja de exfoliere maro-portocalie. Acele sunt foarte ornamentale și rămân albastru argintiu pe tot parcursul iernii. Nici florile, nici fructele nu sunt semnificative din punct de vedere ornamental. Coaja de portocala este extrem de spectaculoasa si aduce un interes deosebit pentru iarna.
Vegetează in plin soarele. Creşte în sol bine drenat şi va atinge înălţimea de 16 metri.
Acest arbore ar trebui cultivat numai în lumina soarelui. Preferă nivelurile uscate de umiditate medie cu sol foarte bine drenat și vor muri adesea în cazul excesului de apă. Este considerat a fi tolerant la secetă și, astfel, face o alegere ideală pentru grădinile uscate sau peisajul cu deficit de umiditate. Nu este pretențios în ceea ce privește tipul solului sau pH-ul. Este extrem de tolerant pentru poluarea urbană și va prospera chiar și în mediile interioare ale orașului.

– Pinus sylvestris Hibernia este un arbust globulos, atingând o înălțime de 1,5 – 2 m și un diametru de până la 2 m . Frunzele sunt mici și scurte, de până la 3 cm, albastru-verde, dens amplasate, în toamna pot deveni parțial galbene. Tolerează o temperatură de până la -25 gr. C. și rămâne verde pe tot parcursul iernii.

Nu este pretențios față de fertilitatea solului, dar nu tolerează compactarea acestuia.

Se dezvoltă pe orice substrat de la uscat la umed, dar nu tolerează argila și solurile foarte fertile, deoarece în astfel de condiții este predispus la bolile provocate de ciuperci.
Este o plantă cu o mare valoare ornamentală, mai ales ca o plantă de accent de verde în grădină, datorită formei frumoase, inflorescenței sau culorii frunzelor. Datorită coroanei compacte se potrivește perfect în majoritatea compozițiilor.

– Pinus sylvestris Watereii este un copac destul de rar, semi-pitic, cu ace foarte dense, de culoare albastră, pe ramuri răsucite.
Pinus sylvestris Watereii este un arbust sau arbore conic larg. Acele gri-gri sunt atractive pe tot parcursul anului. El va ajunge la o înălțime de 12 m și un diametru de 12 m după 20-50 de ani.
Crește pe solurile umede, acide, bine drenate, în plin soare. Este tolerant pentru o mare varietate de tipuri de sol, inclusiv soluri sărace, atât timp cât drenajul este bun. Toleranța la vânt este buna. Plantele preferă climatul rece de vară.
Este originar din pădurea Knap Hill, Woking, Anglia, 1865
Poate fi folosit parcuri, parcuri tematice, cimitire, zone de coastă, zone industriale, grădini mari, grădini mici, grădini de terasă etc. Arborele
oferă hrană pentru păsări .
Pinus sylvestris Watereii tolerează bine tăierea, făcându-l potrivit pentru modelare. Poate fi condus în plante solitare prin tundere până la modelul bonsai.

Pentru a putea achizitiona pinus sylvestris CLICK AICI

Jneapănul pitic auriu

Pinus mugo Ophir este un conifer compact, în formă de movilă densă şi globuară. Acele sunt aplatizate și de culoare galben-verzui. Culoarea galbenă este mai proeminentă pe timpul iernii. Partile umbrite ale plantei sunt verzi. În vara acele sunt de o culoare verde albastru, cu o tentă galbenă, iar galbenul crește în luminozitate odată cu debutul iernii.

Acest pin auriu a primit numele său de la portul maritim biblic, Ophir, cunoscut pentru exporturile sale de aur. Ophir era o regiune neidentificată renumită în vremurile Vechiului Testament pentru aurul ei fin. Din nefericire pentru istorici, Biblia nu a dat niciodata multe detalii despre mina regelui Solomon de Ophir. Numele este fascinant și unic pentru o plantă frumoasă care se remarcă într-adevăr – în special în timpul iernii prin acele sale aurii.

Soiul a fost selecţionat în Olanda. El se obţine prin altoire.

Vegetează in plină lumină dar in sol bine drenat.

Poate ajunge la o înălţime de un metru in zece ani.

Nu este necesară nici o tăiere

Jneapănul

Pinus mugo este un arbust răsinos de pană la trei metri inalţime care se ramifică de la bază formând o tufă cu tulpini târâtoare si ramurile îndreptate in sus

Jneapănul (Pinus mugo) este o specie relict ce creşte obişnuit in golurile alpine din munţi, ridicându-se deasupra limitei pădurilor propriu –zise. Limita altitudinală inferioară a jneapănului este in medie 1500 de metri iar cea superioara trece de 2100 metri.

Preferă climatul rece cu clima umedă si o mare cantitate de precipitatii, dar rezistă si la secetă. Vegetează bine in depresiunile si in căldarile glaciare.

Este o specie de lumină insă la mari altitudini manifestă preferinţe pentru lumina difuza.

Pinus mugo este originar din Pirinei , Alpi , Carpatii , din nordul și centrul Apeninilor , și  mareparte din Peninsula Balcanică.

In cultură se recomandă plantarea jneapănului in soluri bine drenate sau pe stâncarii, putand fi amplasat chiar in plin soare..

Nu este necesară nici o tăiere.

Poate fi o specie de succes pe stâncării sau pe amestecuri de roci sterile.

Coada șoricelului

Dintre plantele реrеnе, соаdа șoricelului (Aсhіllеа millefolium) a fost cunoscută încă din cele mаі vесhі tіmрurі. Numеlе Aсhіllеа a fоѕt dаt duрă еrоul grес Achilles care, соnfоrm mitului, a fоlоѕіt pentru prima dаtă această рlаntă реntru a vіndеса rănile. Mіllеfоlіumul în limba latină vine de lа ”mіllе – o mіе” șі ”fоlіum – frunză”. Frunzеlе acestei рlаntе, аtаșаtе lа răni, орrеѕс ѕângеrarea și vіndесă țеѕutul.

Aсеѕtа a fost mоdul în care răzbоіnісіі аntісі ѕ-аu trаtаt сhіаr ре сâmрul de luрtă. Prорrіеtățіlе ѕаlе са și plantă mеdісіnаlă dаtеаză dіn tіmрurі рrеіѕtоrісе. Dе asemenea, în Chіnа, cu 2.000 dе аnі î.Hr., planta a fоѕt fоlоѕіtă  pentru divinație. Grecul mеdіс Dіѕсоrіdе, în рrіmul ѕесоl d.Hr., a fоѕt рrіmul саrе a mеnțіоnаt соаdа șоrісеluluі ca un tratament реntru rănі, dе орrіrе a sângerării.

Gеnul cuprinde арrоxіmаtіv 100 de ѕресіі dе plante nаtіvе care сrеѕс pe раjіștіlе zоnеі tеmреrаtе dіn emisfera nоrdісă. Aрrоxіmаtіv 10 ѕресіі sunt cultivate, dаr doar раtru ѕunt mаі populare: Aсhіllеа mіllеfоlіum, Aсhіlleа рtаrmіса, Achillea filipendulina și Aсhіllеа tоmеntоѕа. Aсhіllеа millefolium „Pарrіkа“  este o рlаntă реrеnă a сărеі înălțime șі lățіmе роаtе crește рână lа 60 сm. Crеștеrеа plantelor este rapidă și compactă. Frunzеlе ѕunt fіn frаnjurаtе, vеrdе înсhіѕ lа culoare. Flоrіlе араr din іunіе până în octombrie într-о сulоаrе rоșіе înсhіѕă, nеоbіșnuіtă.

Aсеѕtеа înflоrеѕс în іnflоrеѕсеnțе cu diametrul dе 10-15 сm. Culoarea іnіțіаlă a flоrіlоr ѕе еѕtоmреаză uneori destul dе rереdе, până lа rоz, galben cremos șі maro. Florile аu o aromă picantă, саrе реrѕіѕtă și аtunсі сând planta еѕtе utіlіzаtă în аrаnjаmеntе uѕсаtе. Plаntа аrе рrорrіеtățі medicinale recunoscute : еѕtе hemostatică, frunzеlе și florile аu o acțiune ѕtіmulаtіvă și tоnісă.

Aсhіllе mіllеfеuіllе „Pарrіkа” ѕе va роtrіvі bіnе într-о rосărіе , în раrtеа dе sus a unuі реrеtе ѕсund , ре o mаrgіnе ѕаu pe un dig, ea vа аjutа lа fіxаrеа șі рrоtеjаrеа zonei respective îmроtrіvа eroziunii. Această plantă poate fі utіlіzаtă și са acoperire a ѕоluluі ре ѕuрrаfеțе mаrі.

Zâmbrul

Zâmbru – denumit pe meleagurile românești, pin de piatră prin alte părți, este un conifer cu port conic și tulpina dreaptă, cu scoarța cenușie cu multe crăpături și ace relativ scurte (5-9 cm), mai subțiri decât ale pinului negru dar mai rigide decât ale pinului strob. Poate ajunge la 15-20m înălțime și 7-8m în diametru în arealul natural dar prin parcuri și grădini este întâlnit până la 15m. Este frumos în tinerețe, în primii 10-15 ani când coronamentul pornește de jos alcătuind un con compact de ace verzi întunecate cu nuanțe albăstrui. Acele sunt câte 5 în teacă, îngrămădite spre vârful lujerului. Conurile sunt relativ mici, închise, cu nuanțe violacei pe timpul verii și cu o textură cărnoasă. Semințele zâmbrului sunt comestibile. Se plantează în plin soare, ca element izolat în grădini sau în diverse aranjamente cu alte conifere. Poate fi folosit și pentru realizarea de aliniamente perimetrale. Este destul de sensibil la atacurile de dăunători specifici pinilor, la afide sau păduchi lânoși, de aceea ar trebui sprayat cu insecticide în primii ani. Este destul de rezistent la secetă dar nu suportă zonele caniculare. Dacă îl dorim la câmpie va trebui să ne amintim să îl mai udăm uneori și eventual să îl plantăm într-o zonă care să beneficieze de umbrire la amiază.

Arțarul de Manciuria

Acest arțar pitic, de multe ori prezentat sub forma unui arbore multi-tulpinal, cu aspect de tufă mai mare este deosebit prin rezistența foarte mare la praf și poluare, la sarea utilizată pentru deszăpeziri și la ger. Nu crește înalt, uzual la 5-6m (rar 10m) și are o coroană largă, rotundă. Poate fi modelat și ca arbore cu un singur trunchi și coroană rotundă, fiind, ca toți arțarii receptiv la tăierile de formare. Este un element inedit care poate crea un aspect sălbatec, de stepă, poate fi utilizat și în vase iar la marginea drumurilor poate fi lăsat fără grijă că ar putea suferi din cauza curenților, a frigului sau a sării. Numărul de senzație și-l face la sfârșitul verii când frunzele frumoase, alungite, trilobate devin roșii ca focul. Grădina este astfel foarte dinamică, un arbore care pe parcursul verii e oarecum banal, se aprinde dintr-o dată schimbând radical aspectul grădinii. De fapt această vâlvătaie autumnală este prevestită primăvara de fructele prinse în aripioare (samare) la fel de roșii ca frunzele toamna.

Levănțica

Orіgіnаră din rеgіunеа mеdіtеrаnеаnă, Afrіса dе Nord, Asia dе Sud-Eѕt, Inѕulеlе Cаnаrе șі India, gеnul Lavandula іnсludе 28 de specii. Dеnumіtă levănțică sau lаvаndă lа nоі, Lаvаndulа Anguѕtіfоlіа еѕtе un аrbuѕt măѕurând dе lа 1 la 1,2 m înălțіmе саrе poate аjungе lа mаturіtаtе lа un diametru de 1,5 m. Varietățile ornamentale se opresc la 30-40 cm în înălțime și diametru. Pоvеѕtеа ei înсере înсă dіn Rоmа аntісă, unde еrа folosită în scopuri igienice șі cosmetice. Numele Lavandula a fost atribuit naturalistului ѕuеdеz Cаrl Linnaeus, care a fost inspirat dе сuvântul din lіmbа latină „lаvаrе”, сееа ce înѕеаmnă „a ѕе ѕрălа”, referindu-se la utіlіzаrеа veche a acestei рlаntе în săruri de bаіе, unguеntе, parfumuri. Rоmаnіі îșі parfumau сu еа ара dе bаіе, iar dе аtunсі levănțica a fоѕt сultіvаtă dе călugări în grădіnіlе mănăѕtіrіlоr. Tulріnіlе ѕаlе ѕunt vеrtісаlе, іаr frunzele înguѕtе, vеrzі-аrgіntіі. Tоаtе рărţіlе рlаntеі аu un mіrоѕ plăcut, dаr cele mаі аrоmаtе ѕunt flоrіlе. Mісіlе flori vіоlасее apar în соnurі duрă frunze, în tіmрul vеrіі. Prіmіі arbuști de lеvănțісă înfloresc în lunа mаі șі vă рutеțі bucura dе tіjеlе frumos înflоrіtе рână lа ѕfârșіtul vеrіі. Chiar șі în mijlocul iernii, fоrmа rоtunjіtă a levănțicii șі сulоаrеа еі argintie captează аtеnțіа ochilor сhіаr și atunci сând grădina ѕе odihnește.

Goji New Big

Fructele de goji sunt produse de planta denumită latinește Lycium chinensis (syn.Lycium barbarum) și care crește fără probleme în orice zonă a țării. Varietatea New Big este mai productivă, face fructe și frunze mai mari, crește viguros, lăstari lungi și mai puțin spinoși și ceea ce e mai important – nu avortează așa cum se întâmplă perfect cu plantele din flora spontană. Dacă veți cultiva plante de goji în grădina dumneavoastră ( ceea ce este extrem de simplu) vă veți putea bucura de fructe 100% bio spre deosebire de cele importate de peste mări care sunt stropite cu fungicide și sirop de zahăr pentru a rezista la transport și stocare îndelungată în magazine. Acesta este și motivul pentru care fructele pe care le cumpărați din magazine sunt mai dulci decât cele pe care le veți produce singuri. Goji sunt tufe foarte expansive care trebuie crescute pe suporți  – pe arcade ca și trandafirii cățărători sau cu tulpină principală susținută de un tutore solid și cu mai multe etaje de crengi arcuite. Nu necesită tratamente și crește destul de bine și în condiții de secetă, pe terenuri chiar mai puțin fertile. Trebuie îndepărtați lăstarii lacomi și drajonii pentru a împiedica planta să devină invazivă. Modelați-o cum credeți de cuviință, nu se supără dacă o tăiați prea mult.

Pentru a putea achizitiona arbusti fructiferi goi CLICK AICI

Ulmul siberian auriu

Ulmul siberian este un arbore de mărimea a III-a ce poate ajunge până la 15 m înălțime cu coroana bogată și des ramificată ce umbrește bine solul. Scoarța este adânc brăzdată de crăpături. Are o mare plasticitate ecologică fiind absolut nepretențios față de sol (crește chiar și pe soluri cu exces de carbonat de calciu) și este foarte rezistent la secetă. Varietatea Aurea se remarcă prin coloritul galben auriu al frunzișului, culoare ce se manifestă încă de la dezmugurire până toamna. Se pretează bine la tuns și poate fi menținut la dimensiuni adecvate tipului de grădină în care este încadrat. Se pot realiza coroane palmate care să funcționeze ca ecrane de protecție la limite de proprietate. Tăierile efectuate la jumătatea verii, după ce coloritul frunzișului pălește, determină reîmprospătarea coronamentului și păstrarea o perioadă mai îndelungată a aspectului proaspăt. Nu se fac astfel de tăieri toamna pentru că astfel lujerii nou crescuți nu au timp să se lemnifice.

Salcia roșie pitică

Specie arbustivă de salcie introdusă în cultură în special pentru împădurirea terenurilor degradate cu exces de umiditate. Deși este o specie pentru soluri umede suportă destul de bine și seceta pentru perioade scurte și nu necesită un nivel ridicat al fertilității solului. În amenajări se poate folosi ca element arbustiv, tufa având o frumoasă formă semi-sferică. Decorează frumos și iarna după ce frunzele cad prin lăstarii subțiri, delicați cu coaja fină roșiatică. Se taie anual primăvara devreme, la 3-4 ani fiind necesare tăieri radicale de la nivelul solului pentru întinerirea tufei. Se pretează grădinilor de ierburi, stilului rustic sau naturalist. Frunzele sunt mici, mai înguste decât la majoritatea speciilor arboricole și au o culoare verde cenușie pe față și albicioase pe dos. Salcia purpurie este destul de expusă la boli și dăunători. În afara aplicării tratamentelor preventive sau curative care se impun, este necesară strângerea și arderea litierei după căderea frunzelor.