Iubitorii arțarilor japonezi apreciază foarte mult acele varietăți care se deosebesc de clasicul Atropurpureum sau Garnet și care prin mici detalii ale coloritului, ale formei coroanei sau chiar a lungimii sau culorii pețiolului le fac să fie deosebite în colecțiile de arțari.
Phoenix este o creație a cunoscutei pepiniere Van der Maat din Olanda și se pare a fi o încrucișare între Shin Deshojo și Beni fushigi.
Face parte din grupa Palmatum și are frunze mici spre medii a căror culoare este primăvara roșu-roz strălucitor cu nervuri galbene. Galbenul expandează treptat spre marginile frunzelor care devin contrastant bicolore. Pe măsură ce marginile frunzelor devin galbene, nervurile se înverzesc și împrumută treptat din culoare frunzei astfel că acestea ajung spre toamnă verzi cu margini bronz-roșcate. Frunzișul maturat contrastează cu cel tânăr care este de culoare roșu-roz și care apare de-a lungul verii, dând coronamentului un colorit eterogen.
Frunzele au 5 sau 7 lobi care sunt moderat divizați. Pețiolul frunzei este roșu iar lăstarii tineri au de asemenea o culoare roșie întunecată.
Phoenix este un arțar de talie mică, înălțimea la maturitate fiind de cca 2,5m.
Frunzișul proaspăt de primăvară are un aspect special. Comparativ cu alți arțari din grupa Dissectum cu frunze roșii, cum ar fi Garnet, Crimson Queen sau Inaba Shidare, Ornatum are o culoare puternic nuanțată în bronz roșcat. Aceste tonuri distincte se pot remarca foarte frumos în grădină mai ales atunci când Ornatum va fi asociat cu un alt arțar japonez cu frunze roșii deplin sau verzi. În parte a doua a verii, bronzul capătă nuanțe verzui, apoi în toamnă se aprinde într-un intens roșu purpuriu.
Frunzele sunt de mărime medie și au 7 lobi lungi și foarte subțiri, fiecare lob fiind adânc sectat și cu marginile fiecărui sub-lob fin zimțate. Lobii nu sunt dispuși radial așa cum sunt la varietatea Inaba Shidare ci mai degrabă aproape paraleli și cu un aspect plângător. Pețiolul frunzei este scurt și verde, contrastul fiind cu atât mai interesant.
Plantele bătrâne pot ajunge la 4 m în diametru și până la 3m înălțime. cu aspect de movilă de frunze. Ornatum este un cultivar care s-a impus de foarte mult timp în Europa datorită foarte bunei sale adaptabilități la climatul continental și a rezistenței pe timp de iarna.
Poate fi întâlnit prin garden-center-uri și sub alte denumiri cum ar fi Amatum, Dissectum Atropurpureum, Dissectum Ornatum, Ornatum Purpureum sau Spiderleaf.
Este destul de dificil de diferențiat varietatea Novum de clasicul Atropurpureum.
Are frunzele cu 5 sau 7 lobi, de mărime medie. Lobii sunt ovați sau îngust-ovați, cu vârful acuminat și sunt separați până la jumătatea distanței dintre vârf și baza frunzei. Pețiolul este scurt și are culoarea roșie.
Primăvara culoarea frunzelor este roșie-purpurie, cu o nuanță mai deschisă decât Bloodgood și cu un oarecare luciu ce dă strălucire. Pe măsură ce înaintează în vară, frunzișul capătă nuanțe portocalii-roșcate pentru ca la sfârșitul verii, frunzele trecute de vârsta tinerețe să capete tente mov-verzui. Toamna culoarea este general intens stacojie.
Este un arțar viguros, cu creștere erectă și ramuri în poziție mai mult verticală, cu coroana rotunjindu-se în partea superioară. Ajunge la 7m înălțime.
Novum este o varietate frecvent întâlnită în centrele de grădinărit și promovată de pepiniere pentru că se dezvoltă rapid în tinerețe, fiind gata pentru plantare după 2-3 ani.
În Europa este cunoscut și sub denumirea de Atropurpureum Novum iar în SUA ca Roscoe Red.
Este una dintre cele mai populare varietăți de arțar japonez cu frunze roșii, alături de Atropurpureum fiind caracterizatori ai grupei Amoenum din cadrul speciei Acer palmatum.
Este un arțar cu frunze mari și portul erect, culoarea roșie de sânge închegat fiind dominantă de la înfrunzire până toamna târziu și spre deosebire de alte specii de arțari japonezi nu este afectat de depigmentare toamna, depigmentare care duce de regulă la colorarea în bronz a frunzișului.
Frunzele mari au 5-7 lobi adânc divizați și cu marginea lobilor fin și regulat zimțate. Partea interioară a frunzelor este de regulă verde întunecat și lucioasă. În zilele însorite de vară lumina pătrunde prin frunze creând o aură roșiatică sub coronament. Toamna culoarea roșie se schimbă ușor în nuanța crimson. Pețiolul frunzei este scurt și de asemenea roșu. Fructele – samare mici cu aripile roșii primăvara și vara adaugă o notă suplimentară de roșu viu coroanei.
Bloodgood este un arțar viguros, cu port erect ce poate realiza înălțimi de până la 10m sau chiar mai mult. Ramurile puternice formează o coroană rotunjită la partea superioară, diametrul în partea superioară a coroanei fiind de regulă egal cu înălțimea coroanei.
De regulă Bloodgood este multiplicat prin butășire dar există și pepiniere care preferă să îl altoiască în portaltoi viguroși pentru obținerea mai rapidă a exemplarelor vandabile.
Unii susțin că această selecție a fost obținută în loturile de Acer palmatum Atropurpureum din cadrul pepinierei Bloodgoon Nursery din Long Island, SUA. Alții sugerează că își are originile în Boskoop, Olanda de unde a fost promovat de către pepiniera Ebbinge and Groos și de unde a ajuns în SUA unde a fost multiplicat pe scară largă și denumit în mod oficial.
Oricare ar fi originile sale, se știe în mod clar că Bloodgood a fost cultivat în SUA cu mult înainte de cel de al doilea Razboi Mondial.
A fost premiat pentru merite deosebite de catre Societatea Regala de Horticultura a Marii Britanii.
Bi-ho face parte din grupa Palmatum (green) a speciei Acer palmatum.
Arătam undeva că arțarii japonezi nu sunt doar simpli arbori sau arbuști cu frunze roșii și că marea lor varietate rezidă și din micile detalii decorative cum ar fi de exemplu culoarea sau textura scoarței.
Bi-Ho alături de Sango-kaku este un arțar japonez decorativ mai ales prin culoarea lăstarilor. Dacă Sango-kaku are tulpinile roșii, Bi-ho este de altă părere și anume că galbenul de aur vechi este mai interesant, mai ales pe timpul iernii. Împreună pot realiza asocieri inedite și atractive pentru ochi, mai ales în anotimpul hibernal când lipsa frunzelor pune mai mult în valoare scoarța și când peisajul alb sau tern este avid de culoare.
A fost introdus în Europa de către Guy Maillot din Franța. Deși iarna este anotimpul în care Bi-ho este mai bine pus în valoare, atât primăvara cât și vara sau toamna, acest arțar are ce să ne arate. Frunzele sunt tipic palmate și nu foarte mari, de culoare verde-gălbui cu irizații roșii primăvara, verzi peste vară și galben intens toamna. Lăstarii au culoarea oranj pe timpul sezonului de vegetație dar iarna capătă o culoare mai mult galbenă, apropiată de culoarea caisei.
Nu este un arțar înalt, poate ajunge la maximum 2-3 m înălțime și 1-2 m în diametru, cu un port erect, ramuri verticale, coroana rotunjindu-se la partea superioară.
Aureum face parte din grupa Palmatum a speciei Acer palmatum.
Galbenul distins al frunzișului acestui arțar japonez este dominant pe parcursul anului deși fluctuează spre verde atunci când este umbrit sau când timpul este o perioadă mai lungă noros. Primăvara, când frunzele sunt proaspete, au marginea marcată cu roz-întunecat. Pe măsură ce înaintează în vară, frunzele galbene capătă diverse nuanțe de verde sau galben din ce în ce mai pal. A doua creștere vegetativă, în august, este mai puternică și parcă mai intens galbenă decât faza creșterii de primăvară.
Acer palmatum Aureum are tonuri de galben diferite de cele ale altui popular arțar japonez galben și anume Acer shirasawanum Aureum și nu poate fi confundat cu acesta mai ales pentru ca galbenul său este profund dependent de lumină – pălind în verde la cea mai mică umbrire. Coloratura de toamnă este galben luminos, deschis, strălucitor.
Frunzele au 5 sau 7 lobi, de mărime medie, moderat divizate și au o poziție orientată radial, formând o frunză cu aspect circular.
Lujerii au o tentă destul de pronunțat roșcată. Forma arborelui este de la alungită la rotunjită de tufiș și ajunge la 8m înălțime.
Mai este întâlnit în piață și sub denumirea de Sunrise.
Atropurpureum reprezintă comunul în materie de arțari japonezi fiind probabil cea mai răspândită varietate. A devenit atât de popular atât datorită calităților sale în ceea ce privește vigoare și rezistența precum și datorită faptului că se înmulțește relativ ușor din semițe are un preț mai scăzut la magazinele de plante ornamentale.
Frunza are 5 sau 7 lobi de mărime medie spre mare, moderat divizați. Lobii sunt ovați la ovat-lanceolați, cu vârful acuminat și marginea fin dințată. Frunzele sunt purpurii primăvara, nuanța închizându-se pe măsură ce anotimpul înaintează spre vară pentru ca toamna să devină roșii stacojii.
Datorită faptului că se înmulțesc cu predilecție din semințe există destul de multe varietăți asemănătoare care se întâlnesc sub acest nume. Prima clonă care a purtat numele Atropurpureum a fost obținută la pepiniera Constant Wattez în Woudenberg, Olanda.
Atropurpureum este o formă cu creștere înaltă, ajungând până la 10m înălțime, cu portul erect și coroana în general invers piramidală.
Pentru că multe pepiniere și magazine de plante comercializează uneori sub marca Atropurpureum și alte varietăți de arțari japonezi există posibilitatea ca subiectul să fie adesea neclar.
Din forma Atropurpureum au fost selectatea de-a lungul timpului varietăți cu caracteristici speciale care au fost multiplicate ulterior pe cale vegetativă și înregistrate sub nume de varietăți cum ar fi Shojo, Nuresagi, Bloodgood sau Moonfire.
Adesea putem întâlni arțarul japonez Atropurpureum și sub denumirea de Blood Leaf.
Un excelent cultivar obtinut in sudul Italiei, la Villa Taranto si promovat in toata Europa de firma olandeza C. Esweld.
Face parte din grupa Linearilobum – artari cu frunze a caror lobi au un aspect linear, alungit, cu marginile paralele pe aproape toata lungimea lobului si cu varful acuminat.
Frunzele sunt mari si au 5 lobi, lobul central fiind mult alungit in comparatie cu ceilalti 4. La varietatea Villa Taranto lobii nu au mai mult de 5mm pe toata lungimea lor, lobi mai lati fiind posibil sa apara doar pe lastarii cu cresteri lacome. Marginile lobilor sunt netede. Petiolul fruzei este scurt si rigid.
Frunzele au primavara culoarea oranj-crimson apoi pe masura ce inainteaza in vara devin verzi marmorate cu ape rosietice, un colorit inedit si dificil de surprins in cuvinte sau coduri de culoare. E o batalie in coloritul de vara al artarului Villa Taranto intre verde si diferitele nuante ale culorii rosii. Soarta bataliei este legata de abundenta luminii, in corelatie cu locul plantarii sau cu nebulozitatea. La umbra frunzele devin verzi pentru ca in plin soare rosul sa invinga. Toamna, pigmentii se retrag lasand frunzele intr-o frumoasa culoare de aur topit.
Poate ajunge la 2,5-3m inaltime. Nu este asadar un artar de talie mare. Se aseamana foarte bine si se poate confunda cu o alta varietate de artar cu frunze lineare si anume Red Pygmy.
Frunzele mari ale acestui artar amintesc de forma frunzei vitei de vie. Foliolele sunt mari, de cca 10-12cm lungime si 12-16cm latime, cu petiolul rigid. Frunzele sunt formate din 9-11 lobi despartiti intre ei pe cel mult jumatate din lungimea frunzei. Lobii sunt uniti la baza formand impreuna o margine rotunjita dar spre varfuri se termina ascutit. Marginea lobilor este pronuntat dintata. Nervurile centrale ale lobilor sunt verzi inchis, proeminente pe suprafata frunzei.
Spectacolul de toamna este magnific. Galbenul auriu predomina la inceputul perioadei autumnale, apoi apar tonuri purpurii si stacojii spre final frunzele devenind intens stacojii inainte de a cadea la sol.
Artarul Vitifolium este un arbore viguros, cu coroana rotunjita. Ajunge la maturitate la 4-5m in inaltime si cam tot pe atat in diametru. Unele surse specifica dimensiuni mai mari, de pana la 10m dar acest lucru se intampla cel mai probabil in arealul natural de origine.
Este un arbore rezistent in fata bolilor si conditiilor climaterice din cele mai diverse. Se potriveste la fel de bine in gradinile rustice si in spatiile verzi stradale ca si in gradinile japoneze.
Nu necesita lucrari speciale de intretinere iar daca se doreste modelarea coroanei atunci este bine ca taierile sa se faca in perioada de repaos vegetativ.
Majoritatea artarilor japonezi folositi prin gradini fac parte din specia Acer palmatum cu subspeciile si grupele sale. Exista insa o mare varietate de artari japonezi si in cadrul altor specii din genul Acer, originare tot de pe continentul asiatic, cum sunt Acer japonicum, Acer shirasawanum, Acer sieboldianum si altele.
Acer japonicum Acotinifolium este cunoscut si sub denumirea de Artarul cu frunze de feriga. Este o vedeta prin majoritatea parcurilor si gradinilor, un nume cunoscut pentru iubitorii de artarii japonezi si ceea ce este interesant in cazul acestei varietati este ca si-a impus numele latin in defavoarea numelui japonez cu care a fost adus in Europa si America, respectiv Maiku jaku.
Frunzele acestui artar japonez viguros sunt multiplu si adanc divizate, pana aproape de petiol. Fiecare lob format prin divizarea frunzei este divizat la randul sau de jur imprejur, deasemenea foarte adanc, pana aproape de nervura principala. Aceste divizari sunt neregulate si dau frunzei un aspect dantelat, asemanator cu frunza de feriga, de unde s-a inspirat si numele varietatii. Numele Acotinifolium vine de la asemanarea frunzei si cu frunzele plantelor din genul Acotinum (denumite popular la noi Omag ).
Punctul de insertie a lobilor este rotunjit, nu ascutit. Lobul pe prima treime se ingusteaza pana aproape de nervura mediana iar la mijloc se largeste. Lobii stau intr-o pozitie stransa unul in celalalt astfel incat frunza in ansamblul ei capata un aspect mai mult alungit decat rotunjit.
Fiecare frunza are de regula 11 lobi dar numarul poate varia de la 7 la 13. Frunza are intre 7 si 17 cm lungime si 6-14 cm latime. Petiolul frunzei este lung de cca 7cm, viguros si curbat, de culoare de regula rosiatica.
Frunzele acestui artar au culoarea verde. Pe partea interioara se pot vedea smocuri discrete de perisori localizati la punctele de intersectie ale nervurilor. Atunci cand se deschid primavara si sunt proaspete, frunzele sunt usor pubescente. Cand au o stare de sanatate si o vigoare bune, acesti artari etaleaza frunzele in plan orizontal, coronamentul capatand un aspect specific asiatic. Inflorescentele de culoare alba sau maronie sunt mai mari decat ale majoritatii altor artari japonezi.
Frunzisul atat de special prin forma si textura capata valente noi la venirea toamnei cand frunzele incep sa evolueze in nuante de stacojiu umbrite cu carmin si uneori cu ape purpurii. Acest colorit de toamna dureaza pentru ca frunzele persista mult timp pe arbore. Atractive sunt si fructele coapte, samare cu aripi maronii adunate in ciorchini bogati.
Artarul cu frunze de feriga are un aspect viguros, erect, cu ramurile rigide. Coroana are o forma rotunjita in partea superioara si poate atinge la maturitate 6 metri inaltime. Este unul dintre artarii japonezi cu frunze mari. Poate doar Vitifolium sau O isami sa aiba frunze mai mari, dar nu atat de sectate. Insa frunzisul artarului Acotinifolium este o adevarata opera de dantela.
Se potriveste in mai toate stilurile de gradini si nu este o varietate greu de intretinut. A fost premiat de catre Societatea Regala de Horticultura a Marii Britanii cu Marele Premiu pentru Merite Deosebite in Gradina.
Filicifolium este o varietate de artar japonez foarte asemanatoare cu Acotinifolium in ceea ce priveste forma frunzei, portul si viteza de crestere. Este destul de greu de diferentiat aceste doua varietati de aceea unii specialisti le considera denumiri sinonime pentru aceeasi planta, cu toate ca anumite referinte stiintifice sustin ca ar fi vorba de linii genetice diferite.
Alte nume sub care varietatea Acotinifolium mai poate fi intalnita in magazinele de plante sau in gradini sunt Fern Leaf, Filicifolium, Hauhiwa, Hey hachii, Laciniatum, Palmatifidum, Parsonii si Weitchii.
