Publicat pe

Goji New Big

Fructele de goji sunt produse de planta denumită latinește Lycium chinensis (syn.Lycium barbarum) și care crește fără probleme în orice zonă a țării. Varietatea New Big este mai productivă, face fructe și frunze mai mari, crește viguros, lăstari lungi și mai puțin spinoși și ceea ce e mai important – nu avortează așa cum se întâmplă perfect cu plantele din flora spontană. Dacă veți cultiva plante de goji în grădina dumneavoastră ( ceea ce este extrem de simplu) vă veți putea bucura de fructe 100% bio spre deosebire de cele importate de peste mări care sunt stropite cu fungicide și sirop de zahăr pentru a rezista la transport și stocare îndelungată în magazine. Acesta este și motivul pentru care fructele pe care le cumpărați din magazine sunt mai dulci decât cele pe care le veți produce singuri. Goji sunt tufe foarte expansive care trebuie crescute pe suporți  – pe arcade ca și trandafirii cățărători sau cu tulpină principală susținută de un tutore solid și cu mai multe etaje de crengi arcuite. Nu necesită tratamente și crește destul de bine și în condiții de secetă, pe terenuri chiar mai puțin fertile. Trebuie îndepărtați lăstarii lacomi și drajonii pentru a împiedica planta să devină invazivă. Modelați-o cum credeți de cuviință, nu se supără dacă o tăiați prea mult.

Pentru a putea achizitiona arbusti fructiferi goi CLICK AICI

Publicat pe

Ulmul siberian auriu

Ulmul siberian este un arbore de mărimea a III-a ce poate ajunge până la 15 m înălțime cu coroana bogată și des ramificată ce umbrește bine solul. Scoarța este adânc brăzdată de crăpături. Are o mare plasticitate ecologică fiind absolut nepretențios față de sol (crește chiar și pe soluri cu exces de carbonat de calciu) și este foarte rezistent la secetă. Varietatea Aurea se remarcă prin coloritul galben auriu al frunzișului, culoare ce se manifestă încă de la dezmugurire până toamna. Se pretează bine la tuns și poate fi menținut la dimensiuni adecvate tipului de grădină în care este încadrat. Se pot realiza coroane palmate care să funcționeze ca ecrane de protecție la limite de proprietate. Tăierile efectuate la jumătatea verii, după ce coloritul frunzișului pălește, determină reîmprospătarea coronamentului și păstrarea o perioadă mai îndelungată a aspectului proaspăt. Nu se fac astfel de tăieri toamna pentru că astfel lujerii nou crescuți nu au timp să se lemnifice.

Publicat pe

Salcia creață

Cunoscută pentru lăstarii neregulat răsuciți și pentru plasticitatea ei ecologică, salcia creață poate fi întâlnită în cele mai neașteptate locuri, de la margini de drum și căi ferate până la amenajări pretențioase din grădinile restaurantelor. Se pretează foarte bine la tăieri regenerându-se ușor. Dacă sunt tăiate absolut toate ramurile de la punctul de  inserție cu trunchiul, în următorul sezon de vegetație pot crește lăstari noi de 4-5 m lungime. Lăsată liberă, salcia creașă poate ajunge la 10-12 m înălțime și arată foarte bine atunci când se prezintă sub forma de arbore multi-tulpinal. Se poate folosi pentru garduri vii sau ziduri verzi înalte, poate fi modelată și împletită în diverse chipuri. Spre deosebire de salcia plângătoare, are lăstarii verzi pe tot parcursul anului și doar trunchiul și ramurile bătrâne capătă pe parcurs un ritidom albicios. Pentru a realiza amenajări frumoase cu salcia creață este nevoie doar de imaginație, în rest nu are pretenții față de climă sau sol, crește la fel de bine la umbră ca și la soare și poate fi întâlnită de pe malurile apelor până pe culmile vântuite ale dealurilor.

Pentru achizitionarea unei salcii crete CLICK AICI

Publicat pe

Salcâmul roșu

Robinia x margareta este un hibrid obținut prin încrucișarea salcâmului roșu (Robinia hispida) cu salcâmul obișnuit (Robinia pseudoacacia) rezultatul fiind un arbore mai viguros decât salcîmul roșu având în același timp și flori mai mari, grupate în raceme bogate de 15-20 de cm lungime, cu o culoare roz adânc – fuchsia. Are rezistența la secetă și la ger a ambilor părinți și poate crește fără probleme pe orice tip de sol. Trebuie să îi asigurăm spațiu pentru că ajunge repede la 10-12 m înălțime și peste 5-6 m în diametru. La salcâmul roșu se recomandă a se face tăieri de formare a coroanei în tinerețe în scopul de a iniția o coroană cu cât mai multe ramuri, apoi se vor face tăieri doar pe parcursul verii pentru îndepărtarea ramurilor uscate. Dacă dorim o înflorire abundentă este bine să limităm tăierile la strictul necesar.

Publicat pe

Salcâmul globular

Salcâmul este o specie rustică, adică are preferințe reduse față de condițiile de climă și sol. Se spune că salcâmul preferă solurile sărace dar nu este adevărat. Fiind o specie repede crescătoare dar cu lemn tare, salcâmul consumă o mulțime de resurse minerale din sol, însă datorită sistemului său de înrădăcinare foarte puternic reușește să exploateze chiar și cele mai sărace soluri. Trebuie să reținem așadar că fertilizându-l nu greșim. Este rezistent la secetă și nu își face probleme nici în cele mai geroase ierni de pe la noi. Varietatea Umbraculifera formează o coroană sferică ușor turtită fără a fi nevoie de tăieri de formare. Chiar dacă forma sferică vinde din genele speciei, o serie de tăieri realizate mai ales în primii ani sunt binevenite pentru a avea o densitate cât mai mare de lăstari porniți de la puntul de altoire. De regulă se altoiesc la 2-2,5 m înălțime pe o tulpină de salcâm obișnuit fiind folosiți ca arbori de aliniament sau elemente individuale în aranjamentele din curțile mici. Sunt o alegere excelentă pentru grădinile formale (stil geometric) și pot fi crescuți chiar și în vase pe terase sau aranjamente stradale. Foarte rar se poate întâmpla să producă flori albe și păstăi.

Publicat pe

Stejarul roșu

Stejarilor din cadrul speciei Quercus robur li se spune stejari pedunculați pentru că frunzele se prind de lăstari prin intermediul unui peduncul iar frunza se termină în dreptul acestui peduncul cu două urechiușe mici (auricule). Stejarul pedunculat este printre cei mai adaptabili stejari, crește atât în zonele foarte reci fiind foarte rezistent la ger dar suportă bine și seceta. Crește pe soluri grele, carbonatate, chiar cu exces de apă. Stejarii fastigiați se disting în cadrul speciei Quercus robur prin portul columnar, foarte compact. Frunzișul verde albăstrui alcătuit din frunze groase, viguroase formează lumânări ce pot crește până la 20 de metri în înălțime fără să depășească 3-4 m în diametru. Deși sunt arbori masivi (nu atât de masivi precum plopii fastigiați) pot fi cultivați pentru un număr destul de mare de ani și în grădinile mici. Se pot realiza aliniamente frumoase sau perdele impenetrabile dar pot fi folosiți și ca elemente izolate, ca puncte de focalizare a perspectivei.

Pentru achizitionarea unui stejar rosu CLICK AICI

Publicat pe

Dudul pendul

Este unul dintre arborii cu coroană în formă de umbrelă foarte îndrăgiți pentru că nu au pretenții față de sol și condițiile de plantare iar în plus față de alte specii decorative prin acest tip de coroană, dudul face și fructe dulci și gustoase care într-un arbore pitic ce își întinde ramurile până la pământ vor fi mereu la îndemâna copiilor iar spaimele părinților cauzate de copii cocoțați în arbori înalți vor fi mai mici. Frunzele sunt rotund ovate, cu 3-5 lobi neregulați, cu marginea netedă la dudul alb și cu marginea crestată la dudul negru. De regulă, pentru formele cu coroane pendule se alege dudul alb pentru că fructele negre pătează aleile și acest lucru nu este de dorit. Coroana este deasă și după câțiva ani arborele plantat va ajunge cu ramurile până la pământ. Se pot efectua tăieri astfel încât să dăm umbrelei o formă mai ordonată sau se poate lăsa coroana să crească liber până ce ajunge la o forma asemănătoare unei căpițe de frunze verzi. De regulă duzii penduli se altoiesc la înălțimi începând de la 1,5 până la 2,5 metri înălțime. Creșterea se petrece în jos, în înălțime arborele câștigând de-a lungul timpului doar prin adăugarea unor noi niveluri de crengi arcuite.

Publicat pe

Frasinul de Pennsylvania

Arbore exotic aclimatizat în România în special datorită plasticității sale ecologice. Crește bine atât pe solurile cu exces de umiditate, chiar mlăștinoase dar suportă foarte bine și seceta, vegetând rezonabil chiar pe solurile sărace, scheletice. Nu crește foarte înalt (8-10m înălțime) dar dezvoltă o coroană largă. Este foarte decorativ la venirea toamnei când frunzișul devine galben strălucitor. Fără a fi un element de decor spectaculos, frasinul de Pennsylvania se poate folosi pentru aliniamente la drumuri, în parcuri sau chiar în grădinile mici nepretențioase. Prin tăieri de corectare a formei coroanei care pot fi făcute cel mai bine în afara sezonului de vegetație, se poate modela coroana în formă tabulară (prin tăieri anuale ale vârfului de creștere). Poate crește și la umbră în tinerețe.

Pentru a putea achizitiona frasin de pennsylvania CLICK AICI

Publicat pe

Arborele lampion

O alegere foarte bună pentru amenajările de spații verzi din zonele urbane poluate, pline de praf și unde timpul necesar întreținerii nu prisosește niciodată. Koelreuteria este o specie termofilă dar aclimatizată poate supraviețui și în zone mai reci, chiar dacă uneori poate pierde ramuri peste iarnă. Ceea ce este foarte interesant la acest arbore este faptul că în miezul verii îl putem vedea atât înflorit cât și cu ramurile încărcate de fructe. Florile, fără a fi foarte spectaculoase, încarcă de galben arborele într-o perioadă în care mai toate florile din copaci s-au trecut (iunie-iulie) iar fructele, sunt interesante, asemănătoare unor lampioane de hârtie. Prin tăieri poate fi menținut la înălțimi de până la 3-4 m, fiind un element de decor potrivit și pentru grădinile japoneze. Forma fastigiată crește compact vertical fără să necesite tăieri și are frunzișul galben-bronz toamna.

Pentru a putea achizitiona koelreuteria CLICK AICI

Publicat pe

Paltini decorativi

Paltinii de câmpie sunt arbori foarte des întâlniți în spațiile verzi. Rezistența lor la condiții vitrege de mediu (secetă, praf, poluare, sol tasat) îi face să fie preferați de edili pentru că nu au nevoie de multă îngrijire și își îndeplinesc rolul funcțional și decorativ fără a cere aproape nimic în schimb. Le spunem paltini pentru a-i deosebi de arțarii japonezi sau de cei americani, dar majoritatea iubitorilor de verde vegetal îi cunosc sub denumirea de arțari. Sunt acei arbori care au frunza de forma palmat-lobată, cu 5-7 lobi cu vârfuri ascuțite, formă bine cunoscută publicului larg de pe steagul Canadei. Paltinul de câmpie este un copac semeț, cu coroana larg globulară, umbroasă datorită frunzelor mari. Ceea ce îi face speciali, în afara formei coroanei și a portului este culoarea frunzelor. Există paltini cu frunze roșii, galbene sau galben vărgate și combinarea acestora în grădini poate crea contraste dintre cele mai fericite. Întâlnim frecvent 3 varietăți de paltini roșii – Crimson King, Crimson Sentry și Royal Red diferite între ele prin talie și nuanța roșului (mai multe AICI). Cel mai frecvent paltin galben este Princeton Gold iar Drumondii este o cunoscută varietate vărgată galben/verde. Fiind arbori de talie mare, sunt cu predilecție folosiți în parcuri și aliniamente stradale dar își pot găsi foarte bine locul și în grădinile mai mici, mai ales că suportă foarte bine tăierile de formare în coroană.

Pentru a putea achizitiona paltin CLICK AICI