Publicat pe

Prunul japonez – de la teme poetice la lichiorul umeshu

Inflorirea gradinilor de ciresi in Japonia este un eveniment celebru in toata lumea si mediatizat corespunzator pentru atragerea turistilor straini. Atunci cand vorbim de flori japoneze, primul lucru care ne vine in minte este minunatul cires japonez, sakura. Cu toate acestea, in Tara Soarelui Rasare exista un alt arbore extrem de decorativ ce este, in acelasi timp, extrem de rodnic. Este vorba despre prunul japonez (Prunus salicina). Recenziile despre acest pom fructifer in randul forumurilor dedicate gradinaritului sunt destul de rare insa, ca planta in sine, acest arbore este considerat in tara noastra aproape ca unul exotic.

Ce fel de fructe face prunul japonez?

Al doilea sau nume ce poate fi intalnit in cadrul pepinierelor este caisul japonez sau Umé. Cel mai adesea, prunul japonez este un arbore inalt de foioase (5-7 m) cu coaja neteda, cenusiu-verzuie. Frunzele sale au o forma ovoidala, cu marginile ingustate si, de obicei, pubescente. Prunul japonez infloreste magnific foarte devreme in fiecare an iar timpul infloririi dureaza considerabil. O priveliste uimitoare a prunului inflorit ne poate bucura privirea mai bine de doua luni: incepe chiar la venirea primaverii, iar fructificarea apare abia in iulie. Florile sunt duble sau simple, cu o aroma puternica. Pot fi albe, roz sau chiar rosii. Fructele au culori diferite, rosiatice, galbene sau verzui, samburele lor se separa greu de pulpa si are o suprafata bine definita.

In salbaticie, prunul japonez creste pe versanti stancosi, montani (300-2500 m deasupra nivelului marii) in regiunile nordice si centrale ale Chinei, acolo unde este considerata regiunea sa nativa. Este cultivat intens in Japonia, Coreea si Vietnam.

In gradinile lor particulare, oamenii au inceput sa creasca acest pom fructifer inca din cele mai vechi timpuri. Planta a fost adusa in Japonia in secolul al VIII-lea din China, iar acum aici exista aproximativ 350 de specii de pruni. Prunul japonez, si nu ciresul sakura, este cel care infloreste primul la inceput de primavara. Traditia de a admira florile este adanc inradacinata in istoria Japoniei. Prefectura Wakayama din regiunea japoneza Kansai este renumita pentru splendoarea si frumusetea prunilor infloriti. Copacii par a fi acoperiti cu un nor placut aromat, colorat in roz si alb. Inflorirea acolo incepe in ianuarie si dureaza pana in aprilie. In Europa, prunul japonez a aparut relativ recent: informatii despre acesta au fost gasite prima data in anul 1878. De atunci, a fost dezvoltat un numar considerabil de soiuri decorative si de gradina ale prunului japonez.

Fructele prunului japonez sunt consumate in principal sub forma prelucrata, deoarece au o aciditate ridicata cand sunt proaspete. Din ele se fac marinate si muraturi celebre. Adaosul traditional la o portie de orez fiert printre japonezi este fructul prunului japonez murat, denumit umeboshi. De asemenea, fructul serveste ca baza pentru crearea unui lichior foarte popular in tarile asiatice, denumit umeshu.

Conform calendarului estic, prunul japonez in sine este un simbol al Anului Nou si al primaverii. In trecutul indepartat, prunul japonez Umé era venerat mai mult decat celebrul cires sakura. Aceasta planta importata initial din China, joaca acum un rol important in cultura Japoniei. Inflorirea acestui copac este considerata nu numai un simbol al primaverii, ci si unul dintre cele mai populare subiecte din poezia japoneza.

Cultivarea prunului japonez

Puteti cultiva prunul japonez daca aveti norocul sa intalniti fructe proaspete aromate ale acestui copac, carora le opriti samburii. Metoda este destul de simpla si nu necesita activitati complexe. Puteti sa il cultivati in aproape orice zona climatica, dar prefera regiunile mai calde.

Puteti planta samburii prunelor direct in pamant sau in ghivece separate. La sfarsitul lunii iulie – inceputul lunii august este momentul cel mai potrivit. Iluminatul artificial suplimentar va fi necesar atunci cand samburii germineaza la sfarsitul toamnei sau la inceputul primaverii, cand ziua este inca destul de scurta.

Daca nu aveti de gand sa plantati un sambure imediat dupa ce ati mancat fructa, trebuie sa il uscati si sa il pastrati pana toamna, cand apare primul inghet. Atunci este vremea optima de a-l planta, sapati un mic sant in gradina si umpleti-l cu sol nutritiv dintr-un amestec de mranita si nisip in care asezati samburii. Adancimea de plantare optima masoara 5 cm. Prunul japonez ofera, de regula, rasaduri in luna mai a anului viitor.

Pentru a pregati samburii prunelor aproape de sfarsitul lunii ianuarie, puneti-le in recipiente cu gauri de scurgere, pline cu nisip umed. Apoi, puneti vasele in beci sau frigider, unde temperatura nu creste mai mult doua grade. Este necesara mentinerea umiditatii nisipului. In final, primavara le puteti transplanta intr-un amestec de sol sau in teren deschis.

Un adevarat pionier in ale botanicii, cel ce a introdus uimitorul prun japonez in comunitatea gradinarilor nord-americani la finalul sec. XIX este Luther Burbank. Acest celebru botanist a realizat numeroase lucrari de reproducere si a creat hibrizi noi, unii dintre ei fiind populari chiar si in zilele noastre.

In forma sa initiala, prunul japonez poate creste doar in regiunile cu ierni blande. Dar hibrizii creati de cercetatori au o rezistenta mai mare la asprimea iernii, iar zona de cultivare a acestora este acum vizibil extinsa. Cultivarea este posibila atat prin samburi, cat si prin utilizarea rasadurilor.

Arborele se caracterizeaza prin fructificare abundenta si regulata. Din momentul in care este plantat, deja trebuie inceputa inhibarea cresterii anuale. In acest sens, arborele necesita tunderi ciclice anuale, pentru intinerirea coroanei.

Este de remarcat faptul ca toate soiurile de prun japonez nu sunt afectate prea mult de bolile specifice celorlalte specii de prun.

Prunul japonez are nevoie de taiere, operatiune care se efectueaza cel mai bine primavara sau chiar la inceputul verii, atunci cand nu exista diferente mari de temperatura in timpul zilei. Aceasta planta interesanta are multe caracteristici benefice, printre care se numara durata de valabilitate foarte lunga a fructelor (culese verzi, acestea se coc foarte bine si in ladite, fara a-si pierde gustul), rezistenta la boli sau ingrijirea minima.

Proprietati benefice

Dupa numeroase studii, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia precum consumul prunelor japoneze poate incetini inflamatia mucoasei gastro-intestinale si poate preveni dezvoltarea gastritei atrofice. Uleiul de prune japoneze este utilizat pentru prevenirea bolilor inimii si vaselor de sange, in cazul unor tulburari ale sistemului nervos, precum si la tratarea hipovitaminozei. Nu este toxic si, prin urmare, este permis consumul sau de catre femeile insarcinate si copii. De asemenea, acest ulei trateaza benefic arsurile si leziunile minore ale pielii.

Clientii ce viziteaza des supermarket-urile au vazut si au gustat cu siguranta acele prune japoneze foarte mari, de aproximativ 80-120 g bucata, de culoare galbena, rosie sau aproape neagra. Au un gust placut si un sambure care nu se separa foarte usor de pulpa. Aceste fructe apartin unui grup de soiuri apartinand speciei de prun japonez.

Toate fac parte din aceeasi specie botanica – prunul chinezesc (Prunus salicina), desi multe alte specii de pruni sunt implicate in formarea soiurilor moderne de prune asiatice. In consecinta, acestea cresc pe intreg mapamondul in zonele cu un climat temperat sau subtropical.

In fapt, toate soiurile de prun japonez sunt considerate auto-fertile dar atunci cand sunt polenizate incrucisat, productivitatea lor este intotdeauna mult mai mare. Pot fi polenizate intre ele, iar un prun hibrid poate fi, de asemenea, un bun polenizator al prunilor japonezi, desi liniile de inflorire nu prea coincid.

De exemplu, fructele soiului Black Amber sunt mari, au culoare rosie inchisa, aproape negre, iar cand sunt complet coapte au o forma rotunda cu „cioc”, mari de pana la 60 grame una, suculente, cu o pulpa rosiatica atractiva si cu o aroma placuta. Fructele se coc la sfarsitul lunii august. Culese de verzi, acestea se pot coace pe parcurs. De asemenea, pot fi pastrate proaspete mult timp, intr-o camera racoroasa sau in frigider.

Publicat pe

Ce este hydrogelul si la ce poate fi folosit

Nu este nici un secret faptul ca, pe timpul verii, florile noastre sufera enorm din cauza caldurii apasatoare. Sunt afectate in special plantele care cresc pe balcon – in ghivece suspendate, in containere din ceramica sau in cosuri de rachita. Substratul din vase se usuca in cateva ore, iar sistemul radicular este deteriorat. O situatie si mai dificila o au plantele din recipientele amplasate in jurul casutelor de vacanta, unde venim cel mai des o data pe saptamana. De asemenea, plantele care cresc in teren deschis nu pot fi invidiate in timpul caniculei sau in perioadele de seceta prelungita. Daca nu exista precipitatii, irigarea o data pe saptamana nu va rezolva problema. Plantele cultivate se vor ingalbeni, degrada si vor pieri treptat.

Exista insa un material destul de nou folosit in agricultura, ce poate reduce regimul de irigare de 4-6 ori. Denumirea acestui miracol al industriei agricole este hydrogel. Acesta se gaseste sub forma de pulbere sau granule incolore cristaline care, atunci cand sunt inmuiate in apa sau alte lichide, se imbiba consistent, marindu-si volumul si transformandu-se in adevarate rezervoare. Fiind introdus in sol, hydrogelul expandat devine o sursa de apa sau hrana excelenta pentru plante. Chiar si atunci cand solul se usuca, rezervoarele de solutie imbibata in hydrogel raman pline, iar sistemul radicular absoarbe exact cantitatea de apa sau hrana de care are nevoie.

Ce inseamna hydrogelul pentru plante si cum functioneaza?

Conform formulei sale chimice complicate, hydrogelul face parte din categoria polimerilor (copolimeri reticulati), capabili sa retina o cantitate mare de apa sau solutii continand ingrasaminte. Calitatea principala a hydrogelului este absorbția lichidelor, avand capacitatea de stocare astfel incat doar 1 gram de hydrogel uscat poate absorbi 0,2-0,3 l de apa.

Pentru ca hydrogelul sa inceapa sa functioneze cat mai eficient, trebuie introdus in sol in zona de dezvoltare a sistemului radicular al plantei. Cel mai adesea, hydrogelul se aplica in stare uscata.  Imediat dupa incorporarea in sol sau substratul din container, este absolut obligatorie o udare abundenta, ce va transforma granulele sau pulberea uscata de hydrogel intr-un fel de gelatina.

Dupa 2-3 saptamani, radacinile plantei vor creste prin capsulele de hydrogel pline de apa si vor putea absorbi treptat umiditatea de acolo, fara a astepta urmatoarea udare. Substratul dintre doua udari consecutive se poate usca complet, dar acest lucru nu va reprezenta un soc pentru sistemul radicular al plantei. Hydrogelul va actiona ca o sursa de apa de rezerva, ce va impiedica ofilirea si uscarea plantei in perioadele secetoase.

Granulele de hydrogel pot fi incarcate nu numai cu apa, ci si cu solutii de ingrasaminte chimice. Cu ajutorul acestuia, plantele dvs. nu numai ca nu se vor degrada, ci vor continua sa se hraneasca si sa se dezvolte intr-un mod perfect sanatos.

Datorita capacitatii de a absorbi considerabil umiditatea, hydrogelul mai are o proprietate benefica: nu permite risipa de apa. Tot excesul de apa, care de obicei se imprastie inutil, este absorbit de hydrogel si apoi, dupa caz, este absorbit de radacinile plantei.

Domenii de utilizare a hydrogelului

Hydrogelul este potrivit atat pentru utilizarea in teren deschis, cat si in cele adapostite – ghivece, recipiente, vase etc. Este utilizat cu succes in floricultura de interior, iar in amenajarea peluzelor devine un ajutor urias atunci cand se seamana gazon si oriunde se planteaza copaci, arbusti, paturi de flori, etc. Un efect deosebit de vizibil al stocarii apei in granulele de hydrogel se manifesta atunci cand este introdus in containerele stradale si ghivecele de pe balcon. Adesea, udarea de 1-2 ori pe saptamana in acest caz este suficienta pentru a pastra pe deplin atractive toate aranjamentele florale decorative.

Hydrogelul si-a gasit utilitatea si in cresterea rasadurilor, in special la scara industriala. La rasaduri, uscarea substratului are loc foarte repede, iar hydrogelul va permite sa incetiniti procesul pierderii finale de umiditate.

O optiune interesanta este germinarea semintelor in hydrogel. Granulele umflate sunt un excelent mediu hidratat ce stimuleaza incoltirea germenilor din seminte.

Ce plante sunt potrivite pentru folosirea hydrogelului?

Majoritatea gradinarilor sunt de acord ca hydrogelul este potrivit pentru aproape toate plantele, cu exceptia celor foarte tolerante la seceta, cum ar fi suculentele si epifitele.

Utilizarea efectiva a hydrogelului

Incorporarea hydrogelului in sol se face cel mai bine inainte de plantare, adica in timpul pregatirii solului sau substratului in ghivece, in containere sau direct in gradina, in paturile cu flori.

Hydrogelul se aplica in proportie de 1 gram de materie uscata (aproximativ un sfert de lingurita) la 1 litru de substrat. Sau 1 parte gel umflat in 5 parti de substrat (raport 1:5). Aceste standarde se aplica atat plantelor interioare, cat si celor de gradina care cresc in containere, precum si rasadurilor.

Hydrogelul uscat se imbiba cu apa timp de o ora (puteti creste timpul de inmuiere, nimic rau nu se poate intampla). Hydrogelul se va umfla la maxim, dupa care surplusul de apa poate fi scurs.

Dupa ce a absorbit apa, hydrogelul arata ca niste bucati de jeleu de forma neregulata.

Ulterior, acesta este amestecat cu solul sau substratul respectiv. Principala grija este sa distribuiti uniform bucatile de gel, altfel unele zone ale substratului vor putea ramane fara capsule de rezerva pline cu apa. Apoi, plantele sunt ingropate in solul pregatit.

Dupa 10-14 zile, radacinile vor creste printre capsulele de hydrogel, ceea ce va face ca numarul de irigatii sa poata fi redus de 2-6 ori (in functie de temperatura si locatie).

De asemenea, exista posibilitatea introducerii hydrogelului in ghivecele plantelor deja plantate. Pentru a face acest lucru, perforatiile se fac pe intreaga suprafata a solului cu un creion sau un bat, dupa care se toarna hydrogel uscat pe fundul gaurilor. Efectuati udarea. Daca o parte din hydrogel se observa la suprafata, o puteti acoperi cu 1-2 cm de substrat.

Utilizarea hydrogelului in teren deschis

Atunci cand pregatiti solul pentru brazde, paturi de flori sau peluze, atunci este momentul oportun sa efectuati introducerea hydrogelului in forma uscata, cu udare ulterioara. In acest caz, incorporati undeva intre 25-100 grame de hydrogel uscat pe metru patrat.

Daca solul este deja sapat, se aplica hydrogel uscat si  doar se amesteca uniform cu acesta. Pentru plantele ce au un sistem de radacini superficiale, hydrogelul se aplica la o adancime de aproximativ 10 cm. Daca radacina plantei se dezvolta in jos, atunci adancimea de aplicare a hydrogelului trebuie crescuta la 20-25 cm. Dupa aceea, solul se iriga din abundenta. Deoarece hydrogelul absoarbe apa si creste foarte mult in volum, solul se poate ridica vizibil dupa irigare.

De asemenea, este convenabil sa introduceti hydrogelul in schema de calcul conform careia 1 parte de gel se combina cu 5 parti de sol (1:5). Pentru aceasta, un hydrogel uscat este imbibat preliminar cu apa si se asteapta umflarea acestuia. Se sapa o gaura de introducere, se aseaza gelul umflat pe fundul sau si se amesteca bine cu solul respectiv. Puteti aplica hydrogelul si in straturi: un strat de gel, un strat de sol, s.a.m.d. Radacinile de puieti sunt asezate deasupra, fiind acoperite uniform cu un amestec de sol cu ​​hydrogel.

Utilizarea hydrogelului pentru plantele deja cultivate

In acest caz, in mijlocul proiectiei coroanei unui copac sau a unui tufis, faceti mici gropi de jur-imprejur, avand 15-20 cm adancime. Pentru aceasta, puteti folosi diverse ustensile de tip burghiu. Hydrogelul uscat este turnat in fundul acestora si apoi acoperit cu solul scos din gropi. Udati cu apa din belsug. Este recomandabil sa repetati ​​udarea dupa aproximativ o ora.

Un alt mod de utilizare presupune amestecarea hydrogelului umflat cu solul din jurul plantei. Pre-imbibati gelul cu apa si amestecati-l cu solul din jurul plantei – pana la o adancime la care va permite sistemul radicular al plantei. Este indicat sa faceti acest lucru manual, cu grija, pentru a nu deteriora radacinile.

Semanatul semintelor in hydrogel

Amintiti-va o alta utilizare a capsulelor polimerice – germinarea semintelor pe un strat de hydrogel pur. Aceasta metoda nu este specificata in lista de utilizari oferita de producatorii de hydrogel, ci este utilizata in mod particular de catre cultivatorii de plante.

Hydrogelul este inmuiat in prealabil, apoi se scurge excesul de apa, iar cantitatea ramasa se macina printr-o sita sau, ca alta optiune, se amesteca intr-un blender. Gelul omogen rezultat este distribuit de-a lungul fundului unui recipient (tava) cu o adancime mica, obtinand un strat de 1-2 cm. Semintele sunt asezate deasupra, apoi recipientul cu gel este acoperit cu o folie si se asteapta incoltirea. Dupa ce semintele incoltesc si dupa ce apar primele frunze adevarate, devenind mici plantute, impreuna cu bucati de hydrogel, acestea se ingroapa in locul unde se doreste dezvoltarea finala a plantei.

Avantajele utilizarii hydrogelului

Utilizand acest minunat material care este hydrogelul, puteti rezolva multe probleme atat privind plantele interioare, cat si cele de gradina. Iata care sunt cele mai benefice efecte ale utilizarii sale:

Plantele cu hydrogel aplicat la radacina nu sufera de seceta. Intervalele de timp dintre doua irigari creste de 2-6 ori, in functie de necesitatile particulare ale fiecareia. Plantele de gradina care cresc in containere, pe balcon sau strada pot fi lasate fara udare, in medie, timp de o saptamana. Iar cele de interior – timp de 2-3 saptamani (in functie de perioada anului si de temperatura camerei).

Hydrogelul este capabil sa retina nutrienti (ingrasaminte), nepermitandu-le sa fie spalati de excesul de apa.

Hydrogelul absoarbe excesul de apa, radacinile plantei respira liber, iar apa nu stagneaza, eliminand astfel crearea unui mediu propice dezvoltarii bolilor fungice.

Hydrogelul imbunatateste conditiile de viata ale plantei, accelerand cresterea si contribuind la o inflorire si fructificare optima.

Hydrogelul ajuta, asa cum mentionam mai sus, la cresterea rezistentei plantelor la stres si la boli infectioase.

Intrebari si raspunsuri

In continuare va vom prezenta cateva intrebari uzuale despre hydrogel, desigur, cu raspunsurile aferente.

Cat va rezista hydrogelul introdus in sol?

In medie, viata hydrogelului in sol dureaza intre 3-5 ani (in functie de activitatea microbiologica a solului). Hydrogelul tolereaza perfect inghetul si dezghetul, precum si uscarea completa. Dupa aceea, nu isi schimba proprietatile. La sfarsitul duratei de valabilitate, hydrogelul se descompune pur si simplu in dioxid de carbon, amoniu si apa.

Este posibil sa pastrati hydrogelul expandat?

Pentru a salva hydrogelul imbibat cu apa timp de 1-2 luni, il puteti aseza in orice recipient cu capac,  inchideti capacul si il puneti intr-un loc intunecat. Puteti lasa recipientul deschis, dar atunci hydrogelul se va usca. In viitor, pentru utilizare, va trebui sa fie din nou saturat cu apa si se va umfla din nou.

Cum determinam nevoia de udare a unei plante intr-un ghiveci al carui substrat a fost amestecat cu hydrogel?

Este clar ca prin uscarea stratului superior nu se poate determina nimic. Chiar si atunci cand substratul s-a uscat cativa centimetri in adancime, apa ramane in capsulele hydrogelului. Cea mai rezonabila abordare este o planta experimentala, orientata catre sud. Imediat ce frunzele isi pierd culoarea ce incepe sa se estompeze – atunci stim ca este timpul sa o udam. Intervalul dintre ultima udare si inceputul ofilirii – acesta este aproximativ intervalul optim dintre doua udari consecutive. Este recomandat sa reduceti cu o zi intervalul, pentru a preveni ofilirea vizuala. Exista o optiune si mai simpla: de exemplu, daca udati planta o data la 3 zile si apoi adaugati hydrogelul – asta inseamna ca puteti extinde intervalul dintre udari de cel putin 2 ori.

Acest hydrogel va creste umiditatea in jurul unei plante daca este asezat pe suprafata substratului intr-un ghiveci cu plante?

Nu, nu va creste umiditatea. Hydrogelul in aer liber isi pierde rapid umiditatea, se usuca. El nu va putea lucra ca si un umidificator de aer de lunga durata.

De unde pot cumpara hydrogel?

Daca v-am convins de avantajele utilizarii hydrogelului, il puteti cumpara din magazinele de bricolaj, din centrele comerciale ce au la vanzare articole de gradina sau din magazinele online, cum ar fi https://www.pepiniera-gradinaverde.ro/index.php?route=product/search&search=hydrogel. Ambalajul hydrogelului poate fi foarte diferit – de la 10 g la hydrogel vrac, acesta fiind si cel mai ieftin.

Publicat pe

Despre plantarea ierburilor ornamentale in gradina

Ierburile ornamentale sunt un grup extins de plante ce variaza ca marime, culoare sau textura. Este greu de imaginat peisajul unei zone de gradina care s-ar dispensa de aceste minunate plante erbacee extrem de decorative.

Ierburile ornamentale raman atragatoare din primavara pana la sfarsitul toamnei, impodobind peluze, paturi de flori, maluri de iazuri, chiar si atunci cand celelalte plante nu au inflorit sau care s-au uscat deja, deci sunt potrivite aproape oriunde.

Ierburile ornamentale isi gasesc loc in diverse locuri ale gradinii, ele pot domina intr-o parte sau alta a peisajului respectiv sau pot completa cu succes compozitia deja existenta, oferindu-i un plus de atractivitate si rafinament.

Pentru a alege ierburile ornamentale ideale pentru gradina dvs., trebuie sa le cunoasteti caracteristicile biologice si proprietatile decorative. De asemenea, trebuie sa va informati nu numai despre caracteristicile lor de viata (nevoia de umiditate, de lumina si compozitia solului), ci si de perioada de crestere activa a acestora.

Ierburile ornamentale pot oferi un decor rafinat oricarei gradini. Avantajul lor cel mai important este ca, amestecandu-se organic cu celelalte plante, aduc un sentiment de naturalete in orice gradina.

Toate speciile biologice de plante erbacee sunt legate intre ele printr-o serie de caracteristici comune: au un sistem radicular subteran si lastari aerieni, incluzand tulpini, frunze si flori.

La semanatul culturilor extinse de ierburi ornamentale, trebuie tinut cont de faptul ca distanta dintre plante trebuie sa fie egala cu inaltimea medie a plantei din soiul respectiv.

Diversitatea ierburilor ornamentale va permite sa creati compozitii pe mai multe niveluri si mai multe culori. Acestea nu sunt foarte pretentioase din punct de vedere al solului, cresc rapid si nu sunt capricioase atunci cand sunt combinate cu alte tipuri de plante.

Transformarile lor sezoniere de la covor de iarba la tufe cu inflorescente speciale sau in valuri acoperitoare de sol, incanta ochiul pe tot parcursul anului.

Aceste plante erbacee au si diferente. Pot fi anuale, bienale sau perene, sunt cu crestere rapida sau lenta, iubitoare de caldura sau preferand racoarea, scurte de la cativa centimetri inaltime sau inalte, precum Stipa, iarba ce poate ajunge la 2 metri.

Culoarea ierburilor ornamentale este deosebit de variata: de la verdele-galben observat la stuful chinezesc (Miscanthus), pana la captivantul rosu etalat de iarba rosie japoneza (Imperata cylindrica).

Gri-argintiu, maron sau rosu, galben sau roz, sunt alte culori des intalnite la ierburile ornamentale, atat de diferite si ca forma sau dimensiuni. Alegerea unei astfel de plante este excelenta oricum, de la tufisuri miniaturale pana la tufe inalte, aurii cu spice uriase, gradina dvs. putand fi innobilata cu doar cateva exemplare.

Majoritatea ierburilor ornamentale prefera un loc uscat si insorit din gradina si pamant nisipos, cu exceptia ierburilor care cresc in apropierea apei si pe solurile mlastinoase (Ovaz marin). De obicei, au o culoare verde neutra sau nuante diferite ale acesteia.

Dupa culoarea frunzelor se poate descoperi anumite preferinte ale unei anumite plante: speciile cu frunze de culoare verde inchis prefera solurile cu umiditate crescuta (Calcea calului), cele cu frunze verde deschis prefera locurile semiumbrite (Koeleria glauca), iar cele cu frunze de culori stralucitoare sau pastelate prefera zonele insorite (Calamagrostis).

Ierburile ornamentale sunt foarte rezistente si puternice, majoritatea tolereaza excelent seceta. Nu le este teama de inghet si nici de vant sau ploaie; datorita rezistentei si elasticitatii lor se pot indrepta din nou, chiar daca sunt culcate la pamant. Singurul lucru ce le poate dauna este umezeala continua pe timp de iarna si stagnarea apei la nivelul sistemului radicular.

In decorul gradinii, ierburile ornamentale pot avea o mare varietate de utilizari. Acestea pot fi divers asortate coloristic cu celelalte plante, pot juca un rol central in compozitii sau pot crea plantatii unitare. In ultimul caz, pentru a fi admirate in toata splendoarea lor si a lasa o impresie unica, ele au nevoie de un spatiu mai mult decat generos.

Ierburile scunde pot fi folosite pentru a imita stilul natural (Festuca) al gradinii sau ca acoperitoare de pamant (Arenaria). Ierburile ornamentale sunt deosebit de frumoase in combinatie cu diverse plante anuale si perene dar si combinate intre ele. Datorita simplitatii aspectului si schemei de culori proprii, ierburile decorative pot reprezenta fundalul perfect pentru diverse alte plante (Calamagrostis).

Plantarea ierburilor ornamentale ca si separator de spatiu arata, de asemenea, excelent in decorul gradinii. Ierburile decorative care nu sunt rezistente la inghet pot fi cultivate in ghivece, cele mai inalte necesitand un container mai mare (Leymus arenarius).

larba decorativa pentru gradina poate deveni nu numai un design, ci si un kit verde de prim ajutor. Multe specii decorative au proprietati vindecatoare. O alta aplicatie utila poate fi cultivarea ierburilor aromatice ce umplu gradina cu aroma si sunt utile in experimentele culinare (Salvie).

La inceputul primaverii, ierburile ornamentale din gradina au, in mod firesc, un aspect relativ neingrijit. De aceea, este recomandat sa indepartati lastarii vechi inainte de aparitia lastarilor tineri. Ierburile vesnic verzi nu numai ca arata bine in orice anotimp dar ofera gradinii miscare si sunete relaxante, atunci cand fosnesc in bataia vantului (Rogoz).

Indiscutabil, forma originala a inflorescentelor, culoarea superba a frunzelor in timpul toamnei si pretentiile mici de ingrijire fac ca ierburile ornamentale sa fie foarte atractive. Ele vor fi potrivite in orice gradina, indiferent de stilul acesteia.

Pe orice parcela de gradina, exista multe zone in care plantele ierboase, pur si simplu, nu pot lipsi. In primul rand, acestea sunt peluzele. Semintele de iarba pentru peluza ce pot fi gasite la vanzare sunt, de obicei, un amestec de ierburi ornamentale.

De regula, acestea sunt ierburi decorative cu crestere rapida, rezistente la calcare, acoperind solul ca un covor dens. larba de gazon este considerata cea mai populara amenajare a gradinii, ea necesitand o intretinere regulata pentru a ii mentine caracteristicile si aspectul deosebit.

Ierburile ornamentale sunt de neinlocuit in proiectarea gradinilor de stanca sau, cum li se mai zice, rocariilor. Rocaria este un fel de miniatura a unei campii stancoase, o imitatie a pajistilor de munte.

In crearea si proiectarea unei rocarii, pietrele joaca un rol foarte important, atat bolovanii mari, cat si suprafetele cu pietris de dimensiuni medii si mici.

Ierburile pentru rocarii ar trebui sa fie pitice, cu crestere lenta, taratoare si dense (Iarba neagra). Un alt atribut indispensabil al oricarei rocarii sunt coniferele pitice, jnepenii sau chiparosii.

Aici, rolul ierburilor ornamentale nu se limiteaza doar la umplerea spatiilor goale si incadrarea culorilor spectaculoase, ci ele ajung in prim-plan, explodand cu energia lor naturala si cu un spectacol de culori inedit.

Plantele ornamentale cataratoare, in designul peisajului, sunt folosite pentru gradinaritul vertical. Trebuie amintit faptul ca in timpul sezonului de crestere, plantele cataratoare reusesc sa acopere o zona mai mica decat lianele, astfel incat acestea decoreaza mici structuri de gradina cum ar fi spalieri, zabrele decorative, soclul sculpturilor sau gardurile joase.

Speciile iubitoare de umiditate ale ierburilor ornamentale sunt utilizate cu succes pentru amenajarea malurilor si a zonei din proximitatea malurilor iazului de gradina. Numeroase tipuri de ierburi ornamentale perene vor decora malul unui iaz sau al unui curs de apa.

Iarba decorativa inalta arata bine in expunerile solitare. Sunt deosebit de atractive plantatiile unice de ierburi ornamentale. De asemenea, unele ierburi decorative, pe masura ce cresc, formeaza perdele spectaculoase ce ies in evidenta pe fundalul unei peluze.

Peretii decorativi sunt, de asemenea, formati din ierburi inalte ce pot fi fie o decorare vegetala independenta a gradinii, fie un fundal pentru alte plante. In ceea ce priveste ierburile decorative de gradina subdimensionate, ele pot fi, de asemenea, utilizate in plantatii individuale, de exemplu, pentru a crea pete de culoare stralucitoare (Pennisetum alopecuroides).

O atentie deosebita se acorda ierburilor decorative perene ce pot decora un pat de flori, o gradina de flori sau bordurile mixte. Iarba decorativa pentru un pat de flori trebuie selectata tinand cont de proprietatile plantelor partenere, deoarece de multe ori nu joaca un rol dominant in compozitie, ci serveste ca si complement al acestora.

Va fi corect daca perioada de atractie maxima a ierbii decorative coincide cu perioada de inflorire a plantelor vecine. Acest lucru este deosebit de important atunci cand utilizati ierburi decorative pentru a decora paturi de flori sezoniere.

Compozitiile in care ierburile si florile sunt selectate intr-o singura schema de culori sunt minunate. In plus, din diferite tipuri de iarba ornamentala, puteti crea compozitii pitoresti ce pot concura cu orice flori captivante.

In plus, iarba decorativa poate indeplini cu succes o functie de mascare in proiectarea curtii. Pe aproape fiecare proprietate puteti gasi locuri unde, asa cum se spune, mainile dvs. nu ajung. Plantandu-le cu iarba ornamentala inalta, puteti oferi cu usurinta si fara prea multe cheltuieli, coltului inestetic respectiv un aspect bine ingrijit.

Ierburile ornamentale pentru gradina sunt in cea mai mare parte nepretentioase. Daca sunt selectate tinand cont de locul de plantare (pentru zonele umbroase, zonele insorite sau mlastinoase etc.), atunci plantele erbacee de gradina nu vor necesita multa grija in viitor. Exceptie fac peluzele ce au nevoie de udare si tundere. Practic, aceste ierburi nu sunt sensibile la boli si nu sunt atacate de daunatori.

Singura problema pe care o pot crea anumite tipuri de ierburi ornamentale este invadarea rapida a zonelor si agresivitatea fata de plantele vecine. Acest lucru este valabil mai ales in cazul catorva soiuri de ierburi.

O astfel de planta mai devreme sau mai tarziu poate deveni invaziva. Pentru a preveni acest lucru, va trebui sa eliminati mereu plantele in exces. In plus, inflorescentele acestor ierburi trebuie inlaturate inainte de coacerea semintelor.

O alternativa la ierburile exagerat de agresive pot fi speciile ce nu sunt inclinate sa invadeze noi teritorii sau ierburile ce cresc incet.

Trebuie spus ca lista ierburilor ornamentale pentru gradina este actualizata constant cu noi soiuri, precum si cu hibrizi ce satisfac cele mai diverse cerinte ale proiectantilor de peisaj. Ele pot fi intotdeauna gasite in magazine specializate, pepiniere sau magazine online, precum https://www.pepiniera-gradinaverde.ro/.

Atractia lor estetica este in afara oricarei indoieli, asa ca exista oricand un loc pentru ierburi ornamentale pe fiecare parcela de teren, acestea ajutandu-va sa va amenajati o gradina spectaculoasa, eleganta si unica in acelasi timp.