Publicat pe

Câteva din cele mai comune boli fungice ale arțarului japonez

Acest articol propune un subiect foarte interesant, legat de cele mai comune boli fungice ale arțarului japonez cu denumirea sa științifică Acer palmatum, dar care poate afecta în masă și alte specii de plante și arbuști ornamentali și chiar fructifere. Este cunoscut faptul că, cu cât selecția plantelor merge mai departe, cu atât acestea devin mai delicate, mai vulnerabile în fața bolilor și a dăunătorilor de tot felul. Prin urmare, iubitorii de plante ornamentale trebuie să se confrunte în mod constant cu diverse dificultăți.

Pentru a trata ciuperca pe un arțar japonez spre exemplu, îndepărtați toate frunzele moarte sau grav deteriorate și pulverizați copacul cu o soluție apoasă de fungicid cu spectru larg. De asemenea, asigurați un schimb bun de aer în jurul arțarului japonez și evitați udarea excesivă.

Acestea sunt recomandări generale ce se impun a fi luate urgent când sesizați semne de boală sau atac de dăunători la plante, și care funcționează în majoritatea cazurilor, indiferent despre ce plante am vorbi. În continuare, vom intra în mai multe detalii despre cele mai comune boli fungice ale arțarului japonez și despre cum să le facem față.

 

2. Ofilirea vasculară

 

 

Images source: https://ag.umass.edu

Simptome

  • Este o boală gravă care nu este bine tratată adeseori. Agenții patogeni ai acestei boli intră prin crăpăturile din scoarță sau prin răni. Nematozii joacă un rol important în răspândirea acestora.
  • Odată ce boala intră în interiorul arțarului, începe să distrugă țesuturile care furnizează apă mai sus de ramură. Ca urmare, pețiolurile și frunzele cad.
  • Pe ramurile unde boala s-a răspândit puternic, coaja devine neagră.

Tratament

  • Evitați deteriorarea inutilă a trunchiului și ramurilor de arțar japonez.
  • Tăiați ramurile la câțiva centimetri sub zona înnegrită.
  • Folosiți numai instrumente sterile pentru tăiere. Curățați uneltele cu alcool pentru fiecare copac în parte.
  • Pulverizați rănile după tăiere cu fungicid cu spectru larg sau fungicid de cupru.
  • Permiteți circulația liberă a aerului în jurul arborelui de arțar japonez.

 

2. Făinarea

Images source: www.chicagotribune.com

Simptome

  • Este una dintre cele mai comune boli nu doar în rândul arțarilor japonezi, ci și în rândul majorității plantelor. Din fericire, această ciupercă nu este la fel de gravă ca cea anterioară.
  • Simptomele mucegaiului praf sunt înnegrirea frunzelor în primă fază, iar apoi devin acoperite cu o haină albă. În timp, frunzele se vor încreți și se vor cădea. Se prezintă sub formă de pulbere albă pe frunze.

Tratament

  • Îndepărtați frunzele grav deteriorate.
  • Îmbunătățiți ventilația coroanei prin tăierea unora dintre ramuri.
  • Evitați udarea excesivă și umiditatea excesivă în jurul arțarului japonez.
  • Pulverizați frunzele cu un fungicid conceput special pentru a combate această boală.
  • Evitați utilizarea uleiului de neem, deoarece poate deteriora frunzele delicate ale arțarului japonez.
  • Pulverizați frunzele cu un ulei horticol.

 

3. Pseudomonas

Images source: https://ppjonline.org

Simptome

  • Pseudomonas este o altă boală fungică care afectează arțarii japonezi. Apare de obicei la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii.
  • Agenții patogeni intră prin mugurii deteriorați de îngheț. În acest moment, are loc înnegrirea ramurii și partea superioară a ramurii moare. Dacă frunzele au apărut deja, ele se usucă și mor.
  • În cele mai multe cazuri, partea inferioară a coroanei rămâne intactă. Cele mai sensibile la această boală sunt ramurile de 1-2 ani.

Tratament

  • Tăiați ramura de sub locul leziunii patogenului.
  • Utilizați un instrument de tăiere steril și ascuțit.
  • După tăiere, pulverizați bine întregul arțar japonez cu un produs numit Citokinina, un hormon care se poate aplica foliar pentru refacerea arțarilor slăbiți.
  • Evitați să plantați arțarul în zonele umede cu ventilație slabă.
  • Dacă este posibil, protejați arțarul de vânturile înghețate peste iarnă.

 

4. Mucegai de funingine (mucegai negru)

Images source: www.myselectlawn.com

Simptome

  • Mucegaiul funingine este o boală fungică care se dezvoltă pe secrețiile lipicioase ale afidelor. Afidele parazitează pe frunzele superioare și lasă secreții lipicioase care cad pe frunzele inferioare.
  • Acesta este un mediu ideal pentru acest tip de agent patogen. În continuare, frunzele afectate de ciupercă devin negre. Dar, în același timp, frunza rămâne vie, deoarece hrana ciupercii sunt secrețiile și nu frunza. În ansamblu, boala se prezintă ca niște pete negre pe frunze.

Tratament

  • Spălați afidele și frunzele negre cu apă, folosind un furtun.
  • Îndepărtați frunzele grav deteriorate.
  • Afidele de pe frunzele de arțar japonez pot fi controlate cu ușurință prin spălarea frunzelor cu un săpun insecticid.
  • Pulverizați frunzele cu un fungicid cu spectru larg.

 

5. Antracnoză

 

Images source: www.missouribotanicalgarden.org

Simptome

  • Sporii acestei ciuperci se așază pe frunzele arțarului japonez și le deteriorează. Această boală nu este capabilă să provoace daune grave copacului, dar îi poate deteriora grav aspectul estetic.
  • Boala este cea mai frecventă în condiții umede și cu vânt scăzut. Pe frunze se formează pete întunecate care devin maro și se usucă în timp.
  • Uneori, frunza poate deveni maro de-a lungul marginii. Frunzele puternic deteriorate vor cădea. Per ansamblu, boala se prezintă sub forma unor pete maronii pe frunze.

Tratament

  • Curăță toamna frunzele căzute din jurul arțarului.
  • Asigurați plantarea într-un loc aerisit în coroana arțarului și în jurul său.
  • Nu udați în exces arțarul japonez.
  • Pulverizați frunzele cu fungicid de cupru. Repetați pulverizarea după 2 săptămâni.

 

6. Pete pe frunze de Phyllosticta

 

Images source: https://extension.okstate.edu

Simptome

  • Phyllosticta este foarte asemănătoare cu boala anterioară, deoarece provoacă pete pe frunze. Caracteristica este că petele se pot transforma în găuri mici. Dacă sunt multe găuri, frunza va muri.
  • De obicei, sporii acestei ciuperci se găsesc în resturile vegetale de pe sol. Când vine vremea umedă și caldă, sporii devin activi. Ca urmare, frunzele pot fi grav deteriorate, dar copacul nu va suferi prea mult. Per ansamblu, se prezintă sub forma unor pete maronii pe frunze.

Tratament

  • Păstrați suprafața din jurul arborelui de arțar japonez curată de frunze și alte resturi vegetale.
  • Folosiți pământ bine drenat pentru plantarea arborilor de arțar japonez.
  • Pulverizați frunzele cu un fungicid triazol.
  • Nu plantați arțar japonez în zone prea întunecate și slab ventilate.

 

7. Putregaiul rădăcinilor atacate de Phytoftophthora

 

Images source: www.canr.msu.edu

Simptome

  • Putregaiul rădăcinilor este cea mai frecventă boală a arțarului japonez. Este o problemă serioasă care nu trebuie neglijată.
  • De obicei, este cauzată de supra-udare, sol slab drenat sau plantarea arțarului japonez într-o locație umedă. Ca rezultat, rădăcinile se înmoaie și suferă de lipsă de oxigen.
  • Sistemul radicular începe apoi să putrezească. Simptomele externe sunt îngălbenirea și căderea frunzelor.

Tratament

  • Opriți udarea prea des și udați numai dacă solul este uscat la 2,5-5 cm.
  • Când plantați, folosiți pământ bine drenat.
  • Nu plantați arțar japonez acolo unde apa se adună sau stagnează.

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Ce trebuie sa știm despre tăierile la arbuști

Dacă ne dorim să avem plante mereu sănătoase, în formă și frumoase, trebuie să manifestăm o grijă sporită față de ele. Pentru a le stimula creșterea și dezvoltarea, cât și fructificarea abundentă (în cazul celor fructifere), va trebui să luăm în calcul o serie de reguli legate de tăiere printre alte responsabilități cum ar fi: udarea la timp, fertilizarea cu regularitate, plivitul de eventuale buruieni nedorite ș.a.m.d. pe care va trebui să le aplicăm de la caz la caz, funcție de tipul și specificul fiecăreia în parte. Pentru a înțelege mai bine specificul fiecărei plante în parte, și a aplica cele mai corecte și bune practici de tăieri de la specie la specie, au fost create așa-numitele grupe de tăieri după cum urmează:

Grupa 1 –  Tăieri ușoare

O serie de copaci și arbuști formează în mod natural un cadru bine ramificat. Ei necesită puțină sau deloc tăiere și de fapt, pot fi stricați cu o tăiere mai severă. Aici sunt încadrate coniferele și foioasele ce nu necesită tăieri foarte importante. Tot în această categorie se încadrează și copacii și arbuștii nou plantați, sau cei tineri aflați în primii ani de viață. Aceste plante vor avea nevoie doar de o tăiere și de o modelare ușoară în primii câțiva ani, indiferent de specie. Mai apoi, se vor tăia fiecare conform specificului fiecăruia. Nu se încadrează aici plantele care emit lăstari lungi ce trebuie susținuți. Se vor elimina doar crengile sau lăstarii bolnavi sau uscați sau care cresc în direcții greșite. Florile pot să crească pe lăstarii anuali sau pe lăstarii din anii anteriori.

 

Image source: www.finegardening.com

Grupa 2 – Arbuștii cu înflorire timpurie de primăvară

Iarna este cel mai bun moment pentru a tăia majoritatea copacilor și arbuștilor de foioase, dar nu pe toți. În această categorie includem plante precum azaleele care înfloresc pe lemnul vechi, ceea ce înseamnă că mugurii de anul viitor apar la scurt timp după ce se termină înflorirea anului în curs. Dacă așteptați prea mult pentru a o tăia, veți elimina multe dintre florile de anul viitor când veți tăia din ramuri. Alți arbuști care se încadrează în această categorie includ forsythia (Forsythia spp.), itea (Itea virginica), lămâiță (Philadelphus spp.), gutui japonez (Chaenomeles spp.), rododendroni, inclusiv azalee (Rhododendron spp. ), trandafiri cu înflorire de primăvară (Rosa spp.), spiree cu flori de primăvară (Spiraea prunifolia și S . x vanhouttei), liliac (Syringa spp.) și viburni (Viburnum spp.).

Grupa 3 – Arbuștii cu tulpini pornite din pământ (acoperitori de sol)

Acești arbuști formează un covor dens de frunziș, adesea cu flori și fructe atractive. Au o modalitate de întreținere redusă și prietenoasă cu fauna sălbatică și avantajul de a acoperi un teren asemeni unui covor vegetal. În această categorie intra plante veșnic verzi, cum ar fi: ienupărul prostrat (Juniperus horizontalis) și erica (Calluna vulgaris), și tipurile de foioase (care își pierd frunzele toamna) precum Cotoneaster horizontalis, o serie de arbuști fructiferi precum: afinul vaccinium myrtillus, afinul siberian  Amelanchier alnifolia) ș.a.m.d. Arbuștii de acoperire a solului prezintă avantajul că suprimă creșterea buruienilor cu tulpinile și frunzele lor dense.

Grupa 4 – Arbuștii cu înflorire de vară-toamnă

Dimpotrivă, arbuștii care înfloresc mai târziu vara și toamna tind să „înflorească pe lemn nou”, ceea ce înseamnă că stabilesc mugurii de flori pe creșterea sezonului curent. Acești arbuști ar trebui tăiați la sfârșitul iernii și începutul primăverii foarte devreme. Arbuștii care se încadrează în această categorie includ liliacul de vară (Buddleja spp.), garofița piperată (Calycanthus floridus), vița trompetă (Campsis radicans), tufa cu bile (Cephalanthus occidentalis), caprifoiul albinelor (Diervilla spp.), hortensie netedă (Hydrangea arborescens), hortensie de grădină (Hydrangea paniculata), trandafiri cu înflorire repetată (Rosa spp. și hibrizi), spiree cu flori de vară (Spiraea x bumalda și S. japonica), și vitex (Vitex spp.).

Grupa 5 – Arbuști decorativi prin frunze și lăstari (topiary).

Din categoria Topiary ce sunt considerați adesea o altă formă de sculptură a plantelor; care a apărut la romani și a devenit populară în grădinile formale europene. Un topiar este o plantă care a fost tăiată într-o formă nenaturală, cum ar fi o formă geometrică sau un animal capricios. Unele topiary, numite topiary „umplute”, sunt vițe antrenate să crească pe exteriorul ramelor de sârmă. Alte tipuri de topiary, cum ar fi personajele reale pe care le vedeți în parcurile de distracție Walt Disney, sunt plante antrenate să crească într-un cadru de sârmă.

Plantele adesea modelate în forme topiary sunt cibisul, ilfinul japonez, ilfinul yaupon, ligustrum, arborvitae, ienupărul, tisa și podocarpusul.

Topiarele, precum spalierele formale, necesită tăiere frecventă pentru a-și menține forma. Utilizarea lor ar trebui să fie limitată în peisaje la zonele în care se dorește un punct focal, o plantă de accent sau o piesă de conversație.

 

Image 1 source: www.finegardening.com

Image 2 source: www.saga.co.uk

Grupa 6 – Arbuști cu frunze sempervirescente (veșnic verzi)

Arbuștii veșnic verzi nu își pierd frunzele iarna și nu stochează rezervele de hrană în rădăcini sau tulpini; ci în frunze. Cel mai bun moment pentru tăiere este după înflorire. Dacă planta trebuie reîntinerită sau redusă sever, atunci acest lucru se poate face la sfârșitul iernii și la începutul primăverii, chiar înainte de începerea creșterii. Îndepărtați florile vechi și tăiați înapoi până la mugurii sănătoși lăstarii, încercând să îi orientați spre exterior. Îndepărtați lemnul deteriorat, bolnav, îmbătrânit și creșterile subțiri ivite în coroana veche deja formată și amenință să îi strice forma de ansamblu. Mai răriți din tulpinile și ramurile foarte dese, pentru a îmbunătăți circulația aerului și luminii prin plante, și pentru a echilibra planta.

 

Image source: www.saga.co.uk

Grupa 7 – Lianele viguroase, și de vigoare medie

Din această categorie fac parte de regulă, plantele ce au nevoie de susținere pe un perete, spalier ori araci și așa mai departe. Romanii au inițiat primii această tehnica de tăieri, iar civilizațiile ulterioare europene au rafinat-o într-o formă de artă încă populară astăzi. În Anglia, pomii fructiferi sunt adesea puși pe spalieri, de-a lungul pereților pentru a economisi spațiu. Pe lângă utilitatea principală de a sprijini plantele cu vițe lungi un perete cu expunere spre sud de exemplu, ajută la protejarea fructelor și plantelor de gerurile extreme.

Grupa 8 – Ziduri verzi

Deoarece gardurile vii sunt folosite în principal pentru a înfrumuseța sau a ascunde anumite zone nu chiar atât de plăcute de privit, formarea lor este de durată și va trebui să tăiați în timp lăstarii pentru a încuraja un obicei de creștere compactă. Tundeți plantele de gard viu nou plantate până la aproximativ 30,4 cm de nivelul solului, și tăiați vârfurile lăstarilor noi în timpul sezonului de creștere pentru a încuraja ramificarea. Pentru a dezvolta un gard viu dens, compact, care oferă intimitate, tăiați în mod regulat în timp ce plantele se maturizează.

 

Image source: www.instanthedge.com

de Ionut Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Putem planta orice tip de plantă pe tot parcursul anului?

Vă propun un subiect foarte interesant cu privire la posibilitatea de a planta pe tot parcursul anului (inclusiv în plină vară), nu doar în sezoanele dedicate acestui tip de activitate (primăvara și toamna); pornind de la o întrebare firească și legitimă, la care mulți dintre noi ne gândim când dorim să achiziționăm o plantă, și perioada consacrată  a plantărilor a cam trecut.

Aceasta este mai degrabă o temere pentru majoritatea celor neavizați și sună cam așa: aș putea să plantez orice tip de plantă pe tot parcursul anului, chiar și în perioadele din extrasezon, considerate cele mai nefavorabile precum vara și chiar iarna? Răspunsul este DA, se poate!

 

Mulți dintre noi și chiar și unii grădinari mai începători presupun că, odată ce lunile de vară au venit, este prea târziu pentru a planta noi plante perene, arbuști, viță de vie și chiar copaci. Într-adevăr, cele mai bune anotimpuri pentru plantare sunt primăvara și toamna. Dar, putem face foarte bine acest lucru, cu aceleași șanse de reușită chiar și vara, grație existenței în pepiniere a plantelor în ghiveci, care sunt înrădăcinate și pentru care nu va mai fi nicio problemă să le plantăm afară oricând ne dorim, indiferent de anotimp. Această concepție greșită comună se datorează probabil confuziei dintre plantarea de noi plante și transplantarea plantelor existente.

Transplantarea plantelor existente se referă la mutarea plantelor deja stabilite (înrădăcinate) în grădină, într-un alt loc tot din grădină, ceea ce are ca rezultat smulgerea și deteriorarea sistemelor radiculare stabilite, în special rădăcinile fine cu vârf alb, care sunt „conductele” primare pentru apă și nutrienți. Odată transplantate într-o nouă locație, rădăcinile rămase nu vor avea de obicei suficientă capacitate pentru a absorbi apă pentru a susține frunzișul în condițiile calde și însorite ale verii, chiar dacă tăiați frunzișul cu o treime până la jumătate.

 

Images source: www.mypwcolorchoices.com

O altă practică nerecomandată a se efectua este și aceea de plantare a plantelor cu rădăcină liberă, datorită deshidratării puternice de peste zi, pe fundalul unei călduri excesive de vară. Cu toate acestea, acest lucru nu este imposibil sută la sută însă, acest tip de practică făcută pe perioada verii, necesitând o atenție mult sporită, iar garanția reușitei este destul de mică. Plantările în acest mod trebuind realizate pe înserat, când este o vreme ploioasă, ori dimineața în zori când arșița de peste zi nu și-a făcut încă apariția, iar noile plante trebuiesc udate din abundență zilnic.

 

Images source: www.mypwcolorchoices.com

În timp ce aceste tipuri de practici în grădină ar trebui evitate pe cât posibil în lunile de vară, plantarea de noi plante prinse în ghiveci poate continua cu mare succes. Acest lucru se datorează faptului că plantele noi pot fi plantate cu afectarea într-o mică măsură sau chiar deloc a sistemelor radiculare stabilite (înrădăcinate) în ghiveci.

Noua ta plantă iese din ghiveci și intră în pământ în grădină la locul de plantare final, cu rădăcinile intacte și la fel ca atunci când era într-un ghiveci, singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să o ții udată cât mai des cu putință pe perioada lunilor de vară. O plantare în luna august spre exemplu, de cele mai multe ori s-a dovedit mult mai viabilă față de una de toamnă efectuată în luna noiembrie, deoarece ea continuă să crească până în noiembrie, intrând în iarnă prinsă în pământ;  pe când o plantă plantată în noiembrie, așteaptă aproape jumătate de an sau mai mult inactivă până în aprilie când rădăcinile încep să crească. Iar dacă este o iarnă mai grea și planta este ceva mai sensibilă, poate chiar muri peste iarnă fără ca aceasta să apuce să se prindă în pământ. Desigur că sunt și excepții ca de exemplu, arborii foioși care, dacă nu este prea frig peste iarnă, au activitate la nivelul rădăcinilor și pot crește în pământ și iarna. În încheierea articolului de față, voi prezenta câțiva pași simpli de urmat pentru a planta noi plante în grădina dumneavoastră, în zilele calde de vară!

 

Iată câteva secrete ale succesului pentru plantarea pe timp de vară:

  1. În timp ce încă sunt în ghivece, udați noile plante, astfel încât apa să curgă liber pe fundul ghiveciului, iar globul de rădăcină să fie complet saturat.
  2. Săpați o groapă generoasă. Odată săpată, umpleți-o cu apă și lăsați apa să pătrundă încet în stratul de sol. Acest lucru ajută la umezirea solului din jurul găurii de plantare.
  3. Scoateți noua voastră plantă din ghiveci prin apăsare ușoară a marginilor ghiveciului, cu degetele. După ce a-ți îndepărtat ghiveciul, verificați bolul cu rădăcinile, răsfirați-le puțin jos la bază și îndepărtați-le pe cele uscate sau deteriorate. În acest mod vă veți asigura ca planta dumneavoastră va crește sănătoasă în noul său spațiu. Plantați-vă noua plantă apoi în groapa săpată anterior și umpleți gaura pe trei sferturi cu un amestec și jumătate de sol existent și o parte substrat nou. Acum umpleți din nou gaura cu apă și lăsați-o să se scurgă încet ca înainte. Acest lucru va umezi temeinic solul imediat adiacent globului de rădăcină a noii plante.
  4. Umpleți până la nivelul solului spațiul rămas din gaura de plantare cu pământ de jur-împrejurul plantei, și apăsați ușor solul din jurul globului de rădăcină a noii plante.
  5. Strângeți excesul de sol rămas de la plantare și construiți o margine sau un bol în jurul plantei perene la aproximativ 15,2 până la 30,4 cm de la baza plantei. Acest lucru va crea un vas pe care să-l udați, garantând că apa se va aduna în bol și se va scufunda direct în jos în globul de rădăcină. Acest pas ar trebui făcut cu toți copacii și arbuștii în primul lor an de plantare, chiar dacă plantați la începutul primăverii – plantele lemnoase sunt mai lente în a dezvolta sisteme radiculare bune, față de plantele perene erbacee.
  6. Udă noua plantă de două până la trei ori pe săptămână în perioadele uscate de vară cu soare intens, umplând vasul cu apă de două sau trei ori și permițând apei să se scufunde direct în globul rădăcină.

În acest mod puteți planta o plantă nouă sau un pat de grădină complet nou și nu trebuie să așteptați până toamna! Urmați acești pași simpli și puteți planta noi plante perene, arbuști și copaci toată vara!

 

PS.: Acești pași sunt de asemenea grozavi și pentru succesul plantărilor tradiționale de primăvară și toamnă, mai ales dacă plantați copaci și arbuști care se stabilesc mai lent decât plantele perene.

de Ionut Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

De ce este important să folosim fertilizanți în creșterea plantelor

Populația lumii este în creștere și se estimează că vom fi 9 miliarde de oameni până în 2050. Până atunci, trebuie să facem cu 60% mai multă hrană pe aceeași suprafață. Realizarea securității alimentare presupune suficientă hrană disponibilă la prețuri accesibile, în orice moment, oriunde locuiesc oamenii.

Trebuie să îmbunătățim productivitatea agricolă și performanța fermelor, în special în regiunile cele mai sărace și lipsite de alimente din lume. Și trebuie să facem acest lucru în mod durabil și cât mai rapid, fără a pune în pericol securitatea alimentară a generațiilor viitoare. În acest sens un rol deosebit de important îl au fertilizanții, deoarece ajută la grăbirea creșterii plantelor.

Pentru a face plantele să crească mai repede, tot ce trebuie să faceți este să le furnizați elementele complete de care acestea au nevoie în forme ușor disponibile. Acesta este scopul îngrășământului până la urmă, în a ajuta la obținerea unor plante sănătoase și armonioase, cu atât mai mult dacă vorbim despre plante utilizate în scop alimentar sau chiar și în scop decorativ. Majoritatea îngrășămintelor furnizează doar azot, fosfor și potasiu, deoarece celelalte substanțe chimice sunt necesare în cantități mult mai mici și sunt în general disponibile în majoritatea solurilor. Disponibilitatea azotului, fosforului și potasiului este marea limită a creșterii.

Pentru ca o plantă să crească și să prospere are nevoie de o serie de elemente chimice diferite. Cele mai importante sunt:

  • Carbon, hidrogen și oxigen – disponibil din aer și apă;
  • Azot, fosfor și potasiu – cei trei macronutrienți și cele trei elemente pe care le găsiți în majoritatea îngrășămintelor ambalate;
  • Sulf, calciu și magneziu – nutrienți secundari;
  • Bor, cobalt, cupru, fier, mangan, molibden și zinc – micronutrienți.

Cele mai importante dintre acestea (cele care sunt necesare în cea mai mare cantitate unei plante) sunt azotul, fosforul și potasiul.

Fără azot, fosfor și potasiu, planta pur și simplu nu poate crește, deoarece nu poate face „bucățile” de care are nevoie. Este ca o fabrică de mașini care rămâne fără oțel sau un echipaj de curse aflat pe un drum, și care rămâne fără benzină.

Dacă vreunul dintre macronutrienți lipsește sau este greu de obținut din sol, acest lucru va limita rata de creștere a plantei. În natură, azotul, fosforul și potasiul provin adesea din degradarea plantelor care au murit. În cazul azotului, reciclarea azotului de la plantele moarte la cele vii este adesea singura sursă de azot din sol. Toate aceste elemente, se regăsesc atât în natură cât și în fertilizanții pe care noi îi aplicăm suplimentar plantelor.

În acest articol vom discuta despre beneficiile utilizării unui îngrășământ cu eliberare controlată în comparație cu îngrășămintele tradiționale solubile în apă.

Înainte de a trece la tema propriu-zisă, propun să facem scurte precizări introductive în care să explicăm ce este acela un „îngrășământ cu eliberare controlată” și modul cum aceste îngrășăminte revoluționare își fac efectul asupra culturilor agricole.

Ce este îngrășământul cu eliberare controlată?

Îngrășămintele cu eliberare controlată, prescurtate cel mai adesea în limba engleză CRF „Controlled Release Fertilizer” sunt particule granulare de îngrășământ care sunt acoperite cu un polimer sau rășină, cu rol de a încetini dizolvarea substanței, producând o dizolvare în timp a particulelor de îngrășământ. Grosimea acoperirii și temperatura aerului dictează viteza de eliberare. Cu cât temperatura este mai mare, cu atât îngrășământul va fi eliberat mai repede. Majoritatea CRF-urilor sunt vândute cu o rată de eliberare estimată bazată pe o temperatură de 23,8°C. Granulele CRF sunt în primul rând încorporate în mediul de creștere, dar pot fi aplicate și pe suprafața mediului de creștere.

Dacă am lămurit aceste aspecte, propun să trecem în cele ce urmează la subiectul central al discuției noastre anume: Care sunt beneficiile utilizării îngrășămintelor cu eliberare controlată, în comparație cu îngrășămintele tradiționale solubile în apă.

Beneficiile utilizării îngrășămintelor cu eliberare controlată.

Există trei beneficii majore ușor de identificat ale utilizării fertilizanților cu eliberare controlată: ușurința în utilizare, reducerea costurilor de aplicare în comparație cu îngrășămintele solubile în apă și reducerea potențială a impactului asupra mediului.

Ușurință în utilizare

Beneficiul principal al utilizării acestor fertilizanți este siguranța pe care o are cultivatorul în a ști că plantele vor primi nutrienții de care au nevoie, indiferent de condițiile meteorologice. Pe vremea rece și înnorată, când plantele rămân umede și nu au nevoie de udare, un cultivator care folosește un îngrășământ solubil în apă trebuie să decidă dacă să fertilizeze plantele deoarece, dacă o va face va risca să supraîncarce solul cu apă, iar cultura sa riscă aibă serioase probleme din acest punct de vedere. Pe de altă parte dacă nu o va face, va risca să aibă deficiențe serioase de nutrienți. Un fertilizant cu eliberare controlată va elibera continuu îngrășământ fără adăugarea de apă și în plus se aplică o singură dată, și durează o perioadă mult mai lungă de timp efectul lor, spre deosebire de îngrășămintele solubile în apă.

Costuri reduse de aplicare

Studiile au arătat că, deși îngrășămintele solubile în apă costă mai puțin pe kilogram, ele pot fi mult mai puțin eficiente pe termen lung în culturi. Dacă un cultivator trebuie să aplice mai mult îngrășământ pe unitatea de cultură pe durata întregului ciclu de producție cu îngrășăminte solubile în apă, acest lucru poate face costul unitar de utilizare al îngrășământului să fie semnificativ mai mare. Acest lucru este valabil mai ales pentru culturile pe termen lung.

Fertilizantul cu eliberare controlată poate fi mult mai eficient și aplicat în doze mai mici în comparație cu îngrășămintele solubile în apă. Acest lucru poate duce la un cost mai mic al îngrășământului per unitate.

Eficientizarea muncii

Munca este întotdeauna o preocupare pentru cultivatori. Încorporarea unui fertilizant cu eliberare controlată poate reduce costurile cu forța de muncă prin eliminarea necesității de a amesteca și a monitoriza îngrășămintele solubile în apă și limitează nevoia de echipamente scumpe de injecție. Acest lucru elimină de asemenea, șansa de a amesteca necorespunzător un îngrășământ solubil în apă în soluția stoc, ceea ce ar putea compromite calitatea culturii agricole fertilizate mai apoi.

Impact redus asupra mediului

Cel mai mare beneficiu pe termen lung al încorporării fertilizanților cu eliberare controlată într-un mediu de cultură este posibil unul de mediu. Deoarece nutrienții sunt eliberați lent și în mod ideal la viteza cu care plantele le folosesc, cantitatea de nutrienți eliberate în timpul udării este minimă în comparație cu utilizarea îngrășămintelor solubile în apă. Acest lucru este valabil mai ales atunci când plantele sunt irigate de deasupra lor și scurgerile nu sunt colectate sau reciclate.

Pentru a avea rezultate favorabile, un lucru deosebit de important este alegerea corectă a produselor fertilizante, respectarea strictă a dozajelor înscrise pe ambalaje, cât și consultarea personalului de specialitate.

de Ionut Cenac

Pentru detalii referitoare la tipul de fertilizant recomandat pentru plantele dumneavoastră, vă recomandăm produsele Mivena, unde veți descoperi o gamă variata de nutirinți, dar și informații referitoare la aplicarea și utilizarea lor.

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Etichete pentru plante

Chiar și grădinarii amatori au nevoie de cineva care să le reamintească când și ce au semănat sau au plantat într-un anume loc. Ce să mai vorbim despre profesioniști !

Vă oferim etichete pentru plante tip buclă, tăbițe cu picior sau etichete cu fotografie realizate pe bază de comandă la partenerii noștri din Polonia.

Pentru a putea achizitiona etichete CLICK AICI

Publicat pe

Ghivece de producție

Cine ia microbul grădinăritului tinde să facă complicații. Cu timpul boala devine cronică și amatorul de grădinărit începe să își dorească să devină profesionist. Pentru genul acesta de oameni avem pregătite medicamentele potrivite, ghivecele de producție intrând în această clasă de tratamente care se împarte în 3 categorii:

  • Tăvițe alveolare și pahare de răsad produse din polistiren. Polistirenul este un material ușor și cu durată de viață relativ scurtă. Cu toate acestea paharele și tăvițele se pot refolosi de cel puțin 3-4 ori, vă spunem din experiență
  • Ghivece de producție din PE (polietilena) au durată de viață lungă și se folosesc în general pentru creșterea plantelor în condiții de exterior (pepiniere) dar și pentru flori. Le găsim de la dimensiuni mici (pahare de 9 cm) pâna la dimensiuni mari – 60 de litri.
  • Ghivecele textile sunt utilizate pentru arbori și conifere mari. În general le avem pe stoc de la volume de 60 de litri în sus (până la 250 de litri inclusiv) dar se pot aduce pe comandă și ghivece foarte-foarte mari , chiar peste 1000 de litri.
  • Pentru a putea achizitiona ghivece de productie CLICK AICI
Publicat pe

Ghivece decorative

Se pot face grădini și în cele mai mici spații, în balcoane de bloc sau în colțuri de terase. În jurul construcțiilor, în fața restaurantelor și magazinelor sau pur și simplu pe stradă dorim să avem plante. Dar pentru aceasta este nevoie de vase. Creșterea plantelor în vase este o provocare pentru că spre deosebire de plantele ce cresc în pământ, cele din ghivece au nevoie de o atenție sporită. Însă combinarea plantelor cu vase frumoase reprezintă artă și uneori plante banale pot căpăta valențe noi dacă sunt plantate în vasul potrivit.

Diferitele vase se înscriu într-un anumit stil arhitectural de aceea trebuie să fim atenți ce tip de ghiveci alegem pentru ideea noastră de amenajare. Vom încerca să vă oferim o diversitate cât mai mare de vase astfel încât să vă puteți construi grădina de vase dorită.

Pentru a putea achizitiona ghivece decorative CLICK AICI

Publicat pe

Decorațiuni și accesorii din bambus

Bambusul este un material flexibil și cu imaginație se pot realiza foarte multe decorațiuni sau obiecte utile din acesta. Paravanele din bambus, torțele sau măturile sunt numai câteva exemple. Vă oferim piese de bambus de dimensiuni mari din care puteți construi chiar dumneavoastră colțul de grădină cu aer asiatic care o să uimească toți vizitatorii.

Pentru a putea achizitiona bambus CLICK AICI

Publicat pe

Scoarță de pin și piatră decorativă

Ne plac foarte mult suprafețele acoperite cu diverse materiale care să ne protejeze de buruieni și care să confere o notă mai îngrijită grădinii. Mulți trăiesc cu iluzia că odată ce vor acoperi solul grădinii cu scoarță, cu așchii de piatră sau lemn, gata – au terminat cu munca istovitoare în grădină.

Acesta este un adevăr parțial pentru că oricât de bine am acoperi o suprafață, buruieni tot mai apar, fie că se strecoară printre bucățile de scoarță uneori trecând chiar prin prelată, fie că încolțesc în piatră din semințele aduse de vânt. Mulcirea (acesta este termenul pentru acoperirea solului) este indicată doar în anumite situații, în general pentru spațiile plantate cu arbori, arbuști sau conifere, mai rar pentru ierburi sau plante perene. Nu vom aplica scoarță într-un strat cu flori sau printre trandafiri.

Anumite plante (phloxul de exemplu) vor sa se târască pe pământ și astfel se înmulțesc, trandafirii trebuie acoperiți cu pământ la venirea iernii, alte plante au nevoie de sol afânat în permanență. Pentru aceste situații acoperirea solului nu este indicată. În majoritatea cazurilor însă putem opta pentru mulcire cu SCOARȚĂ de PIN, PIETRIȘ DECORATIV sau ARGILĂ EXPANDATĂ.

Pentru a putea achizitiona un produs din cele enumerate mai sus CLICK AICI