Lună: aprilie 2021

Crinii de vara (cunoscuti si sub numele de Hemerocallis sau Daylilies) sunt plante perene cu flori de vara spectaculoase. Originari din Asia de Est, in special China, Japonia si Coreea, ei cresc si in Mongolia si nordul Indiei. In salbaticie pot fi intalniti pe pajistile umede sau mlastinoase, pe malurile raurilor, la marginea padurilor si in zonele montane de pana la 3000 de metri altitudine.

In natura exista aproximativ douazeci de specii de Hemerocallis. Acestea au fost hibridizate pe scara larga de la inceputul anilor 1930, in principal in Statele Unite, iar astazi exista peste 80.000 de soiuri horticole. Sunt foarte populare datorita florilor lor mari, intens colorate, fiind apreciate si portul lor amplu, cu smocuri mari de frunze lungi si subtiri.

Desi pe piata se gasesc in principal soiuri horticole, exista si cateva specii botanice ce sunt cultivate in gradini, in special Hemerocallis lilioasphodelus, Hemerocallis citrina si Hemerocallis fulva. Aceasta din urma este o specie destul de populara, cu florile sale mari, de culoare portocalie-rosiatica.

Numele plantelor provine din limba greaca: hemera – zi si kalos – vreme. Prin urmare, le-am putea numi pe buna dreptate: frumusete vreme de o zi. Mai mult, sunt denumite in engleza: Daylilies – crini de o zi. Aceste nume le-au fost date pentru ca florile lor dureaza doar o zi, dar si pentru ca seamana cu cele ale crinilor obisnuiti.

Crinii de vara sunt acum clasificati in familia Xanthorrhoeaceae, impreuna cu alte plante destul de exotice (adesea originare din emisfera sudica), inclusiv Aloe, Eremurus, Kniphofia si Phormium. Anterior, au fost clasificati printre Liliaceae, impreuna cu adevaratii crini. Sunt plante monocotiledonate, cum ar fi ierburile sau orhideele.

Crinii de vara sunt plante perene care au o longevitate buna, putand trai in jur de zece ani. Au o crestere viguroasa, se dezvolta destul de repede. Formeaza tufe mari si largi. Exista soiuri pitice, cele mai mici masoara doar 30 cm inaltime (cum ar fi ‘Stella de Oro’), in timp ce alte soiuri sunt mult mai inalte, ajungand pana la 1,20 m (Hemerocallis citrina, Hemerocallis fulva). Inaltimea lor medie este de aproximativ 70 cm.

Crinul de vara infloreste vara, adesea in iunie-iulie. Dar exista soiuri timpurii, cum ar fi Hemerocallis lilioasphodelus, care infloresc in mai-iunie. Altele, tarzii, infloresc de la mijlocul verii, pe la sfarsitul lunii august sau chiar in septembrie, cum este cazul soiului ‘El Desperado’. In general, inflorirea crinilor nu dureaza foarte mult, adesea in jur de o luna dar puteti combina diferite soiuri, timpurii si tarzii, pentru a va bucura de florile lor impresionante cat mai mult timp.

Asa cum spuneam, florile dureaza doar o zi, se deschid dimineata si se ofilesc seara. Dar sunt urmate a doua zi de altele, si apoi altele, astfel incat inflorirea este reinnoita constant. La majoritatea soiurilor, florile sunt diurne, inflorind ziua dar trebuie sa stiti ca exista si cateva specii nocturne.

Crinul de vara emite tulpini de flori erecte, adesea ramificate, fara frunze, fiecare purtand cateva zeci de flori (sau muguri). Acestea din urma sunt formate din trei petale si trei sepale, avand mai mult sau mai putin acelasi aspect, marcate de o nervura mijlocie. In centru, floarea are sase stamine lungi, extrem de decorative. Sunt de obicei colorate in nuante de galben, portocaliu sau rosu, iar anterele lor (varfurile care contin polenul adorat de albine) sunt adesea mai intunecate. Floarea poate avea, de asemenea, un pistil lung (organul de reproducere feminin). Deci florile sunt hermafrodite, avand atat organe masculine, cat si feminine.

Desi florile sunt destul de mari, dimensiunile lor difera de la un soi la altul. Cele mai mici au mai putin de 7 cm, iar cele mai mari au peste 15 cm in diametru (pana la 25 cm). Privite din fata, pot avea o forma de stea, cu petale destul de subtiri, sau pot fi rotunjite, cu petale mult mai mari. De asemenea, pot fi triunghiulare, aceasta forma fiind data de cele trei petale bine dezvoltate. Alteori, petalele sunt foarte lungi si subtiri, rasfirate, dand florii o forma asemanatoare paianjenului. Florile pot fi in forma de trompeta, corola formand un tub lung, subtire, evazat. Uneori, petalele sunt ondulate, mototolite, ceea ce da florii o impresie de relief. Desi florile crinului de vara sunt deseori unice, cu sase petale, exista si soiuri cu flori duble, avand un numar mai mare de petale, pe mai multe randuri.

Plantele Hemerocallis sunt apreciate pentru florile lor cu nuante deseori calde: galben, portocaliu, rosu, uneori roz, violet, maro – ciocolatiu. Culorile lor pot desena modele captivante. Uneori formeaza un ochi, cu o culoare mai inchisa in centru si mai deschisa la exterior. Alteori, conturul petalelor este subliniat de o margine mai intunecata. Este ceva obisnuit ca o nervura mijlocie sa iasa in evidenta in centrul petalelor. Unele soiuri au jumatate din petalele unei culori, iar cealalta jumatate a alteia. Cateva specii sunt parfumate, Hemerocallis citrina emanand un parfum delicat de lacramioare.

Florile crinilor de vara au avantajul de a fi comestibile, perfecte pentru decorarea salatelor sau deserturilor. Cea mai delicioasa varietate pentru aceasta utilizare este soiul Buttercup, care are o aroma delicat de dulce. Diversitatea crinilor de vara in forme si culori este cu adevarat impresionanta. De la cele mai extravagante, la cele mai simple si mai naturale forme, soiurile de Hemerocallis au stiluri foarte diferite, iar efectul in gradina nu va fi acelasi. Uneori se poate intampla ca puieti mici sa creasca pe tulpina florii. Ii puteti colecta si planta ulterior. Vor prinde radacini si vor da plante noi, identice cu planta mama.

Frunzele crinilor de vara sunt foarte lungi si subtiri, lanceolate sau liniare, amintind oarecum de frunzele ierburilor ornamentale. Sunt marcate de o nervura centrala, longitudinala. Frunzele au intre 70 cm si 1,20 m lungime, iar uneori numai 20-30 cm lungime la soiurile mai mici. Frunzele sunt opuse, de ambele parti ale tulpinii, rezultand un aspect turtit, in forma de evantai. Frunzisul este foarte flexibil, se ridica, apoi coboara. Frunzele sunt verzi, uneori verde deschis, aproape galbene, alteori verde inchis, tinzand spre albastru. Cateva soiuri de Hemerocallis fulva au frunze bicolore alb-verde in ‘Kwanso Variegata’ si galben-verde in ‘Golden Zebra’.

Soiurile de Hemerocallis care sunt cultivate in Europa sunt, in cea mai mare parte, foioase, dar gasim si soiuri persistente sau semi-persistente. Acestea au radacini fibroase, deseori tuberoase, destul de carnoase, permitand stocarea substantelor nutritive si a apei (servind astfel ca organ de rezerva). Sistemul radicular al crinilor de vara este foarte viguros. Hemerocallis formeaza capsule verzi, alungite, cu trei celule ce contin seminte negre, care se deschid cand sunt coapte. Puteti recolta semintele respective dar plantele rezultate ar putea sa nu pastreze caracteristicile soiului original.

Deoarece vin intr-o gama larga de culori, crinii de vara va vor permite sa compuneti combinatii superbe. Cei in culori stralucitoare vor aduce dinamism si vitalitate paturilor de flori, atragand instantaneu privirile, in timp ce cei in nuante mai suave (alb, crem, roz, galben pal, etc.) se vor incadra intr-o gradina romantica, delicata. La fel, intre soiurile cu flori simple, foarte elegante si cele cu flori duble sau cu petale ondulate (ce au un aspect sofisticat), crinii de vara pot captiva atentia in stiluri de gradina foarte diferite. De asemenea, arata bine in apropierea plantelor cu frunzis decorativ, ca al hostelor si ferigilor.

 

 

 

Majoritatea gradinarilor incepatori se confrunta cu aceeasi problema: un pat de flori atractiv, elegant, luminos, devine gol dupa ce florile plantelor din compozitia sa se estompeaza. Pentru a preveni acest lucru, trebuie sa acordati atentie culturilor cu inflorire indelungata. In acest caz, veti putea admira frumusetea patului dvs. de flori pe intreaga perioada primavara-vara-toamna.

In acelasi timp, multi gradinari prefera plantele perene ce pot creste intr-un singur loc fara a fi transplantate, timp de mai multi ani. Selectate corect, plantele perene vor ajuta la crearea unui pat de flori, a unei gradini frontale sau a compozitiei unui peisaj, fara eforturi fizice si de timp semnificative, pentru a mentine un aspect captivant cat mai mult timp. Utilizarea plantelor perene are mai multe avantaje:

• nu este nevoie ca in fiecare primavara sa va faceti griji cu privire la pregatirea rasadurilor si cumpararea materialului saditor, deoarece majoritatea perenelor apartin culturilor rezistente la inghet si nu trebuie sa fie dezgropate si depozitate intr-un subsol sau in alt loc intunecat si racoros;
• din plantele perene deja dezvoltate, impartind tufa respectiva, puteti obtine oricand noi rasaduri pentru innobilarea altei sectiuni a gradinii, aceste rasaduri putand fi schimbate cu vecinii, de la care puteti primi o alta planta neobisnuita sau chiar exotica;
• plantele perene sunt destul de nepretentioase deoarece in rizomii lor, deja din toamna, mugurii sunt asezati pentru dezvoltarea lastarilor care, odata cu sosirea zilelor calde, se trezesc din ‘somn’ si incep urmatorul sezon de crestere fara ajutorul gradinarului;
• culturile de flori perene au o perioada de inflorire mult mai lunga decat cea a florilor anuale, fiind important doar sa taiati florile ofilite in timp util, pentru a da plantei posibilitatea de a forma muguri noi.

Cu toate acestea, trebuie luat in considerare si faptul ca nu toate plantele perene incanta gradinarii cu o inflorire luxurianta in primul an dupa plantare. Pentru unele dintre ele, va dura un an sau chiar doi sa se acomodeze intr-un loc nou, sa creasca si sa se dezvolte in mod optim.

Inainte de a stabili ce fel de flori ati dori sa vedeti in gradina dvs., trebuie sa va familiarizati cu caracteristicile lor, deoarece chiar si printre frumusetile perene exista specii si soiuri ce sunt mai dificil de ingrijit. Perioadele de inflorire ale diferitelor soiuri vor fi, de asemenea, diferite. Unele plante perene infloresc doar o data pe sezon. Acestea includ, de exemplu, bujorii. Altele vor decora gradina de flori nu numai pe tot parcursul verii, ci tarziu in toamna, pana la debutul inghetului. Dintre acestea, amintim: Alyssum, Zinnia, Armeria, Astilbe, levantica, stanjenei, Pyracantha, Heliopsis, Gypsophila, garofite, Delphinium, Campanula, Aster, Lupin, nalbe, anemone, Rudbeckia, nemtisori, Hemerocalis, brumarele, crizanteme, crini, Echinacea, muscate, etc.

Cand cresteti anumite perene, inainte de debutul iernii este necesar sa le taiati complet tulpinile. Acest lucru va ajuta plantele sa supravietuiasca iernii. Daca nu s-a facut acest lucru, atunci lastarii de anul trecut pot fi indepartati la inceputul primaverii. Dupa topirea zapezii, inainte ca plantele perene sa iasa din repaosul vegetativ, trebuie fertilizate prin adaugarea de ingrasaminte organice sau minerale in sol sau in timpul irigarii. Fertilizarea se efectueaza in perioada de inmugurire, la inceputul infloririi si la sfarsitul ei.

Chiar si acele soiuri rezistente la seceta trebuie udate periodic. Irigarea este deosebit de importanta in timpul formarii mugurilor, in perioada de inflorire si in cazul absentei ploilor timp indelungat. Pentru a va asigura ca o cantitate suficienta de aer este furnizata radacinilor plantelor, este necesar sa afanati solul in timp util, combinand acest proces cu indepartarea buruienilor.

Speciile rezistente la inghet nu necesita adapost pentru iarna, doar taierea este suficienta. Plantele tinere anuale sunt acoperite cu ramuri de molid, agrofibre sau alte materiale de acoperire. Culturile perene inflorite reprezinta o oportunitate excelenta de a crea compozitii originale de peisaj, paturi de flori ce vor ramane atractive fara eforturi suplimentare timp de multi ani. Nu sunt mai putin captivante sub forma de grupuri distincte, situate de-a lungul aleilor din gradina sau in zonele inguste de sub ferestrele caselor.

Daca aveti foarte putin timp liber pe care il puteti dedica plantelor dvs., atunci aceste plante perene nepretentioase sunt exact acele culturi care se vor simti grozav chiar si cu o intretinere minima. Totusi, unele dintre ele au nevoie si de atentia unui gradinar, insa numarul tehnicilor horticole utilizate in cultivarea si ingrijirea lor este minim.

 

 

Cunoscuta in tara noastra sub denumirea de crin de toamna sau crin de august, planta denumita Hosta este o erbacee perena mult apreciata pentru frunzele sale mari, ovale, in forma de inima, ce atrag privirile oricui datorita culorilor sale superbe. De fapt, este vorba de un frunzis abundent si luxuriant, ale carui nuante sunt variate: verde, albastru, auriu, deseori bicolor, verde cu alb sau crem. Dincolo de frunzele lor minunate, crinii de toamna sunt apreciati si pentru inflorirea lor de vara, remarcabila la anumite specii, cum ar fi Hosta plantaginea.

Soiurile de Hosta sunt plante perene, originare din Asia de Nord, fiind extrem de apreciate pentru frunzele lor. Exista cel putin 23 de specii, desi unii specialisti pretind ca numarul lor ajunge pana la 40. Ele cresc in principal in China, Japonia si peninsula Coreea. Cresc nativ in regiuni umede, pe marginile cursurilor de apa, in paduri sau in zonele stancoase umbrite din regiunile montane.

Plantele Hosta au fost importate din Japonia inca din secolul al XIX- lea de catre medicul si botanistul german Philipp Franz von Siebold, cel care a dat numele speciei Hosta sieboldiana. Plantele Hosta au fost apoi hibridizate pe scara larga, atfel incat astazi exista peste 3.000 de soiuri horticole. Deoarece provin din regiuni temperate, majoritatea lor sunt plante destul de rezistente.

Plantele Hosta apartin familiei botanice Asparagaceae (ce cuprinde aproape 3.000 de specii) care include, printre multe altele, agavele, chlorophytum, zambilele si iarba ophiopogon. Nu cu mult timp in urma, acestea erau clasificate in Liliaceae, familia crinilor obisnuiti, deoarece florile de Hosta amintesc oarecum de cele ale crinilor.

Plantele Hosta au fost botezate in 1812 de botanistul austriac Leopold Trattinnick (1764-1849) in onoarea botanistului croat Nicolaus Thomas Host (1771-1834). Cativa ani mai tarziu (1817), ele au fost rebotezate Funkia de catre botanistul si medicul german Kurt Polycarp Joachim Sprengel (1766-1833), ca un omagiu adus colectionarului de plante german Heinrich Christian Funck (1771-1839).

Pentru a respecta regulile nomenclaturii botanice, s-a pastrat cel mai vechi nume dintre cele doua. Uneori, plantele Hosta continua sa fie denumite Funkia, desi acest nume ramane mult mai putin popular. In limba engleza, planta Hosta mai este cunoscuta sub numele de ‘Plantain lilies’ (Crini de patlagina), deoarece frunzele lor au vene paralele, ca si cele de patlagina. In Japonia, acestea sunt numite ‘giboshi’.

Planta Hosta formeaza o tufa densa care se extinde datorita rizomilor sau stolonilor sai dar este departe de a fi o planta invaziva. Exemplarele de Hosta sunt plante perene ce traiesc mult timp, fara a necesita prea multa intretinere.

Marimea lor poate fi foarte diferita de la o specie la alta, deoarece exista atat soiuri pitice, cat si uriase. Cele mai mici plante Hosta au o inaltime de aproximativ 20 cm, iar cele mai mari pot depasi 1 m inaltime (cea mai mare varietate parand a fi soiul ‘Queen Wu’ ce poate ajunge pana la 1,30 m). Cu toate acestea, majoritatea soiurilor au intre 30 si 60 cm inaltime. Tufele sunt mai late decat inalte, masurand deseori de la 60 cm pana la 1 m in diametru.

Primavara, frunzele apar initial infasurate intre ele. Apoi se desfasoara, dezvaluind forme si culori elegante. Toamna tarziu, cand soseste frigul, iau o nuanta aurie, apoi se ofilesc si dispar, pentru a reaparea primavara urmatoare destul de tarziu (sfarsit de aprilie – mai).

Frunzele sunt late, ovale sau cordate (in forma de inima). Acestea au deseori o lungime cuprinsa intre 15 si 30 cm si sunt de obicei indreptate spre varf. Frunzele pot fi rotunjite la majoritatea soiurilor, in timp ce la cateva soiuri precum Stiletto, sunt subtiri si alungite. Exista cateva soiuri foarte surprinzatoare, cum ar fi soiul ‘Curly Fries’, cu frunze liniare si ondulate. De fapt, acest soi nu arata deloc ca restul plantelor Hosta. De obicei, venele frunzelor de hosta sunt foarte vizibile si destul de decorative. Uneori dau frunzei un aspect ‘plisat’ sau chiar in relief. Frunzele sunt carnoase, destul de groase si in acelasi timp suple.

Plantele Hosta impresioneaza prin nuantele variate ale frunzelor lor. Acestea pot fi de culoare verde deschis sau inchis, galben auriu sau albastru, mai mult sau mai putin gri. Sunt frecvent intalnite cele bicolore, cu alb cremos in centrul frunzei sau invers, spre exterior. Variatiile de culoare sunt impresionante. Uneori, frunzele sunt doar subliniate de o margine alba subtire in jurul marginii lamei. Ele pot fi, de asemenea, nuantate oferind doua nuante similare, de exemplu verde albastrui si verde simplu. La soiul June, culorile frunzelor si intensitatea lor variaza in functie de lumina si, prin urmare, de locatia pe care o alegeti.

Soiurile cu frunze albastre au pe ele un strat ceros, care le confera culoarea caracteristica. Soarele le face sa piarda acest strat, motiv pentru care este recomandat sa le plantati la umbra, altfel albastrul ar putea lua o nuanta verde. Efectul vizual este cu adevarat diferit intre nuantele reci ale plantelor Hosta cu frunze albastre, tonurile calde ale soiurilor cu frunzis auriu sau aspectul foarte proaspat adus de soiurile bicolore cu alb. Cand frunzele sunt colorate ca cele ale soiului ‘Fire and Ice’, aceasta planta parca aduce lumina intr-o zona umbrita.

Desi sunt apreciate mai mult pentru frunzele lor, inflorirea plantelor Hosta nu este mai putin atractiva. Aceasta are loc vara intre iunie si septembrie, in functie de soi, si poate dura pana la doua luni. Plantele Hosta infloresc in grupuri de ‘clopotei’ sau ‘trompete’, ridicate deasupra frunzisului. Tulpinile dau plantei ceva mai multa inaltime. Florile situate langa baza se deschid mai intai, urmate de cele plasate mai sus pe tulpina. Forma lor aminteste oarecum de florile de crin. Au adesea intre 2 si 4 cm lungime si sunt inclinate usor spre sol. Sunt foarte elegante si capata o nuanta frumoasa, mov-lila sau alb. Petalele sunt uneori frumos striate cu mov.

Florile sunt hermafrodite, purtand in acelasi timp atat organe masculine (stamine), cat si organe feminine (pistil). Sunt compuse din sase petale, unite intr-un tub lung si ingust. In interiorul corolei exista sase stamine lungi si un pistil. Specia Hosta plantaginea este deosebit de interesanta atunci cand infloreste. In mod surprinzator, florile sale se deschid seara si se inchid dimineata. Sunt mari (intre 5 si 10 cm lungime), elegante si intens parfumate. Exista chiar o varietate cu flori duble: Hosta plantaginea Afrodita. Hosta plantaginea si unele soiuri, cum ar fi ‘Fragrant Bouquet’ sunt renumite pentru parfumul lor desosebit. Cu toate acestea, la majoritatea soiurilor de Hosta, florile nu sunt parfumate.

Aceste plante au rizomi, datorita carora se inmultesc. Acest lucru permite sa fie separate destul de usor una de cealalata. Radacinile lor sunt albe si carnoase. Dupa inflorire, plantele Hosta produc capsule alungite, initial verzi, apoi se usuca si devin maronii cand sunt coapte, deschizandu-se pentru a elibera numeroase seminte negre. Puteti planta Hosta la poalele copacilor sau arbustilor. Vor fi mai putin sensibile la seceta daca sunt plantate la umbra, deoarece solul va ramane racoros mai mult timp.

Spre deosebire de ceea ce toti cred, plantele Hosta pot fi expuse si la soare, evitandu-se locatiile unde bat razele puternice din timpul orelor de pranz. Mai mult, daca doriti sa aiba multe flori, Hosta trebuie sa beneficieze zilnic de cel putin cateva ore de soare. Cele mai potrivite pentru expuneri luminoase (unde soarele bate doar dimineata) sunt soiurile cu frunze deschise, cum ar fi ‘August Moon’ si Hosta plantaginea. La fel, Hosta Guacamole apreciaza locatiile insorite, in timp ce soiurile cu frunze albastre ar trebui sa fie plasate neaparat la umbra.

Spre deosebire de multe alte plante, Hosta tolereaza destul de bine solurile grele si argiloase. De asemenea, au o preferinta pentru solurile usor acide sau neutre, apreciind locul ce ramane racoros, chiar umed. Vor prospera langa un iaz sau o sursa de apa. Hosta sunt, de asemenea, plante destul de lacome, carora le plac solurile bogate in humus. Puteti aduce compost bine putrezit pentru a imbogati solul.

Plantele Hosta sunt perfecte pentru ocuparea zonelor dificil de amenajat. Isi gasesc cu usurinta locul in paturi, granite, ca acoperire a solului, la poalele copacilor, arbustilor sau in ghivece si containere. Cele mai mici soiuri pot fi chiar integrate intr-o rocarie. Se recomanda plantarea acestora la inceputul primaverii, in luna aprilie, dar le puteti planta si toamna, in luna octombrie. Intretinerea plantelor Hosta este destul de facila, sunt plante care persista in gradina si se raspandesc singure. Sunt rareori afectate de boli si nu trebuie protejate de frig in timpul iernii. Se tem numai de melci si de seceta.

Hosta este o planta perena destul de usor de asociat, frunzele sale asortandu-se cu o mare diversitate de plante. Desi isi gaseste cu usurinta locul in tufisurile caselor de vacanta, este perfecta si in gradinile urbane. Poate fi plantata intr-un ghiveci si poate decora o curte interioara, un balcon sau o terasa. Deoarece este o planta mereu la moda, se incadreaza foarte bine in gradinile moderne. De asemenea, puteti crea un stil asiatic masiv, infiintand o gradina Zen prin asocierea hostelor cu bambus, Carex sau arbusti precum artarii japonezi (Acer palmatum).