Publicat pe

Weigela florida – O eleganță florală în grădina ta

Iubiți ca arbuști de grădină de peste un secol, Weigela prezintă o mare valoare decorativă și este totodată un companion desăvârșit în asociere cu alte specii perene. Weigela face parte din familia Caprifoliaceae (caprifoi) și este originară din China de Nord, Coreea și Japonia. Epitetul florida, înseamnă „frumos” și sugerează practic prezența luxuriantă a arbustului. Această plantă este un arbust dens, rotunjit, de foioase, cu ramuri oarecum grosiere care tind să se arcuiască spre pământ pe măsură ce arbustul ajunge la maturitate. De obicei prezintă flori abundente în formă de clopoței care înfloresc la sfârșitul primăverii sau la începutul verii. Florile pot fi albe, roșii, orice nuanță de roz ori galbene. Unele varietăți sunt plăcut parfumate. Deși în sălbăticie sunt polenizate aproape exclusiv de albine, sunt și situații când acestea sunt polenizate de păsări Colibri precum în America de Nord.

     

Weigela are frunze simple, opuse, eliptice și o preferință pentru solul umed, bogat în humus și substanțe minerale, bine drenat. În sălbăticie crește de obicei în tufișuri, poieni în pădure sau la marginea pădurilor. Soarele până la umbra parțială li se potrivește bine, deși înfloresc cel mai bine în plin soare. Sunt intoleranți la vânt și secetă prelungită așadar, o hidratare constantă cât să mențină solul în permanență reavăn este binevenită. Atenție însă la excesul de apă deoarece, apa stagnantă la nivelul rădăcinilor nu îi va fi pe plac arbustului tău căruia îi pot putrezi rădăcinile și într-un final daca nu se intervine la timp poate chiar muri. Înmulțirea poate fi realizată fie prin butași, semi-lemnificați vara.

 

Genul poartă numele omului de știință și grădinar german Christian Ehrenfried Weigel, care le-a descoperit. Vânătorul scoțian de plante Robert Fortune a adus primele weigelas din Japonia în Anglia în 1845, iar Grădina Botanică Sheffield găzduiește Colecția Națională Britanică a acestor arbuști. Cu florile lor abundente și strălucitoare și ușurința în îngrijire, weigelas au fost un succes instantaneu în rândul grădinarilor! De asemenea, are o mare capacitate de hibridizare și au fost create soiuri noi și din ce în ce mai fabuloase!

Locațiile însorite, ferite de curenții foarte reci de aer, pământul umed îmbogățit cu compost și substanțe minerale organice, vă vor oferi cele mai bune rezultate. Varietățile de Weigela florida au aproximativ cam aceleași condiții  ca hortensiile de creștere și îngrijire și pot fi însoțitoare foarte bune unele pentru celelalte alături de alte plante perene.

    

Weigela înflorește de regulă pe creșterile anului precedent, de aceea este indicat ca tăierile să se facă imediat după înflorire. Trebuie să vă asigurați când achiziționați o specie din această plantă că este potrivită condițiilor climatice din zona dumneavoastră, pentru a vă bucura de flori următorul an în caz de este vorba de o plăntuță tânără de anul I. Nu necesită tăieri drastice, doar puțină tăiere pentru a obține o formă frumoasă a coroanei; ramurile cele mai vechi și cele mai mari trebuie tăiate înapoi după înflorire pentru a stimula o nouă creștere. Acest lucru stimulează planta să crească, dar o face mai viguroasă și va asigura totodată și o înflorire mai bună. Crește de obicei de la 1,8 până la 3 metri înălțime și 2,7 până la 3,5 metri lățime; cu toate acestea, multe soiuri tind să fie mai mici.

Weigela florida și Weigela praecox sunt cele mai rezistente două specii.  Weigela florida este originară din China, Coreea și Japonia și poate crește 2,5 – 3 metri înălțime și tot cam atât și în diametru. Are o creștere destul de rapidă și o înflorire abundentă. Ocazional produce exemplare cu frunziș de culoarea bronzului sau violet și din acestea au fost dezvoltate mai multe soiuri, inclusiv foarte popularul Wine and Roses.

    

Weigela praecox este de asemenea originară din regiunile reci din Asia și crește aproximativ 2,5 metri înălțime. Exemplarele mature pot fi destul de lemnoase odată cu înaintarea în vârstă. Se înmulțește ușor prin semințe sau butași. Florile mari sunt roz deschis, adesea cu gâtul galben și au parfum de miere. Apar în mare abundență la începutul verii. Weigela are o durată de viață în timp ridicată în jur de 30 – 40 de ani.

În cele ce urmează vom face o trecere în revistă a câtorva soiuri urmată de scurte prezentări ale acestora. De asemeni, vă așteptă pe magazinul online Grădina Verde pentru a descoperi varietățile disponibile.

Weigela florida Variegata; Weigela florida Rumba; Weigela florida Nana Purpurea; Weigela florida Caricature.

 

  1. Weigela florida Variegata.

Este o alegere excelentă pentru peisaj. Se prezintă sub forma unui arbust compact ce se face remarcat pentru frunzișul său pestriț și florile roz. Frunzele apar la începutul primăverii sunt înguste de formă ușor ovală, fixate pe ramuri ce se arcuiesc grațios. Frunzele acestei varietăți prezintă o paletă interesantă de culori de la alb-crem în stadii mai tinere, până la galben pal cu interior verde. La începutul verii arbustul este decorat cu ciorchini cu muguri roz-trandafirii, ce se deschid spre flori de culoare roz sub formă[ de gornițe.

  1. Weigela florida Rumba

Un arbust atractiv și rezistent, ce înflorește primăvara, florile sunt în formă de trompetă de culoare roz, cu mici intercalații de galben, ce atrag polenizatorii precum fluturii și micile insecte ori păsările Colibri. Frunzișul cu tentă violet este destul de ornamental, dar oarecum grosier, ce decorează excelent în asociere cu alte specii. Preferă locurile însorite pentru o înflorire spectaculoasă dar apreciază și locurile parțial umbrite. Acest arbust necesită întreținere ocazională și ar trebui să fie tăiat numai după înflorire pentru a evita tăierea ramurilor cu potențial florifer din sezonul în curs.

  1. Weigela florida Nana Purpurea

Este un arbust de talie joasă, de foioase, originar din Asia de Est. Crește la o înălțime de aproximativ 1 metru la maturitate deplină. Se caracterizează prin frunze alungite de culoare violet închis, de formă ovală și ușor alungite. În lunile mai și iunie, înflorește în nuanțe de roz iar florile sunt în formă de mici gornițe, care sunt mai deschise până la alb în interior. La sfârșitul verii, această varietate înflorește de obicei din nou.  Se descurcă cel mai bine într-o poziție însorită, într-un sol permeabil, cu o umiditate moderată, bogat în substanțe nutritive. În locurile mai umbroase înflorirea nu este la fel de spectaculoasă precum în locurile unde beneficiază de soare din plin. Lumina suficientă este de asemenea, importantă pentru o colorare cât mai intensă a frunzelor.

  1. Weigela florida Caricature

Un soi foarte interesant, neobișnuit. Frunzele acestei specii de Weigela sunt încrețite și răsucite în diferite forme. Au o culoare verde închis, cu margini nu prea largi, alb-crem. Florile apar din mai până în iulie, iar la început sunt albe și treptat devin roz. Datorită acestui fapt, florile de diferite culori pot fi pe tufiș în același timp. Are o creștere lentă iar în timp la maturitate deplină tufa atinge o înălțime de aproximativ 1 metru. Pentru o înflorire cât mai bogată locațiile însorite sunt ideale dar se va descurca și în cele parțial umbrite însă nu la fel de bine. Solurile bogate în materie organică și cu o umiditate moderată sunt ideale și pentru această varietate.

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Descoperă magia Ilexului: frumusețe și eleganță într-o singură plantă!

Ilex, singurul gen din familia Aquifoliaceae, are o distribuție naturală la nivel mondial și se găsește pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii. Aceste plante sunt pe cât de diverse, pe atât de răspândite, crescând de la zonele temperate până la cele tropicale. Destul de ușor de cultivat, sunt populare atât în ​​parcurile și grădinile publice, cât și în grădinile particulare de acasă, iar fructele lor colorate și frunzișul ornamental – adesea veșnic verzi, dar nu întotdeauna – le fac plante grozave pentru grădina de iarnă.

    

În familia Ilexului există atât specii veșnic verzi, cât și cu frunze căzătoare. Sunt în principal utilizate ca plante de peisaj ușor adaptabile în parcuri și grădini iar utilizările lor variază de la arbuști de fundație, la ecranare zone inestetice și acoperire de sol, până la arbori înalți pentru realizarea de garduri vii deosebite. Cele mai multe sunt specii native de pe continentul Nord American (dintre care cele mai populare sunt Inkberry și Winterberry).

Majoritatea sunt plante dioice, doar planta femelă oferă fructe de pădure mici, de culoare roșie și formă sferică cu condiția ca în preajmă să fie o plantă bărbătească polenizatoare. Florile sunt albe, mici, discrete, grupate în mici buchete ce apar de regulă la axila frunzelor și sunt adesea surprinzător de parfumate și destul de atractive pentru albine. Apar la sfârșitul primăverii sau vara, apoi se maturizează în fructe de pădure roșii, negre, galbene sau portocalii toamna funcție de soi și varietate și persistă și pe timpul iernii. Ele sunt adesea consumate în mediul sălbatic de păsările cerului. După cum am menționat anterior Ilexul este o plantă dioică (androsterilă) iar florile masculine și feminine sunt pe plante separate. Pentru a optimiza producția de fructe, plantați o planta femelă și una mascul din aceeași specie în același timp la aproximativ 1.5-2 metri depărtare una de alta, pentru ca polenizarea încrucișată să se producă și astfel să se producă și fructele. În caz contrar, doar o singură plantă nu va fructifica.

 

Cultivare și îngrijire

Locație –  Ilexul în general nu pune probleme deosebite din acest punct de vedere, fiind ușor de cultivat. Cele mai multe specii cresc cel mai bine în plin soare sau umbră parțială; cu cât este mai multă umbră, cu atât producția de fructe este mai mică. Evitați să plantați Ilexul în zonele care ar putea fi supuse vântului uscat de iarnă, pentru a evita moartea plantelor și uscarea frunzișului.

Plantare și fertilizare – Tolerează o gamă foarte ridicată de tipuri de sol, inclusiv pe cele luto-argiloase sau sărăturate, ori calcaroase dar le preferă totuși pe cele ușor umede drenabile, fertile și ușor acide cu un conținut ridicat de substanțe organice. Nu tolerează apa în exces la rădăcină și băltirea pe perioade lungi de timp. În același timp, secetele prelungite pe perioade lungi de timp îl pot afecta. De aceea după ce s-a efectuat udarea plantei în prealabil este recomandat pentru a păstra umiditatea în sol pe o perioadă cât mai lungă de timp să mulciți locul de la baza plantei de jur-împrejur.

    

Tăierile – În primul rând trebuie avut în vedere să alegeți o specie sau un soi care se potrivește cel mai bine spațiului dvs. disponibil, pentru o mai bună gestionare. Pentru toți cei care nu dețin un spațiu foarte mare, varietățile și soiurile mai pitice sunt cea mai bună opțiune. Tăierile de iarnă trebuie să fie puține și de regulă vom tăia cu prioritate acele crengi bolnave sau uscate și cam atât pentru a nu provoca răni prea mari plantei și a pierde astfel seva utilă cu care aceasta poate să treacă cu bine peste iarnă. în schimb, primăvara putem efectua tăierile mai severe de formare și corectare, înainte de a începe o nouă creștere și înflorire.

În cele ce urmează, voi trece în revistă principalele specii și soiuri de Ilex

Specii și soiuri de Ilex

Ilex englezesc (Ilex aquifolium). Este specia comună de Ilex. Cunoscut pentru frunzișul lucios, dințat ce prezintă pe margini din loc în loc mici spini și fructe strălucitoare de un roșu intens, foarte arătoase. Soiurile acestea de Ilex de regulă se prezintă sub forma unui copac, multe soiuri având un frunziș pestriț foarte decorativ. Prezintă dezavantajul că nu sunt chiar atât de rezistente la gerurile de iarnă cum sunt mulți alți hibrizi noi disponibili. Majoritatea soiurilor prezintă flori femeiești așadar, sunt necesare și plante cu flori bărbătești pentru producția de fructe.

 

Ilex american (Ilex opaca). Soiurile din această varietate de Ilex se prezintă sub formă de copac în formă conică cu creștere lentă, ce sunt folosite cu precădere ca plante specimen în peisaj datorită aspectului lor foarte decorativ. Majoritatea soiurilor prezintă flori femeiești așadar, sunt necesare și plante cu flori bărbătești pentru producția de fructe.

Ilex japonez (Ilex crenata). Include numeroase soiuri, de obicei cu formă densă, ovală până la rotunjită, sunt adesea folosite ca plante de fundație datorită dimensiunii și toleranței lor la tăiere și modelare. Frunzele sunt relativ mici și fără spini. Soiurile populare includ: Green Lustre, Hoogendorn, Helleri, Sky Pencil (îngust vertical), Steeds (conic vertical).

Ilexul cu boabe negre (Ilex glabra). O specie de arbust nativa de pe continentul Nord American, cu ramuri dese, cu frunziș oval până la alungit, de un verde lucios. Folosit în mod obișnuit în plantări în masă, garduri vii, delimitatoare de teren și plantări de fundație. Prezintă o bună toleranță la majoritatea tipurilor de sol și la tăiere. Boabele negre apar de regulă pe ramurile interioare ale plantelor femele. Soiurile populare includ: Shamrock și Densa.

 

Ilex albastru (Ilex maeservae). Grupează o serie de soiuri de Ilex cu creștere arbutoidă, de înălțime medie până la mare, hibridizate pentru o mai bună rezistență la frig, ce au frunziș atractiv în nuanțe de albastru-verde. Soiurile purtătoare de flori femeiești produc fructe persistente de culoare roșie atrăgătoare (dar pentru acest lucru este de asemeni nevoie de varietăți de Ilex albastru cu flori masculine în vederea polenizării). Sunt potrivite pentru plantare în masă, garduri vii și plante de fundație. Soiurile populare includ: Blue Prince, Blue Princess, Blue Angel, Blue Maid, Castle Spire, Castle Wall.

Soiurile hibride de Ilex. Există multe soiuri populare veșnic verzi în această categorie, cu multe caracteristici și dimensiuni diferite ce sunt utilizate în scop peisagistic. Majoritatea au o creștere verticală și cresc sub formă de copaci, cu aspect conic al coroanei. Dintre soiuri menționăm: Nellie Stevens (auto-polenizare), Centennial Girl, Dragon Lady, Red Beauty, Christmas Jewel și Winter Bounty.

Ilexul de iarnă (Ilex verticillata). Excelent pentru a crea un efect de masă, prin babele sale roșii ce rămân și peste iarnă, în combinații cu alte specii rezistente la ger precum Yucca filamentosa, mai este utilizat în crearea de margini de arbuști. Aceste soiuri de Ilex, sunt cele mai cunoscute pentru fructele lor roșii remarcabile în timpul iernii pe plantele femele. Prezintă dimensiuni și forme variate, cele mai multe sunt drepte până la rotunjite ca aspect și destul de expansive în spațiu.

Soiurile feminine mai populare includ: Winter Red, Sprite, Afterglow, Berry Heavy, Berry Nice, Sparkleberry.

Polenizatorii cu flori masculine includ: Jim Dandy, Early Male, Apollo.

Pepiniera noastră vă pune la dispoziție o gamă diversificată de Ilex, dintre care voi trece în revistă trei soiuri: Ilex maximowicziana Kanehirae, Ilex maeservae Blue Angel si Blue Prince.

Pentru detalii suplimentare și eventuale comenzi, nu ezitați să consultați site-ul nostru: https://www.pepiniera-gradinaverde.ro/index.php?route=product/search&search=ilex

 

Ilex maximowicziana Kanehirae

Este un frumos soi japonez de Ilex veșnic verde cu frunze mici, strălucitoare și dese de un verde închis, ideal în special la realizarea de garduri vii. Florile sunt albe, discrete, iar perioada de înflorire are loc în lunile mai-iunie, urmate de boabe mici de culoare închisă și aspect strălucitor.

Ilex maeservae Blue Angel

Iese în evidență în special prin frunzișul său verde închis cu aspect lucios, cu margini ce prezintă mici țepii din loc în loc și care mai apoi în sezonul rece capătă tente albăstrui creând un aspect exotic plăcut. Este o varietate adaptată bine la climatul temperat, cât și la secetele din vară. Are o creștere compactă și suportă bine tunderea.

Ilex  maeservae Blue Prince

Este un soi de Ilex rezistent și ușor de întreținut ce nu este pretențios la climă și sol. Cultivat în scopuri ornamentale, acest soi crește sub formă arbustivă și prezintă frunze lucioase cu aspect eliptic, în nuanțe de verzi-albăstrui, ce va conferi grădinilor o notă exotică aparte. Ideal pentru garduri vii, borduri dar și plantat în asociere cu alte specii perene, pentru a spori frumusețea spațiului din jur.

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Opt beneficii pentru sănătate ale fructelor de Aronia

De ce ar vrea cineva să mănânce și să cultive ceva numit Aronia? Cred că aceasta este cea mai bună întrebare de la care ar trebui să pornim discuția.

Ei bine, sunt considerate una dintre cele mai bune surse de antioxidanți, care au o multitudine de beneficii pentru sănătate și poate că de asta în principal. Fructele de Aronia se prezintă sub formă de boabe mici, de culoare închisă, ce ies în evidență prin gustul lor amărui și ușor astringent, și pot fi consumate în stare crudă sau chiar congelate, dar ele sunt adesea adăugate la gemuri, ceaiuri, piureuri, sucuri și chiar vin. În stare congelată, ele devin un pic mai dulci.

     

Aronia melanocarpa, cunoscută sub denumirea de Aronia este un arbust de foioase originar din America de Nord și este cultivat atât în scop alimentar pentru fructele sale gustoase, cât și ornamental. Apreciat pentru fructele sale de pădure negre comestibile produse la sfârșitul verii/începutul toamnei, florile albe primăvara și frunzișul roșcat de toamnă, este o alegere bună și are utilitate atât estetică cât și practică. Fructele (boabele) cresc pe arbuști și au fost folosite în mod tradițional de nativii americani ca remediu împotriva răcelii în stare crudă ori sub formă de piure. Cu gustul ușor astringent al fructelor, consumul lor în stare crudă sau congelată revigorează organismul și aduc un aport semnificativ de minerale și vitamine pentru sănătate. Așadar, vom detalia în cele ce urmează principalele beneficii pentru sănătate în linii mari.

 

  1. Reduce riscul de cancer

Cercetările arată că fructele de Aronia pot proteja organismul împotriva anumitor tipuri de cancer – în special cancerul de sân și cancerul de colon. Aceste studii efectuate în laborator și pe animale au arătat că antocianinele prezente în fructele de Aronia ar putea opri creșterea celulelor canceroase de colon cu până la 60% după cum s-a observat într-unul din studiile făcute.

S-a demonstrat că extractele de fructe de aronia atunci când sunt mâncate de femeile care suferă de cancer de sân, reduc radicalii liberi din sângele și contribuie de asemenea la reducerea stresului oxidativ asupra organismului.

 

  1. Crește sănătatea inimii

Efectele antioxidante nu numai că ajută la combaterea cancerului, ci vă pot face inima mai sănătoasă, în special ameliorând afecțiunile ce țin de afectarea sistemului metabolic și are rol reglator al colesterolul și trigliceridelor ridicate.

Două studii privind efectele asupra sănătății inimii s-au concentrat pe administrarea extractului de aronia, în care nu au fost observate efecte secundare la persoanele care au folosit extractele. S-a observat ca tensiunea arterială poate fi de asemenea, redusă conform unui mic studiu efectuat pe 25 de persoane cărora le-au fost administrate circa 300 mg din extracte de aronia și care au simțit imediat efectele benefice.

 

  1. Combate diabetul

Boabele de Aronia ar putea preveni de asemenea și diabetul prin combaterea rezistenței la insulină din organism. Mai mult decât atât, s-a descoperit și că fructele de Aronia scad nivelul de glucoză din sânge și obezitatea, în plus față de creșterea funcției imunitare și reducerea inflamației legate de boală.

  1. Bogat in antioxidanți

Toate aceste beneficii pentru sănătate sunt legate de antioxidanții prezenți în fructe așa că, haideți să vorbim despre aceștia. În comparație cu alte fructe de pădure de fapt, Aronia au niveluri superioare de antioxidanți. Mai exact, fructele de Aronia sunt o sursă excelentă de polifenoli care inhibă radicalii liberi din sânge.

 

Și nu este vorba doar de funcția imunitară în general. Un studiu efectuat pe 30 de persoane a constatat că extractele de boabe de Aronia reduc stresul oxidativ cauzat de administrarea de medicamente antipsihotice. De asemenea, s-a demonstrat că un consum regulat de fructe de Aronia reduce activitatea bacteriilor dăunătoare, precum și scăderea creșterii celulelor canceroase și a inflamației, așa cum am menționat mai înainte.

  1. Sprijină sănătatea organelor

Aceste beneficii antioxidante merg și mai departe în sănătatea directă a organelor. Cel puțin la șobolani, un studiu a constatat că sucul de Aronia ameliorează simptomele și severitatea leziunilor hepatice. La scurt timp după aceea, într-un alt studiu efectuat,  s-a constatat că sucul ar putea preveni chiar, apariția leziunilor hepatice în primul rând. De asemeni contribuie semnificativ la menținerea ficatului sănătos. Un al treilea studiu la rozătoare a arătat că sucul a ajutat la minimizarea severității deteriorării mucoasei stomacului.

Sunt necesare mai multe cercetări pe subiecți umani pentru a demonstra cu exactitate eficacitatea acestor descoperiri, dar este un bun început.

     

  1. Combate hipertensiunea arterială

Hipertensiunea arterială rezultă din contracția arterelor care forțează sângele să curgă prin corpurile noastre sub o presiune mai intensă decât ar trebui. Aceasta poate deveni un element permanent în fluxul sanguin, deoarece arterele pot avea probleme de relaxare, împiedicând fluxul sanguin pe termen lung, ceea ce poate duce la boală coronariană. Un studiu din 2015 și un altul din 2013 au arătat că, fructele de Aronia pot proteja împotriva acestui fenomen, relaxând mucoasa țesuturilor și scăzând tensiunea arterială.

  1. Întărește sistemul imunitar

Revenind la acești oxidanți trebuie să menționăm și că, nivelurile crescute din aceste fructe nu numai că vă susțin sistemul imunitar, ci îl pot întări.

Studiile pe oameni au arătat o reducere puternică a infecțiilor tractului urinar la pacienții dintr-un azil de bătrâni: cu cât au băut mai mult suc, cu atât a fost mai mare mai mare reducerea. De asemenea, fructele de Aronia pot inhiba și eliberarea de către organism a substanțelor inflamatorii, scăzând probabilitatea de apariție a bolilor induse de inflamație. Și, deși nu a fost încă studiat la oameni, un studiu pe șoareci a descoperit că extractul din aceste fructe ar putea chiar proteja împotriva gripei.

 

  1. Bogată în nutrienți

Pe lângă toate aceste beneficii directe pentru sănătate, fructele de Aronia sunt pline de nutrienți precum vitamina C, mangan, vitamina K și fibre. Au și folati, vitamina A, vitamina E si fier, pe lângă polifenolii despre care am vorbit înainte.

În încheiere, în caz că informațiile v-au fost de ajutor, vă recomand acest soi deosebit de Aronia, pe care îl puteți achiziționa de la Pepiniera Grădina Verde.

Aronia mitcshurinii Amit

Este un hibrid interspecific, creația celebrului grădinar rus Ivan Vladimirovici Miciurin rezultat prin încrucișarea a două specii: Aronia melanocarpa Viking și scorușul păsăresc (Sorbus aucuparia). Această varietate de Aronia este foarte atractivă și produce fructe negre mari ce se coc în septembrie. Tot în toamnă, frunzișul capătă o culoare roșu purpurie foarte decorativă. Este de preferat să fie plantată în lumina directă a soarelui pentru a se obține producții mari de fructe, dar va crește bine și la umbră parțială. Boabele mari de la Aronia mitschurini Amit pot fi consumate crude din tufiș, dar sunt mai des procesate și transformate în vin, dulceață, siropuri etc. Poate atinge la maturitate o înălțime de circa 3 metri și cam tot atât și în circumferință. Florile sale parfumate apar prin luna Mai, atrag albinele și micile insecte polenizatoare. Este o varietate auto-fertilă. Preferă un sol bogat în materie organică, bine drenat și nu prea îi place apa stagnantă la rădăcini. Nu este sensibil la boli, de asemenea, este în totatlitate rezistent la gerurile de la noi. 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Mesteacănul în diferite ipostaze

Prețuiți pentru scoarța lor uimitoare și forma grațioasă, mestecenii sunt extrem de decorativi și oferă o notă aparte spațiului în care sunt plantați. Betula este un gen de copaci și arbuști de foioase, cunoscuți în mod obișnuit sub denumirea de mesteacăn. Sunt caracterizați prin scoarța lor exfoliantă în straturi, distinctă, albă, gri, galbenă sau argintie; cu aspect ca de hârtie, formă grațioasă și frunzișul delicat. Genul Betula aparține familiei Betulaceae și este format din peste 50 de specii, fiecare cu caracteristicile și adaptările sale unice. Au o longevitate mare în timp; un mesteacăn putând trăi chiar și o sută de ani.

Înainte să începem, vreau să precizez că puteți achiziționa acest gen deosebit de decorativ de pe magazinul online Pepiniera Grădina Verde. 

    

Origine și răspândire

Mestecenii sunt originari din diferite părți ale lumii, inclusiv America de Nord, Europa și Asia. Habitatul lor variază de la regiuni temperate, până la regiuni Arctice. Se găsesc adesea în soluri umede, lângă râuri, lacuri și mlaștini.

Obiceiul de creștere

Mestecenii sunt apreciați pentru aspectul lor zvelt și grațios, adesea cu ramuri arcuite care le conferă un farmec aparte. Sunt copaci sau arbuști de foioase, ce pot prezenta creștere verticală, columnară sau plângătoare. Rata de creștere este de obicei moderată spre rapidă, acești copaci pot prezenta adesea un trunchi cu o singură tulpină, sau cu mai multe tulpini. Anual, pot prezenta creșteri între 30-60 centimetri, ceea ce îi face o alegere potrivită în crearea de peisaje și locuri umbrite într-un timp relativ scurt. Speciile de mesteacăn variază în dimensiuni de la 30 centimetri până la 24 de metri de la o specie la alta în înălțime. Răspândirea poate varia de asemenea foarte mult de la 30 centimetri, la 15 metri.

 

Rezistență la ger

Mesteacănul nu este pretențios la condițiile de mediu de la noi din țară legate de sol și de climă și se consideră o specie rezistentă la ger și pe deplin adaptată condițiilor climatice din țara noastră, rezistență dată de mediul din care el provine. Preferă locațiile mai reci și umbrite dar se descurcă bine și în cele însorite. Este rezistent și la secetă pe timpul verii însă, preferă solurile cu o ușoară umiditate și un pH cuprins între 5,0 – 6,5.

    

Utilizări

Mesteacănul oferă utilizări versatile în grădini: de la a servi ca puncte focale prin eleganța pe care o imprimă locului în care sunt plantați, până la a oferi umbră. Scoarța lor distinctivă și frunzișul delicat îi fac să reprezinte o alegere nemaipomenită pentru parcuri, alei, sau zone împădurite, ori diferite incinte și oriunde se dorește puțină umbră și răcoare, mai ales în zilele caniculare de vară. Soiurile pitice de mesteacăn se potrivesc bine în spații restrânse și sunt adesea folosite pentru a crea paravane, sau garduri vii. În plus, anumite specii de Betula sunt folosite pentru lemnul lor, potrivit pentru mobilă și placaj etc. Seva lor poate fi exploatată în mod similar cu cea a arborilor de arțar și este folosită în medicina tradițională la prepararea siropului de mesteacăn. De asemeni, tot în medicina tradițională părți ale copacului sunt folosite pentru proprietățile lor antiseptice.

 

În cele din urmă putem menționa și faptul că ecosistemul și biodiversitatea au și ele de câștigat enorm: micile viețuitoare cum ar fi păsările și alte animale micuțe sălbatice își găsesc sălaș adesea între ramurile sale, sporind frumusețea grădinii tale. În concluzie, mesteacănul cunoaște o istorie îndelungată de utilizare umană; seva lor poate fi folosită în scop medicinal și la prepararea unor băuturi, pe când lemnul este foarte apreciat în industria mobilei, la confecționarea butoaielor, în realizarea unor decorațiuni artizanale, ca lemn de foc etc. Cu numeroasele sale utilizări, aspectul distinctiv și adaptabilitatea la diferite medii, mesteacănul oferă câte puțin pentru toată lumea; de la grădinarul ocazional, la arboristul profesionist, industrii de prelucrare și farmaceutice etc.

 

Simbolismul mesteacănului

Mesteacănul este bogat în simbolism. În diferite culturi, mesteacănul simbolizează reînnoirea și purificarea, protecția și iubirea. Acest lucru se datorează parțial creșterii lor rapide și modului în care scoarța se desprinde, eliminând simbolic trecutul. De asemeni, mai este adesea subiect de artă și folclor. În simbolismul celtic, mesteacănul mai este văzut ca un copac al fertilității și este asociat cu zeița Brigid.

Specii și soiuri de mesteacăn

Betula pendula, Betula pubescens, Betula utilis Jaquemontii, Betula albosinensis Fascination Betula pendula Purpurea

 

  1. Betula pendula

Sau mesteacănul plângător european, datorită ramurilor sale arcuite în jos asemeni unei sălcii care îi conferă un aspect de ansamblu grațios. Scoarța este de culoare gri-albicioasă și prezintă fisuri verticale pe tot cuprinsul său, lucru ce îi conferă un șarm aparte. Nu este pretențios la sol și este în totalitate rezistent la ger. Preferă ușoară umiditate în aer și sol, iar pe perioade mai îndelungate de secetă ar putea avea de suferit.

  1. Betula pubescens

Cunoscut și sub numele de mesteacăn pufos, este atrăgător în toate anotimpurile prin culoarea cojii sale alb gri, ce contrastează foarte frumos în peisaj. Prezintă ramuri verticale iar forma coroanei este conică ușor rotunjită spre vârf. Coaja este de culoare alb-maronie la maturitate și exfoliantă în fâșii subțiri ca de hârtie. Nu este pretențios la sol și crește frumos atât la umbră și semi umbră cât și în soare direct. Preferă solurile cu ușoară umiditate, dar nu excesivă. Ca orice varietate de mesteacăn și aceasta este în totalitate rezistentă la ger.

  1. Betula utilis var. Jaquemontii

Sau mesteacănul de Himalaya, apreciat pentru coaja sa strălucitoare excepțional de albă, ce va da întotdeauna o notă aparte peisajului în locul în care este plantat. Acest soi este unul viguros de mărime medie, ce crește în jur de 9-12 metri în înălțime și circa 6 – 7,5 metri în circumferință, cu un ritm de creștere rapidă iar forma coroanei este piramidal deschisă cu ramificații grațioase și delicate. Nu este pretențios la sol și climă și preferă locațiile umbrite dar la fel de bine le poate tolera și pe cele însorite.

  1. Betula albosinensis Fascination

Această varietate de mesteacăn, este o alegere excelentă în scopuri ornamentale în grădini, parcuri, pe lângă borduri ori incinte. Scoarța sa unică exfoliantă, cu nuanțe de roz și alb gălbui, oferă interes pe tot parcursul anului. Frunzișul aparte de un roșu arămiu bogat primăvara când frunzele sunt tinere, ajungând la verde închis vara și devenind galben-auriu toamna. Acest copac creează un punct focal frumos și sporește atractivitatea estetică a peisajului. Nu este pretențios la sol și factori de mediu și în totalitate rezistent la ger.

  1. Betula pendula Purpurea

Este o varietate deosebită de mesteacăn cu frunze mov, potrivit pentru grădini medii cu ramuri pendulante și scoarță argintie și mai neagră spre bază. Crește mai înalt de 12 metri, având o răspândire mai mare de 8 metri, în circa 20-50 de ani. Frunzele în stadiu tânăr sunt purpuriu închis până la roșu primăvara când apar, devin de un verde-violet vara pentru ca, mai apoi în toamnă acestea să capete o culoare violet-brună, foarte decorativă. Ideal de plantat pe lângă cabane, parcuri unde adesea păsările sau micile animăluțe sălășluiesc, creând o priveliște mirifică, paturile de flori etc. Este un copac ușor de întreținut, necesită tăieri minime și nu este pretențios nici la factorii de mediu. Este în totalitate rezistent la gerurile de la noi.

  

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Carpenul columnar, o alternativă viabilă la thuja în anumite situații

Înainte să începem, vreau să precizez că puteți achiziționa acest arbust deosebit de decorativ de pe magazinul online Pepiniera Grădina Verde. 

Adesea confundat cu fagul la prima vedere, carpenul este o specie decorativă demnă de luat în seamă uneori ca alternativă la thuja din foarte multe considerente:

1. Prezintă ca principal avantaj faptul că este o specie autohtonă, relativ mai ușor de procurat față de thuja, fiind obișnuit cu condițiile de mediu și sol de pe la noi, ce poate fi un bun înlocuitor pe locurile băltite cu exces mare de apă, sau foarte umbroase unde fagul sau chiar nici thuja nu se vor descurca chiar atât de bine.

 

2. Speciile de conifere din care face parte și thuja, se asortează într-un mod armonios alături de cele de foioase cum ar fi carpenul, fagul etc. Este de dorit (chiar recomandat) ca atunci când veți realiza plantații în scop decorativ, să evitați plantarea în mod excesiv doar a unei singure specii (spre exemplu doar thuja) deoarece, prin suprautilizare aceasta tinde să devină banală.

    

3. Dimensiunile sale medii de creștere precum și adaptabilitatea pe solurile argiloase, ori lutoase grele – sunt după 10 ani de 6 m înălțime x 4 m lățime, iar după 20 de ani de 11 m înălțime x 6 m lățime – cu retenție mare de apă, fiind ideal și în realizarea unor garduri vii excelente. Toate aceste aspecte fac din carpen un candidat ideal când vine vorba de speciile decorative, alături de cele cu frunze persistente.

4. Este, de asemenea, bun pentru crearea de crânguri minunate cu umbră și răcoare, numai bune pentru relaxare, iar împreună cu Teiul, se numără printre speciile cele mai des folosite din speciile de foioase, ce se pretează și la realizarea de garduri vii.

 

Images source: gardenista.com/posts/field-guide-hornbeam-carpinus/

5. Prezintă o rezistență mult sporită la boli și dăunători cât și la gerurile de peste iarnă altfel încât, ferestrele de ger în zonele extrem de reci, nu mai reprezintă o problemă pentru carpen.

6. Rezistența mare la vânt, atât a ramurilor care sunt puternice, cât și a frunzelor și prezintă o bună adaptabilitate și la poluarea urbană.

7. Soiurile din varietatea Fastigiata sunt absolut deosebite prin faptul că sunt mai compacte ca restul, prezintă o coroană de formă piramidală cu ramuri înguste ce au o creștere orientată în sus, ce sunt potrivite și pentru grădinile nu foarte mari. În acest sens, vă recomandăm soiurile: Carpinus b. Lucas și Carpinus b. Fastigiata, pe care le puteți achiziționa accesând site-ul nostru dând click aici.

 

Image 1 source: gardenista.com/posts/field-guide-hornbeam-carpinus/

8. Frunza și scoarța. Frunzele sunt ovate și dințate ascuțit, cu nervuri proeminente. Au între 7 – 12 cm lungime, prezintă o paletă largă de culori de la vernil-galbene și până la portocalii înainte de căderea lor în toamnă. Acestea sunt reținute pe timpul iernii pe gardul viu. Scoarța este cenușie și canelată, adesea răsucită cu vârsta și creează un aspect deosebit de frumos îi orice anotimp.

 

9. Un alt atu al carpenului pentru care merită și pe el să îl luați în calcul, este dat de floare, sămânță și Amonii femeli gălbui se deschid în ciorchini în martie și sunt urmați de raceme de fructe înaripate verzi, care la coacere capătă o culoare maronie.

    

10. Lemnul este foarte dur și are diferite aplicații practice, este folosit pentru cozi de unelte, mobilier, roți de moară, ciocane de pian etc.

11. Animale sălbatice. Insectele sunt atrase de amenți primăvara și mai multe specii de larve de molii se hrănesc cu frunzele sale. Insectele se adăpostesc în crăpăturile scoarței, oferind hrană păsărilor.

12. Pe lângă garduri vii, se pot crea și arcade sau bolți minunate, dacă este tăiat în mod corespunzător și regulat. Este foarte asemănător cu fagul ca aspect, dar are avantajul de a crește în argilă grea și va tolera soluri mai umede decât fagul. Este o specie de foioase, dar de obicei reușește să păstreze unele dintre frunzele sale, care devin maronii iarna.

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Iedera englezească versus iedera irlandeză.

Înainte să începem, țin să precizez că puteți achiziționa acest arbust deosebit de decorativ de pe magazinul online Pepiniera Grădina Verde. 

Plantele decorative ocupă astăzi un loc aparte în viața noastră și fiecare dintre noi ne-am dori să le avem și să le vedem cum cresc sub ochii noștri. Atât cele de interior, cât și cele de exterior au farmecul lor și ne fac viața mai frumoasă. Tentațiile de a avea plante cât mai multe din specii cât mai diversificate vine cu atât mai mult dacă beneficiem de o curte la țară și o grădină, căreia vom dori tot timpul să îi dăm o notă aparte.

 

Fie că sunt plante cățărătoare sub formă de vițe și liane, fie acoperitoare de sol, ori mici arbuști cu tulpini scunde și de ce nu chiar tufe, ne vor copleși cu farmecul lor cu siguranță și ne vor mulțumi mai târziu pentru alegerea făcută prin înfloririle lor spectaculoase, viu și divers colorate, ori prin frunzișul de forme interesante în culori de asemeni variate și diferite.

    

Acestea fiind zise, am decis ca în acest articol să abordez o specie decorativă care prinde tot mai mult la public în zilele noastre când vine vorba de decorarea fațadelor, bolților, și grădinilor de umbră, este ușor de cultivat și întreținut, creează umbră și bucură privirile fiind un punct focal ce poate fi trecut greu cu vederea datorită aspectului frunzelor sale.

    

În acest sens, consider că, Hedera (iedera) cu varietățile sale Hedera hiberica și Hedera helix constituie un bun exemplu. Iar tema centrală va porni de la întrebarea firească:

Care sunt diferențele dintre iedera englezească și cea irlandeză și cum le pot deosebi? 

  • Iedera irlandeză, Hedera hibernica, este în mod normal mai mare decât iedera englezească, Hedera helix, atât în frunze, cât și în pețioli. Frunza de iedera irlandeză este mai lată decât lungă, cu un lob terminal larg, iar frunzele sunt strălucitoare, cu vene verzui, nu albe. De asemenea, iedera englezească are un miros ca de mucegai, în timp ce iedera irlandeză are un miros dulce.
  • Pentru un botanist diferența este semnificativă. Iedera irlandeză are un număr de cromozomi tetraploizi de 96, în timp ce iedera engleză este o diploidă cu un număr de cromozomi de 48.
  • Deși ambele specii au fire subțiri ca de păr în zona frunzelor minuscule albe, forma lor este diferită. La iedera englezească, firele acela ca de păr ale frunzelor (cunoscute sub numele de tricomi) sunt perișori radiind în toate direcțiile, în timp ce, acele de iedera irlandeză se întind plat pe suprafața frunzei. Aceste fire de păr de la frunze pot fi văzute mai bine cu ajutorul unei lupe. În rarele ocazii când cele două specii polenizează încrucișat, plantele rezultate sunt sterile și nu se pot reproduce prin semințe.
  • O altă deosebire intre cele două ar fi și faptul că, de regulă, iedera irlandeză are un obicei de creștere mai răspândit, fiind mai lungă și ceva mai viguroasă decât cea englezească.

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Ienupărul de stâncă Blue Arrow

Ienupărul Blue Arrow este o specie decorativă valoroasă de conifere și arbuști. Soiul și-a primit numele datorită aspectului său neobișnuit. Acele copacului au o nuanță albăstruie strălucitoare, iar în ansamblu seamănă la formă cu o săgeată orientată în sus, spre cer.  În traducere liberă „Blue Arrow” ar însemna săgeata albastră, denumire ce sugerează cele enunțate anterior.

Înainte să începem, țin să precizez că puteți achiziționa acest conifer deosebit de decorativ de pe magazinul online Pepiniera Grădina Verde. 

Descrierea ienupărului Blue Arrow

Ienupărul Blue Arrow este un tip de ienupăr de stâncă care are ramuri verticale presate strâns pe trunchi, ce încep să crească chiar de la bază. Drept urmare, copacul capătă o formă de coloană. Lăstarii sunt destul de duri, nu se rup foarte ușor și datorită lor această specie de conifere veșnic verde nu își pierde armonia mult timp. Nici cu vârsta, nici sub presiunea zăpezii, iarna.

Descrierea aspectului:

  • Ace: solzoase, moi, albastre,
  • Fructele: conuri albastre, cu o floare albăstruie.

Important!

Ienupărul Blue Arrow eliberează fitoncide în aer – substanțe biologic active care au capacitatea de a suprima creșterea microbilor și de a distruge o varietate de bacterii patogene.

Avantajele soiului:

  1. Rezistență sporită la îngheț.
  2. Rezistență la secetă.
  3. Nepretențios față de sol. Poate crește chiar și pe teren stâncos.
  4. Rezistent la vânt, grindină etc.

La 10 ani, înălțimea ienupărului Blue Arrow este de 2-3 m. Diametrul coroanei copacului este de aproximativ 50-70 cm. O plantă adultă crește până la 5 m.

Rata de creștere a ienupărului stâncos Blue Arrow este destul de mare. Creșterea anuală este în medie de 15-20 cm în înălțime și 5 cm în lățime.

Sistemul radicular al ienupărului Blue Arrow este același cu cel al majorității coniferelor – superficial, și foarte ramificat.

Rezistența la îngheț.

Soiul Blue Arrow se distinge prin rate ridicate de rezistență la îngheț. Aparține, conform USDA zonei de rezistență la iarnă de – 4 (plantele pot rezista la înghețuri până la – 28-34 ° С). Dar uneori lăstarii tineri îngheață la o vârstă fragedă.

Ienupărul Blue Arrow este o specie foarte longevivă. În medie, plantele trăiesc aproximativ 200-300 de ani.

Ienupărul Blue Arrow în designul peisagistic

Cu ajutorul ienupărului Blue Arrow, poți crea un design peisagistic unic și încântător în orice zonă suburbană, într-un parc sau zonă urbană. Utilizarea sa este deosebit de importantă în zonele restrânse. Datorită formei originale a coroanei, ienupărul Blue Arrow este folosit în plantații individuale și de grup (cu alte culturi de conifere și foioase), pentru a crea alei frumoase, este ideal în zone stâncoase, ori pe dealuri alpine și la crearea de garduri vii. Puieții plantați în recipiente sau ghivece pot fi folosiți pentru decorarea teraselor și balcoanelor. Soiul Blue Arrow păstrează o formă atractivă de coroană pentru o lungă perioadă de timp, în timp ce lăstarii inferiori nu mor pentru o lungă perioadă de timp, ceea ce sporește în mod semnificativ farmecul său în designul peisajului.

Avertizare!

În primul an după plantare, se recomandă protejarea plantelor de soarele strălucitor de primăvară, deoarece în această perioadă sunt foarte sensibile la lumina soarelui.

Când să plantezi ienupărul Blue Arrow

 

Source: www.coniferkingdom.com

Plantarea răsadurilor cu un sistem de rădăcină deschisă trebuie efectuată primăvara, după ce solul s-a încălzit complet (din martie până în mai) sau toamna, înainte de apariția înghețurilor stabile (septembrie-noiembrie). Plantele din containere pot fi replantate pe tot parcursul anului (martie până în decembrie).

Pregătirea răsadurilor și a parcelei de plantare

Plantele necesită lumină, așa că ar trebui să fie plantate în locuri bine luminate, ferite de vânt. Din lipsă de lumină, acele de ienupăr Blue Arrow își pierd culoarea și strălucirea lor naturală și se îngălbenesc treptat.

Un arbust de ienupăr poate crește și se poate dezvolta bine în aproape orice tip de sol, indiferent de compoziția sa chimică. De asemenea, aceste plante veșnic verzi tolerează perfect orice vecinătate cu alte plante, astfel încât pot fi plantați lângă aproape toate culturile de grădină. Atunci când alegeți un loc pentru plantare, ar trebui să se acorde atenție deosebită zonelor situate pe un mic delușor. Este mai bine să luați plante aclimatizate pentru plantare. Cea mai potrivită opțiune ar fi răsadurile într-un recipient, deoarece atunci când sunt transplantate, sistemul radicular nu va fi deteriorat. În consecință, perioada de înrădăcinare și de adaptare a tinerelor plăntuțe va fi mult mai ușoară și mai rapidă.

Reguli de plantare a ienupărului Blue Arrow

Regulile de plantare sunt comune tuturor tipurilor de ienupăr, inclusiv soiului Blue Arrow. Când plantați răsaduri, trebuie să respectați următoarele recomandări:

  1. Rădăcinile trebuie să conțină un bulgăre de pământ în jurul lor pentru o prindere garantată.
  2. Dimensiunile gropiței de plantare ar trebui să fie de câteva ori mai mari decât volumul bolului de pământ, atât în adâncime, cât și în lățime.
  3. Fundul gropiței trebuie drenat.
  4. Acoperiți spațiul liber din gaură cu pământ amestecat cu un amestec special pentru conifere (în raport de 1: 1).
  5. Introducerea stimulentelor (fertilizanți) de formare a rădăcinilor în sol crește rata de supraviețuire și reușită.
  6. Nu plantați prea adânc răsadul dar nici prea superficial încât bolul de rădăcini să rămână jumătate deasupra solului.
  7. Rădăcinile răsadului trebuie așezate vertical în groapa de plantare.
  8. Distanța optimă dintre răsaduri este de cel puțin 80 cm.
  9. După plantare, se recomandă udarea răsadurilor din abundență.

Atenție!

Amestecul de sol poate fi preparat manual, amestecând turbă (50%), nisip (25%), pământ de gazon (25%).

Fertilizarea și udarea ienupărului Blue Arrow

Una dintre activitățile importante pentru îngrijirea ienupărului Blue Arrow este udarea și hrănirea. Arbuștii de ienupăr trebuie udați, ținând cont de caracteristicile lor individuale, și anume structura sistemului radicular, care are capacitatea de a extrage umiditatea din sol.

Această varietate de ienupăr Blue Arrow, are nevoie de udare intensivă în prima săptămână după plantare. În această perioadă, se recomandă udarea plantei zilnic. În restul timpului, udarea nu trebuie să fie prea frecventă, în medie 1 dată pe sezon (într-o vară foarte uscată). Umiditatea zilnică abundentă a copacilor maturi poate duce la moartea completă a plantelor.

Sfat!

Ienupărului nu-i place aerul prea uscat, așa că stropirea trebuie făcută în mod regulat. Dacă este posibil, se recomandă montarea unui sistem de irigare prin picurare în apropiere.

Pentru a asigura o creștere bună, o dezvoltare intensivă și deplină a varietății de ienupăr Blue Arrow, ar trebui să îi asigurați o hrănire periodică. Primul strat de compost trebuie aplicat pe sol și în groapa de plantare chiar în timpul plantării. Apoi se recomandă fertilizarea plantelor nu mai mult de o dată pe an. Este de preferat să hrăniți ienupării primăvara, în aprilie-mai, cu îngrășăminte complexe speciale pentru conifere.

Mulcirea și îngrijirea

Blue Arrow nu are nevoie de nicio îngrijire specifică. O bună creștere a culturii va fi asigurată prin proceduri standard de grădinărit. Ienupărul este destul de sensibil la afânarea solului la mică adâncime, datorită sistemului radicular aflat la mică adâncime în sol. De asemenea, este necesar să mulciți de jur-împrejurul trunchiului. Această tehnică va reduce evaporarea apei și va păstra umiditatea din sol pe durată mult mai mare în timp și totodată va preveni supraîncălzirea acestuia. Ca mulci, puteți folosi scoarță de copac, ace, pietriș, pietricele și alte materiale naturale și anorganice.

Tăierile la ienupărul Blue Arrow

 

Image source: https://gardenlux.decorexpro.com

Ienupărul de stâncă Blue Arrow are o formă de coroană bine definită, conică, care nu necesită vreun mod special de tundere pentru formare. Numai primăvara se vor efectua tăierile de întinerire și curățare, ce constau în îndepărtarea ramurilor care au fost rupte sau înghețate după iernare.

Suportă bine tăierile în scop decorativ, prin intermediul cărora le veți da o formă sculpturală originală. O tundere trebuie efectuată înainte de începerea curgerii sevei din primăvară. Ienupărul tolerează bine această procedură, dar nu ar trebui să tăiați mai mult de 1/3 din lăstari. După tăiere, se recomandă tratarea copacului cu un fungicid în scop preventiv, pentru a preveni dezvoltarea bolilor fungice.

Adăpostul ienupărului Blue Arrow pe timp de iarnă

Copacii maturi se remarcă prin rezistență bună la îngheț, prin urmare nu au nevoie de protecție specială și adăpost pentru iarnă. Doar copacii tineri ar trebui să fie adăpostiți, în prima lor iarnă după plantare.

Avertizare!

Sub presiunea stratului de zăpadă, ramurile de ienupăr se pot rupe prin urmare, înainte de iernare, se recomandă fixarea lor și legarea lor de trunchi de exemplu, cu sfoară.

Înmulțirea ienupărului Blue Arrow

Arbustul de ienupăr se înmulțește prin semințe și butași. Cel mai eficient mod de a propaga ienupărul Blue Arrow este prin butași. Lăstarii tineri sunt folosiți ca butași, ce sunt tăiați primăvara. Imediat după recoltare de pe planta mamă, se plantează în sol afânat. Plantarea de primăvară permite tufelor tinere să prindă bine rădăcini și să devină mai puternice pentru a rezista bine în iarnă.

Semințele pentru înmulțire sunt rareori folosite, deoarece acest proces este foarte laborios și necesită mult timp. Va trebui să așteptați cel puțin 5 ani.

Dăunătorii și bolile ienupărului Blue Arrow

Soiul acesta de ienupăr de stâncă Blue Arrow este rezistent la majoritatea bolilor, dar ocazional pot să apară și infestări. Cea mai frecventă boală care provoacă cel mai mare rău copacilor de ienupăr în general este rugina, o infecție fungică. Semnele bolii sunt apariția unor pete ca de arsură de culoare portocalie strălucitoare, sesizabile de regulă pe ramurile unui copac. În același timp, ienupărul Blue Arrow se usucă și își pierde atractivitatea vizuală. După ce am identificat aceste manifestări ale ciupercii, lăstarii afectați trebuie tăiați cât mai curând posibil până unde interceptăm țesut sănătos și tratați cu un fungicid. Este necesară repetarea procedurilor de tăiere ale ramurilor bolnave de pe plantele infectate până când semnele bolii dispar complet, cu o frecvență de 1 la fiecare 2 săptămâni.

 

Image source: https://gardenlux.decorexpro.com

Important!

Adesea, infecția cu rugină apare la speciile decorative ca venind din culturile de specii fructifere obișnuite ori fructifere de pădure (meri, peri, gutui, coacăz), pe care boala se dezvoltă mai devreme. Prin urmare, este recomandat să plantezi ienupărul Blue Arrow cât mai departe de speciile fructifere. O mare amenințare pentru ienupăr este reprezentată de insectele dăunătoare precum afidele și moliile.

Concluzie

Ienupărul Blue Arrow este considerat a fi una dintre cele mai încântătoare specii de conifere decorative. Mulți grădinari și peisagiști au apreciat forma sa unică a coroanei, culoarea neobișnuită și caracteristicile adaptative excelente. Ca parte a compozițiilor peisagistice, Blue Arrow ocupă locul central, devenind cel mai frumos și mai expresiv element de design peisagistic.

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Cum îngrijim plantele pe timp de vară

Vara a acaparat supremația în această perioadă a anului la noi, și tocmai de aceea am considerat util ca în acest articol să vorbim despre cum putem avea grijă de plantele noastre dragi pe parcursul zilelor toride. Știm cu toții că, vara este anotimpul în care natura vibrează la maxim de viață, oferind încântare privirii și bucurându-ne sufletele la tot pasul. Cu toții avem în grădinile noastre plante, fie ca sunt ele cu scop de a produce fructe, ori pur și simplu cu rol decorativ, dar care în această perioadă a anului vor necesita puțină atenție din partea noastră, pentru a se menține sănătoase și frumoase, și pentru a ne bucura prin prezența lor pe mai departe.

Majoritatea speciilor sunt bine adaptate acestor condiții de vară cu zile caniculare și vor avea mai puțină nevoie de îngrijire (cum ar fi speciile exotice, atât fructifere cât și decorative) rezistente la îngheț, sau pur și simplu ce sunt plantate în ghivece și care se află amplasate afară. Această categorie de plante nu vor resimți foarte acut stresul termic și lipsa apei. În schimb, pentru altele mai iubitoare de umiditate și umbră, trebuie să fim mai atenți în a le asigura condițiile minime pentru a putea supraviețui în bună regulă.

 

Sfaturi pentru îngrijirea noilor plantații pe timp de vară

  • Pentru plantele noi din curtea ta, udarea frecventă este o necesitate, chiar și pentru plantele veșnic verzi (xerice). Plantele au nevoie de cel puțin un sezon de creștere complet pentru a-și extinde rădăcinile în solul din jur unde pot fi susținute de umiditatea suplimentară a solului. În prima lor vară, udă plantațiile recente  la fiecare 1 până la 3 zile. Dacă încep să pară galbene sau par să se ofilească permanent, ăsta poate fi indiciul că udați prea mult. Dacă veți continua, riscați ca rădăcinile respectivelor plante să putrezească, sau să capete diferite infecții fungice.
  • Pentru a proceda corect cu udatul în sezonul de vară, udați de două ori pe zi. Dacă udați manual, înmuiați planta de două ori (la distanță de aproximativ 5 până la 10 minute) pentru a vă asigura că solul este complet saturat. Dacă utilizați un sistem de picurare, programați-l să pornească de două ori, la douăzeci de minute. Solul uscat va arunca adesea apă prima dată, lăsând perimetrele din jurul rădăcinilor plantelor uscate, acest lucru poate ucide rădăcinile tinere, lucru ce poate fi adesea fatal dacă vorbim de o plantă proaspăt plantată și nu atât de viguroasă, și care are nevoie de cât mai multe rădăcini sănătoase pentru a se prinde.
  • Mulciți de jur-împrejurul plantelor proaspăt plantate, pentru a economisi apa. Compostul adăugat sub formă de mulci ajută foarte mult în zilele caniculare de vară prin aceea că, menține o umiditate relativă a solului, pe o perioadă mai lungă de timp. Faceți ca o farfurie puțin adâncă de pământ în jurul bazei plantei și umpleți-o cu cel puțin un centimetru de mulci de bună calitate, cu textura grosieră (din materie organică moartă gen frunze, sau chiar rumeguș). Aceasta este o tehnică foarte importantă pentru a asigura supraviețuirea plantelor tinere. Mulcirea va reduce foarte mult căldura solului, va preveni evaporarea, va asigura umiditatea din sol și va reduce nevoia de irigare sporită.

 

Sugestii pentru îngrijirea plantelor mai demult plantate pe vreme caldă

  • Cheia succesului când vine vorba de irigarea plantelor în sezonul cald este: nu udați mai des, udați mai adânc. Dacă folosiți irigarea în grădină, nu creșteți frecvența udărilor; măriți durata ciclului de udare. Trebuie să vă asigurați că apa coboară cel puțin 25 până la 30 cm în sol. De ce? Deoarece, apa care rămâne doar în partea superioară a solului, se va evapora rapid din cauza efectului de uscare al soarelui prin intermediul vântului. După cum am menționat mai sus, pentru a uda bine, udați de două ori pe zi, conform procedeului descris la a doua liniuță, și care este perfect valabil și în cazul plantelor mai demult plantate. Trebuie însă menționat că, față de plantele proaspăt plantate, acestea mai demult plantate sunt ceva mai rezistente și mai adaptate la condiții, dar asta nu înseamnă că le putem priva de apă pe acestea din urmă.
  • După cum am precizat și mai sus la prima categorie de plante, și aici aplicarea de mulci este binevenită, din aceleași motive menționate mai sus.
  • Ajustați-vă așteptările. Când este excepțional de cald și uscat, nu este rezonabil să ne așteptăm ca plantele noastre să arate cel mai bine. Dar nu intrați în panică dacă plantele au aspect puțin ofilit în timpul căldurii de peste zi. Plantele vor să economisească apa. Dar dacă nu „vor învia” noaptea și ofilirea persistă, devenind permanentă, acesta este un semn că au nevoie de apă din abundență, atât la nivelul rădăcinilor, cât și pulverizare la nivel foliar. Este recomandat ca udările să se facă după ce căldurile de peste zi au trecut, și de preferință cu apă cât mai apropiată de temperatura mediului ambiant în care planta se află. Evitați udările cu apă rece vara pe căldură, este nerecomandat, și planta poate avea de suferit. Dacă ofilirea persistă câteva zile, este posibil ca planta să fi fost afectată.
  • Trebuie să luați în considerare faptul că unele plante par inactive vara, aceasta fiind o strategie de adaptare a plantelor la condițiile de mediu. Majoritatea bulbilor înfloriți de primăvară și unele plante perene pot părea că sunt moarte vara, dar așteptați înainte de a replanta locul. Pot foarte bine să reapară mai târziu în vara/începutul toamnei, când temperaturile scad și începe să plouă din nou. Macii orientali, Astragalus și multe plante erbacee sunt exemple ale acestui răspuns la vremea caldă și uscată prelungită.

 

  • Hrăniți-vă (fertilizați) solul organic toamna. Îmbrăcați-vă plantele cu un compost organic, melasă granulară și oferiți-le îngrășăminte organice după primele înghețuri care apar la sfârșitul toamnei. După o vară lungă și fierbinte, microorganismele din sol au nevoie de un impuls. Solurile vii sănătoase au o capacitate mult mai mare de reținere a apei, plus o mai bună percolare a apei, în comparație cu solurile compactate și cele care au fost deteriorate de utilizarea prelungită a îngrășămintelor chimice. Desigur, aceasta este o abordare pe termen mai lung, dar cu cât faci asta în fiecare an, cu atât vei avea nevoie de mai puține irigații în timpul căldurii verii și cu atât plantele tale vor fi mai rezistente!
  • În climatele calde și umede, evitați să plantați plante cu frunze neclare. Plantele perene precum urechea de miel (Stachys) și pene de potârniche (Tanacetum) vor putrezi deasupra solului când puful lor foliar este umed și fierbinte.
  • Plantați plante perene cu înflorire la sfârșitul verii și toamna. Acestea vor aduce culoarea înapoi în curte și vor hrăni polenizatorii înfometați după ce a trecut cea mai urâtă căldură a verii. Nu există niciun motiv pentru care peisajul tău de după vară să fie fără culoare și polenizatori!

 

Plante Xerice iubitoare de căldură

Studiile climatice au arătat faptul că, în timp verile vor continua să devină tot mai calde, iar precipitațiile vor deveni tot mai neregulate. Observați-vă plantele din grădină și cele de peisaj și performanța lor în timpul verii. Pentru cele mai bune rezultate pe termen lung, înlocuiți speciile de plante mari iubitoare de apă, cu plante mai tolerante la căldură, la apă, care vor prospera în condiții de creștere mai calde și mai uscate. Căldura poate lua aceste decizii pentru tine, ucigând speciile mai puțin rezistente, dacă nu iei din timp măsurile care se impun.

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Artarul japonez Phoenix

Iubitorii arțarilor japonezi apreciază foarte mult acele varietăți care se deosebesc de clasicul Atropurpureum sau Garnet și care prin mici detalii ale coloritului, ale formei coroanei sau chiar a lungimii sau culorii pețiolului le fac să fie deosebite în colecțiile de arțari.

Phoenix este o creație a cunoscutei pepiniere Van der Maat din Olanda și se pare a fi o încrucișare între Shin Deshojo și Beni fushigi.

Face parte din grupa Palmatum și are frunze mici spre medii a căror culoare este primăvara roșu-roz strălucitor cu nervuri galbene. Galbenul expandează treptat spre marginile frunzelor care devin contrastant bicolore. Pe măsură ce marginile frunzelor devin galbene, nervurile se înverzesc și împrumută treptat din culoare frunzei astfel că acestea ajung spre toamnă verzi cu margini bronz-roșcate. Frunzișul maturat contrastează cu cel tânăr care este de culoare roșu-roz și care apare de-a lungul verii, dând coronamentului un colorit eterogen.

Frunzele au 5 sau 7 lobi care sunt moderat divizați. Pețiolul frunzei este roșu iar lăstarii tineri au de asemenea o culoare roșie întunecată.

Phoenix este un arțar de talie mică, înălțimea la maturitate fiind de cca 2,5m.

 

 

Publicat pe

Artarul japonez Ornatum

 

Frunzișul proaspăt de primăvară are un aspect special. Comparativ cu alți arțari din grupa Dissectum cu frunze roșii, cum ar fi Garnet, Crimson Queen sau Inaba Shidare,  Ornatum are o culoare puternic nuanțată în  bronz roșcat. Aceste tonuri distincte se pot remarca foarte frumos în grădină mai ales atunci când Ornatum va fi asociat cu un alt arțar japonez cu frunze roșii deplin sau verzi. În parte a doua a verii, bronzul capătă nuanțe verzui, apoi în toamnă se aprinde într-un intens roșu purpuriu.

Frunzele sunt de mărime medie și au 7 lobi lungi și foarte subțiri, fiecare lob fiind adânc sectat și cu marginile fiecărui sub-lob fin zimțate. Lobii nu sunt dispuși radial așa cum sunt la varietatea Inaba Shidare ci mai degrabă aproape paraleli și cu un aspect plângător. Pețiolul frunzei este scurt și verde, contrastul fiind cu atât mai interesant.

Plantele bătrâne pot ajunge la 4 m în diametru și până la 3m înălțime. cu aspect de movilă de frunze. Ornatum este un cultivar care s-a impus de foarte mult timp în Europa datorită foarte bunei sale adaptabilități la climatul continental și a rezistenței pe timp de iarna.

Poate fi întâlnit prin garden-center-uri și sub alte denumiri cum ar fi Amatum, Dissectum Atropurpureum, Dissectum Ornatum, Ornatum Purpureum sau Spiderleaf.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA