Opt beneficii pentru sănătate ale fructelor de Aronia

De ce ar vrea cineva să mănânce și să cultive ceva numit Aronia? Cred că aceasta este cea mai bună întrebare de la care ar trebui să pornim discuția.

Ei bine, sunt considerate una dintre cele mai bune surse de antioxidanți, care au o multitudine de beneficii pentru sănătate și poate că de asta în principal. Fructele de Aronia se prezintă sub formă de boabe mici, de culoare închisă, ce ies în evidență prin gustul lor amărui și ușor astringent, și pot fi consumate în stare crudă sau chiar congelate, dar ele sunt adesea adăugate la gemuri, ceaiuri, piureuri, sucuri și chiar vin. În stare congelată, ele devin un pic mai dulci.

     

Aronia melanocarpa, cunoscută sub denumirea de Aronia este un arbust de foioase originar din America de Nord și este cultivat atât în scop alimentar pentru fructele sale gustoase, cât și ornamental. Apreciat pentru fructele sale de pădure negre comestibile produse la sfârșitul verii/începutul toamnei, florile albe primăvara și frunzișul roșcat de toamnă, este o alegere bună și are utilitate atât estetică cât și practică. Fructele (boabele) cresc pe arbuști și au fost folosite în mod tradițional de nativii americani ca remediu împotriva răcelii în stare crudă ori sub formă de piure. Cu gustul ușor astringent al fructelor, consumul lor în stare crudă sau congelată revigorează organismul și aduc un aport semnificativ de minerale și vitamine pentru sănătate. Așadar, vom detalia în cele ce urmează principalele beneficii pentru sănătate în linii mari.

 

  1. Reduce riscul de cancer

Cercetările arată că fructele de Aronia pot proteja organismul împotriva anumitor tipuri de cancer – în special cancerul de sân și cancerul de colon. Aceste studii efectuate în laborator și pe animale au arătat că antocianinele prezente în fructele de Aronia ar putea opri creșterea celulelor canceroase de colon cu până la 60% după cum s-a observat într-unul din studiile făcute.

S-a demonstrat că extractele de fructe de aronia atunci când sunt mâncate de femeile care suferă de cancer de sân, reduc radicalii liberi din sângele și contribuie de asemenea la reducerea stresului oxidativ asupra organismului.

 

  1. Crește sănătatea inimii

Efectele antioxidante nu numai că ajută la combaterea cancerului, ci vă pot face inima mai sănătoasă, în special ameliorând afecțiunile ce țin de afectarea sistemului metabolic și are rol reglator al colesterolul și trigliceridelor ridicate.

Două studii privind efectele asupra sănătății inimii s-au concentrat pe administrarea extractului de aronia, în care nu au fost observate efecte secundare la persoanele care au folosit extractele. S-a observat ca tensiunea arterială poate fi de asemenea, redusă conform unui mic studiu efectuat pe 25 de persoane cărora le-au fost administrate circa 300 mg din extracte de aronia și care au simțit imediat efectele benefice.

 

  1. Combate diabetul

Boabele de Aronia ar putea preveni de asemenea și diabetul prin combaterea rezistenței la insulină din organism. Mai mult decât atât, s-a descoperit și că fructele de Aronia scad nivelul de glucoză din sânge și obezitatea, în plus față de creșterea funcției imunitare și reducerea inflamației legate de boală.

  1. Bogat in antioxidanți

Toate aceste beneficii pentru sănătate sunt legate de antioxidanții prezenți în fructe așa că, haideți să vorbim despre aceștia. În comparație cu alte fructe de pădure de fapt, Aronia au niveluri superioare de antioxidanți. Mai exact, fructele de Aronia sunt o sursă excelentă de polifenoli care inhibă radicalii liberi din sânge.

 

Și nu este vorba doar de funcția imunitară în general. Un studiu efectuat pe 30 de persoane a constatat că extractele de boabe de Aronia reduc stresul oxidativ cauzat de administrarea de medicamente antipsihotice. De asemenea, s-a demonstrat că un consum regulat de fructe de Aronia reduce activitatea bacteriilor dăunătoare, precum și scăderea creșterii celulelor canceroase și a inflamației, așa cum am menționat mai înainte.

  1. Sprijină sănătatea organelor

Aceste beneficii antioxidante merg și mai departe în sănătatea directă a organelor. Cel puțin la șobolani, un studiu a constatat că sucul de Aronia ameliorează simptomele și severitatea leziunilor hepatice. La scurt timp după aceea, într-un alt studiu efectuat,  s-a constatat că sucul ar putea preveni chiar, apariția leziunilor hepatice în primul rând. De asemeni contribuie semnificativ la menținerea ficatului sănătos. Un al treilea studiu la rozătoare a arătat că sucul a ajutat la minimizarea severității deteriorării mucoasei stomacului.

Sunt necesare mai multe cercetări pe subiecți umani pentru a demonstra cu exactitate eficacitatea acestor descoperiri, dar este un bun început.

     

  1. Combate hipertensiunea arterială

Hipertensiunea arterială rezultă din contracția arterelor care forțează sângele să curgă prin corpurile noastre sub o presiune mai intensă decât ar trebui. Aceasta poate deveni un element permanent în fluxul sanguin, deoarece arterele pot avea probleme de relaxare, împiedicând fluxul sanguin pe termen lung, ceea ce poate duce la boală coronariană. Un studiu din 2015 și un altul din 2013 au arătat că, fructele de Aronia pot proteja împotriva acestui fenomen, relaxând mucoasa țesuturilor și scăzând tensiunea arterială.

  1. Întărește sistemul imunitar

Revenind la acești oxidanți trebuie să menționăm și că, nivelurile crescute din aceste fructe nu numai că vă susțin sistemul imunitar, ci îl pot întări.

Studiile pe oameni au arătat o reducere puternică a infecțiilor tractului urinar la pacienții dintr-un azil de bătrâni: cu cât au băut mai mult suc, cu atât a fost mai mare mai mare reducerea. De asemenea, fructele de Aronia pot inhiba și eliberarea de către organism a substanțelor inflamatorii, scăzând probabilitatea de apariție a bolilor induse de inflamație. Și, deși nu a fost încă studiat la oameni, un studiu pe șoareci a descoperit că extractul din aceste fructe ar putea chiar proteja împotriva gripei.

 

  1. Bogată în nutrienți

Pe lângă toate aceste beneficii directe pentru sănătate, fructele de Aronia sunt pline de nutrienți precum vitamina C, mangan, vitamina K și fibre. Au și folati, vitamina A, vitamina E si fier, pe lângă polifenolii despre care am vorbit înainte.

În încheiere, în caz că informațiile v-au fost de ajutor, vă recomand acest soi deosebit de Aronia, pe care îl puteți achiziționa de la Pepiniera Grădina Verde.

Aronia mitcshurinii Amit

Este un hibrid interspecific, creația celebrului grădinar rus Ivan Vladimirovici Miciurin rezultat prin încrucișarea a două specii: Aronia melanocarpa Viking și scorușul păsăresc (Sorbus aucuparia). Această varietate de Aronia este foarte atractivă și produce fructe negre mari ce se coc în septembrie. Tot în toamnă, frunzișul capătă o culoare roșu purpurie foarte decorativă. Este de preferat să fie plantată în lumina directă a soarelui pentru a se obține producții mari de fructe, dar va crește bine și la umbră parțială. Boabele mari de la Aronia mitschurini Amit pot fi consumate crude din tufiș, dar sunt mai des procesate și transformate în vin, dulceață, siropuri etc. Poate atinge la maturitate o înălțime de circa 3 metri și cam tot atât și în circumferință. Florile sale parfumate apar prin luna Mai, atrag albinele și micile insecte polenizatoare. Este o varietate auto-fertilă. Preferă un sol bogat în materie organică, bine drenat și nu prea îi place apa stagnantă la rădăcini. Nu este sensibil la boli, de asemenea, este în totatlitate rezistent la gerurile de la noi. 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Mesteacănul în diferite ipostaze

Prețuiți pentru scoarța lor uimitoare și forma grațioasă, mestecenii sunt extrem de decorativi și oferă o notă aparte spațiului în care sunt plantați. Betula este un gen de copaci și arbuști de foioase, cunoscuți în mod obișnuit sub denumirea de mesteacăn. Sunt caracterizați prin scoarța lor exfoliantă în straturi, distinctă, albă, gri, galbenă sau argintie; cu aspect ca de hârtie, formă grațioasă și frunzișul delicat. Genul Betula aparține familiei Betulaceae și este format din peste 50 de specii, fiecare cu caracteristicile și adaptările sale unice. Au o longevitate mare în timp; un mesteacăn putând trăi chiar și o sută de ani.

Înainte să începem, vreau să precizez că puteți achiziționa acest gen deosebit de decorativ de pe magazinul online Pepiniera Grădina Verde. 

    

Origine și răspândire

Mestecenii sunt originari din diferite părți ale lumii, inclusiv America de Nord, Europa și Asia. Habitatul lor variază de la regiuni temperate, până la regiuni Arctice. Se găsesc adesea în soluri umede, lângă râuri, lacuri și mlaștini.

Obiceiul de creștere

Mestecenii sunt apreciați pentru aspectul lor zvelt și grațios, adesea cu ramuri arcuite care le conferă un farmec aparte. Sunt copaci sau arbuști de foioase, ce pot prezenta creștere verticală, columnară sau plângătoare. Rata de creștere este de obicei moderată spre rapidă, acești copaci pot prezenta adesea un trunchi cu o singură tulpină, sau cu mai multe tulpini. Anual, pot prezenta creșteri între 30-60 centimetri, ceea ce îi face o alegere potrivită în crearea de peisaje și locuri umbrite într-un timp relativ scurt. Speciile de mesteacăn variază în dimensiuni de la 30 centimetri până la 24 de metri de la o specie la alta în înălțime. Răspândirea poate varia de asemenea foarte mult de la 30 centimetri, la 15 metri.

 

Rezistență la ger

Mesteacănul nu este pretențios la condițiile de mediu de la noi din țară legate de sol și de climă și se consideră o specie rezistentă la ger și pe deplin adaptată condițiilor climatice din țara noastră, rezistență dată de mediul din care el provine. Preferă locațiile mai reci și umbrite dar se descurcă bine și în cele însorite. Este rezistent și la secetă pe timpul verii însă, preferă solurile cu o ușoară umiditate și un pH cuprins între 5,0 – 6,5.

    

Utilizări

Mesteacănul oferă utilizări versatile în grădini: de la a servi ca puncte focale prin eleganța pe care o imprimă locului în care sunt plantați, până la a oferi umbră. Scoarța lor distinctivă și frunzișul delicat îi fac să reprezinte o alegere nemaipomenită pentru parcuri, alei, sau zone împădurite, ori diferite incinte și oriunde se dorește puțină umbră și răcoare, mai ales în zilele caniculare de vară. Soiurile pitice de mesteacăn se potrivesc bine în spații restrânse și sunt adesea folosite pentru a crea paravane, sau garduri vii. În plus, anumite specii de Betula sunt folosite pentru lemnul lor, potrivit pentru mobilă și placaj etc. Seva lor poate fi exploatată în mod similar cu cea a arborilor de arțar și este folosită în medicina tradițională la prepararea siropului de mesteacăn. De asemeni, tot în medicina tradițională părți ale copacului sunt folosite pentru proprietățile lor antiseptice.

 

În cele din urmă putem menționa și faptul că ecosistemul și biodiversitatea au și ele de câștigat enorm: micile viețuitoare cum ar fi păsările și alte animale micuțe sălbatice își găsesc sălaș adesea între ramurile sale, sporind frumusețea grădinii tale. În concluzie, mesteacănul cunoaște o istorie îndelungată de utilizare umană; seva lor poate fi folosită în scop medicinal și la prepararea unor băuturi, pe când lemnul este foarte apreciat în industria mobilei, la confecționarea butoaielor, în realizarea unor decorațiuni artizanale, ca lemn de foc etc. Cu numeroasele sale utilizări, aspectul distinctiv și adaptabilitatea la diferite medii, mesteacănul oferă câte puțin pentru toată lumea; de la grădinarul ocazional, la arboristul profesionist, industrii de prelucrare și farmaceutice etc.

 

Simbolismul mesteacănului

Mesteacănul este bogat în simbolism. În diferite culturi, mesteacănul simbolizează reînnoirea și purificarea, protecția și iubirea. Acest lucru se datorează parțial creșterii lor rapide și modului în care scoarța se desprinde, eliminând simbolic trecutul. De asemeni, mai este adesea subiect de artă și folclor. În simbolismul celtic, mesteacănul mai este văzut ca un copac al fertilității și este asociat cu zeița Brigid.

Specii și soiuri de mesteacăn

Betula pendula, Betula pubescens, Betula utilis Jaquemontii, Betula albosinensis Fascination Betula pendula Purpurea

 

  1. Betula pendula

Sau mesteacănul plângător european, datorită ramurilor sale arcuite în jos asemeni unei sălcii care îi conferă un aspect de ansamblu grațios. Scoarța este de culoare gri-albicioasă și prezintă fisuri verticale pe tot cuprinsul său, lucru ce îi conferă un șarm aparte. Nu este pretențios la sol și este în totalitate rezistent la ger. Preferă ușoară umiditate în aer și sol, iar pe perioade mai îndelungate de secetă ar putea avea de suferit.

  1. Betula pubescens

Cunoscut și sub numele de mesteacăn pufos, este atrăgător în toate anotimpurile prin culoarea cojii sale alb gri, ce contrastează foarte frumos în peisaj. Prezintă ramuri verticale iar forma coroanei este conică ușor rotunjită spre vârf. Coaja este de culoare alb-maronie la maturitate și exfoliantă în fâșii subțiri ca de hârtie. Nu este pretențios la sol și crește frumos atât la umbră și semi umbră cât și în soare direct. Preferă solurile cu ușoară umiditate, dar nu excesivă. Ca orice varietate de mesteacăn și aceasta este în totalitate rezistentă la ger.

  1. Betula utilis var. Jaquemontii

Sau mesteacănul de Himalaya, apreciat pentru coaja sa strălucitoare excepțional de albă, ce va da întotdeauna o notă aparte peisajului în locul în care este plantat. Acest soi este unul viguros de mărime medie, ce crește în jur de 9-12 metri în înălțime și circa 6 – 7,5 metri în circumferință, cu un ritm de creștere rapidă iar forma coroanei este piramidal deschisă cu ramificații grațioase și delicate. Nu este pretențios la sol și climă și preferă locațiile umbrite dar la fel de bine le poate tolera și pe cele însorite.

  1. Betula albosinensis Fascination

Această varietate de mesteacăn, este o alegere excelentă în scopuri ornamentale în grădini, parcuri, pe lângă borduri ori incinte. Scoarța sa unică exfoliantă, cu nuanțe de roz și alb gălbui, oferă interes pe tot parcursul anului. Frunzișul aparte de un roșu arămiu bogat primăvara când frunzele sunt tinere, ajungând la verde închis vara și devenind galben-auriu toamna. Acest copac creează un punct focal frumos și sporește atractivitatea estetică a peisajului. Nu este pretențios la sol și factori de mediu și în totalitate rezistent la ger.

  1. Betula pendula Purpurea

Este o varietate deosebită de mesteacăn cu frunze mov, potrivit pentru grădini medii cu ramuri pendulante și scoarță argintie și mai neagră spre bază. Crește mai înalt de 12 metri, având o răspândire mai mare de 8 metri, în circa 20-50 de ani. Frunzele în stadiu tânăr sunt purpuriu închis până la roșu primăvara când apar, devin de un verde-violet vara pentru ca, mai apoi în toamnă acestea să capete o culoare violet-brună, foarte decorativă. Ideal de plantat pe lângă cabane, parcuri unde adesea păsările sau micile animăluțe sălășluiesc, creând o priveliște mirifică, paturile de flori etc. Este un copac ușor de întreținut, necesită tăieri minime și nu este pretențios nici la factorii de mediu. Este în totalitate rezistent la gerurile de la noi.

  

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Carpenul columnar, o alternativă viabilă la thuja în anumite situații

Înainte să începem, vreau să precizez că puteți achiziționa acest arbust deosebit de decorativ de pe magazinul online Pepiniera Grădina Verde. 

Adesea confundat cu fagul la prima vedere, carpenul este o specie decorativă demnă de luat în seamă uneori ca alternativă la thuja din foarte multe considerente:

1. Prezintă ca principal avantaj faptul că este o specie autohtonă, relativ mai ușor de procurat față de thuja, fiind obișnuit cu condițiile de mediu și sol de pe la noi, ce poate fi un bun înlocuitor pe locurile băltite cu exces mare de apă, sau foarte umbroase unde fagul sau chiar nici thuja nu se vor descurca chiar atât de bine.

 

2. Speciile de conifere din care face parte și thuja, se asortează într-un mod armonios alături de cele de foioase cum ar fi carpenul, fagul etc. Este de dorit (chiar recomandat) ca atunci când veți realiza plantații în scop decorativ, să evitați plantarea în mod excesiv doar a unei singure specii (spre exemplu doar thuja) deoarece, prin suprautilizare aceasta tinde să devină banală.

    

3. Dimensiunile sale medii de creștere precum și adaptabilitatea pe solurile argiloase, ori lutoase grele – sunt după 10 ani de 6 m înălțime x 4 m lățime, iar după 20 de ani de 11 m înălțime x 6 m lățime – cu retenție mare de apă, fiind ideal și în realizarea unor garduri vii excelente. Toate aceste aspecte fac din carpen un candidat ideal când vine vorba de speciile decorative, alături de cele cu frunze persistente.

4. Este, de asemenea, bun pentru crearea de crânguri minunate cu umbră și răcoare, numai bune pentru relaxare, iar împreună cu Teiul, se numără printre speciile cele mai des folosite din speciile de foioase, ce se pretează și la realizarea de garduri vii.

 

Images source: gardenista.com/posts/field-guide-hornbeam-carpinus/

5. Prezintă o rezistență mult sporită la boli și dăunători cât și la gerurile de peste iarnă altfel încât, ferestrele de ger în zonele extrem de reci, nu mai reprezintă o problemă pentru carpen.

6. Rezistența mare la vânt, atât a ramurilor care sunt puternice, cât și a frunzelor și prezintă o bună adaptabilitate și la poluarea urbană.

7. Soiurile din varietatea Fastigiata sunt absolut deosebite prin faptul că sunt mai compacte ca restul, prezintă o coroană de formă piramidală cu ramuri înguste ce au o creștere orientată în sus, ce sunt potrivite și pentru grădinile nu foarte mari. În acest sens, vă recomandăm soiurile: Carpinus b. Lucas și Carpinus b. Fastigiata, pe care le puteți achiziționa accesând site-ul nostru dând click aici.

 

Image 1 source: gardenista.com/posts/field-guide-hornbeam-carpinus/

8. Frunza și scoarța. Frunzele sunt ovate și dințate ascuțit, cu nervuri proeminente. Au între 7 – 12 cm lungime, prezintă o paletă largă de culori de la vernil-galbene și până la portocalii înainte de căderea lor în toamnă. Acestea sunt reținute pe timpul iernii pe gardul viu. Scoarța este cenușie și canelată, adesea răsucită cu vârsta și creează un aspect deosebit de frumos îi orice anotimp.

 

9. Un alt atu al carpenului pentru care merită și pe el să îl luați în calcul, este dat de floare, sămânță și Amonii femeli gălbui se deschid în ciorchini în martie și sunt urmați de raceme de fructe înaripate verzi, care la coacere capătă o culoare maronie.

    

10. Lemnul este foarte dur și are diferite aplicații practice, este folosit pentru cozi de unelte, mobilier, roți de moară, ciocane de pian etc.

11. Animale sălbatice. Insectele sunt atrase de amenți primăvara și mai multe specii de larve de molii se hrănesc cu frunzele sale. Insectele se adăpostesc în crăpăturile scoarței, oferind hrană păsărilor.

12. Pe lângă garduri vii, se pot crea și arcade sau bolți minunate, dacă este tăiat în mod corespunzător și regulat. Este foarte asemănător cu fagul ca aspect, dar are avantajul de a crește în argilă grea și va tolera soluri mai umede decât fagul. Este o specie de foioase, dar de obicei reușește să păstreze unele dintre frunzele sale, care devin maronii iarna.

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Iedera englezească versus iedera irlandeză.

Înainte să începem, țin să precizez că puteți achiziționa acest arbust deosebit de decorativ de pe magazinul online Pepiniera Grădina Verde. 

Plantele decorative ocupă astăzi un loc aparte în viața noastră și fiecare dintre noi ne-am dori să le avem și să le vedem cum cresc sub ochii noștri. Atât cele de interior, cât și cele de exterior au farmecul lor și ne fac viața mai frumoasă. Tentațiile de a avea plante cât mai multe din specii cât mai diversificate vine cu atât mai mult dacă beneficiem de o curte la țară și o grădină, căreia vom dori tot timpul să îi dăm o notă aparte.

 

Fie că sunt plante cățărătoare sub formă de vițe și liane, fie acoperitoare de sol, ori mici arbuști cu tulpini scunde și de ce nu chiar tufe, ne vor copleși cu farmecul lor cu siguranță și ne vor mulțumi mai târziu pentru alegerea făcută prin înfloririle lor spectaculoase, viu și divers colorate, ori prin frunzișul de forme interesante în culori de asemeni variate și diferite.

    

Acestea fiind zise, am decis ca în acest articol să abordez o specie decorativă care prinde tot mai mult la public în zilele noastre când vine vorba de decorarea fațadelor, bolților, și grădinilor de umbră, este ușor de cultivat și întreținut, creează umbră și bucură privirile fiind un punct focal ce poate fi trecut greu cu vederea datorită aspectului frunzelor sale.

    

În acest sens, consider că, Hedera (iedera) cu varietățile sale Hedera hiberica și Hedera helix constituie un bun exemplu. Iar tema centrală va porni de la întrebarea firească:

Care sunt diferențele dintre iedera englezească și cea irlandeză și cum le pot deosebi? 

  • Iedera irlandeză, Hedera hibernica, este în mod normal mai mare decât iedera englezească, Hedera helix, atât în frunze, cât și în pețioli. Frunza de iedera irlandeză este mai lată decât lungă, cu un lob terminal larg, iar frunzele sunt strălucitoare, cu vene verzui, nu albe. De asemenea, iedera englezească are un miros ca de mucegai, în timp ce iedera irlandeză are un miros dulce.
  • Pentru un botanist diferența este semnificativă. Iedera irlandeză are un număr de cromozomi tetraploizi de 96, în timp ce iedera engleză este o diploidă cu un număr de cromozomi de 48.
  • Deși ambele specii au fire subțiri ca de păr în zona frunzelor minuscule albe, forma lor este diferită. La iedera englezească, firele acela ca de păr ale frunzelor (cunoscute sub numele de tricomi) sunt perișori radiind în toate direcțiile, în timp ce, acele de iedera irlandeză se întind plat pe suprafața frunzei. Aceste fire de păr de la frunze pot fi văzute mai bine cu ajutorul unei lupe. În rarele ocazii când cele două specii polenizează încrucișat, plantele rezultate sunt sterile și nu se pot reproduce prin semințe.
  • O altă deosebire intre cele două ar fi și faptul că, de regulă, iedera irlandeză are un obicei de creștere mai răspândit, fiind mai lungă și ceva mai viguroasă decât cea englezească.

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Ienupărul de stâncă Blue Arrow

Ienupărul Blue Arrow este o specie decorativă valoroasă de conifere și arbuști. Soiul și-a primit numele datorită aspectului său neobișnuit. Acele copacului au o nuanță albăstruie strălucitoare, iar în ansamblu seamănă la formă cu o săgeată orientată în sus, spre cer.  În traducere liberă „Blue Arrow” ar însemna săgeata albastră, denumire ce sugerează cele enunțate anterior.

Înainte să începem, țin să precizez că puteți achiziționa acest conifer deosebit de decorativ de pe magazinul online Pepiniera Grădina Verde. 

Descrierea ienupărului Blue Arrow

Ienupărul Blue Arrow este un tip de ienupăr de stâncă care are ramuri verticale presate strâns pe trunchi, ce încep să crească chiar de la bază. Drept urmare, copacul capătă o formă de coloană. Lăstarii sunt destul de duri, nu se rup foarte ușor și datorită lor această specie de conifere veșnic verde nu își pierde armonia mult timp. Nici cu vârsta, nici sub presiunea zăpezii, iarna.

Descrierea aspectului:

  • Ace: solzoase, moi, albastre,
  • Fructele: conuri albastre, cu o floare albăstruie.

Important!

Ienupărul Blue Arrow eliberează fitoncide în aer – substanțe biologic active care au capacitatea de a suprima creșterea microbilor și de a distruge o varietate de bacterii patogene.

Avantajele soiului:

  1. Rezistență sporită la îngheț.
  2. Rezistență la secetă.
  3. Nepretențios față de sol. Poate crește chiar și pe teren stâncos.
  4. Rezistent la vânt, grindină etc.

La 10 ani, înălțimea ienupărului Blue Arrow este de 2-3 m. Diametrul coroanei copacului este de aproximativ 50-70 cm. O plantă adultă crește până la 5 m.

Rata de creștere a ienupărului stâncos Blue Arrow este destul de mare. Creșterea anuală este în medie de 15-20 cm în înălțime și 5 cm în lățime.

Sistemul radicular al ienupărului Blue Arrow este același cu cel al majorității coniferelor – superficial, și foarte ramificat.

Rezistența la îngheț.

Soiul Blue Arrow se distinge prin rate ridicate de rezistență la îngheț. Aparține, conform USDA zonei de rezistență la iarnă de – 4 (plantele pot rezista la înghețuri până la – 28-34 ° С). Dar uneori lăstarii tineri îngheață la o vârstă fragedă.

Ienupărul Blue Arrow este o specie foarte longevivă. În medie, plantele trăiesc aproximativ 200-300 de ani.

Ienupărul Blue Arrow în designul peisagistic

Cu ajutorul ienupărului Blue Arrow, poți crea un design peisagistic unic și încântător în orice zonă suburbană, într-un parc sau zonă urbană. Utilizarea sa este deosebit de importantă în zonele restrânse. Datorită formei originale a coroanei, ienupărul Blue Arrow este folosit în plantații individuale și de grup (cu alte culturi de conifere și foioase), pentru a crea alei frumoase, este ideal în zone stâncoase, ori pe dealuri alpine și la crearea de garduri vii. Puieții plantați în recipiente sau ghivece pot fi folosiți pentru decorarea teraselor și balcoanelor. Soiul Blue Arrow păstrează o formă atractivă de coroană pentru o lungă perioadă de timp, în timp ce lăstarii inferiori nu mor pentru o lungă perioadă de timp, ceea ce sporește în mod semnificativ farmecul său în designul peisajului.

Avertizare!

În primul an după plantare, se recomandă protejarea plantelor de soarele strălucitor de primăvară, deoarece în această perioadă sunt foarte sensibile la lumina soarelui.

Când să plantezi ienupărul Blue Arrow

 

Source: www.coniferkingdom.com

Plantarea răsadurilor cu un sistem de rădăcină deschisă trebuie efectuată primăvara, după ce solul s-a încălzit complet (din martie până în mai) sau toamna, înainte de apariția înghețurilor stabile (septembrie-noiembrie). Plantele din containere pot fi replantate pe tot parcursul anului (martie până în decembrie).

Pregătirea răsadurilor și a parcelei de plantare

Plantele necesită lumină, așa că ar trebui să fie plantate în locuri bine luminate, ferite de vânt. Din lipsă de lumină, acele de ienupăr Blue Arrow își pierd culoarea și strălucirea lor naturală și se îngălbenesc treptat.

Un arbust de ienupăr poate crește și se poate dezvolta bine în aproape orice tip de sol, indiferent de compoziția sa chimică. De asemenea, aceste plante veșnic verzi tolerează perfect orice vecinătate cu alte plante, astfel încât pot fi plantați lângă aproape toate culturile de grădină. Atunci când alegeți un loc pentru plantare, ar trebui să se acorde atenție deosebită zonelor situate pe un mic delușor. Este mai bine să luați plante aclimatizate pentru plantare. Cea mai potrivită opțiune ar fi răsadurile într-un recipient, deoarece atunci când sunt transplantate, sistemul radicular nu va fi deteriorat. În consecință, perioada de înrădăcinare și de adaptare a tinerelor plăntuțe va fi mult mai ușoară și mai rapidă.

Reguli de plantare a ienupărului Blue Arrow

Regulile de plantare sunt comune tuturor tipurilor de ienupăr, inclusiv soiului Blue Arrow. Când plantați răsaduri, trebuie să respectați următoarele recomandări:

  1. Rădăcinile trebuie să conțină un bulgăre de pământ în jurul lor pentru o prindere garantată.
  2. Dimensiunile gropiței de plantare ar trebui să fie de câteva ori mai mari decât volumul bolului de pământ, atât în adâncime, cât și în lățime.
  3. Fundul gropiței trebuie drenat.
  4. Acoperiți spațiul liber din gaură cu pământ amestecat cu un amestec special pentru conifere (în raport de 1: 1).
  5. Introducerea stimulentelor (fertilizanți) de formare a rădăcinilor în sol crește rata de supraviețuire și reușită.
  6. Nu plantați prea adânc răsadul dar nici prea superficial încât bolul de rădăcini să rămână jumătate deasupra solului.
  7. Rădăcinile răsadului trebuie așezate vertical în groapa de plantare.
  8. Distanța optimă dintre răsaduri este de cel puțin 80 cm.
  9. După plantare, se recomandă udarea răsadurilor din abundență.

Atenție!

Amestecul de sol poate fi preparat manual, amestecând turbă (50%), nisip (25%), pământ de gazon (25%).

Fertilizarea și udarea ienupărului Blue Arrow

Una dintre activitățile importante pentru îngrijirea ienupărului Blue Arrow este udarea și hrănirea. Arbuștii de ienupăr trebuie udați, ținând cont de caracteristicile lor individuale, și anume structura sistemului radicular, care are capacitatea de a extrage umiditatea din sol.

Această varietate de ienupăr Blue Arrow, are nevoie de udare intensivă în prima săptămână după plantare. În această perioadă, se recomandă udarea plantei zilnic. În restul timpului, udarea nu trebuie să fie prea frecventă, în medie 1 dată pe sezon (într-o vară foarte uscată). Umiditatea zilnică abundentă a copacilor maturi poate duce la moartea completă a plantelor.

Sfat!

Ienupărului nu-i place aerul prea uscat, așa că stropirea trebuie făcută în mod regulat. Dacă este posibil, se recomandă montarea unui sistem de irigare prin picurare în apropiere.

Pentru a asigura o creștere bună, o dezvoltare intensivă și deplină a varietății de ienupăr Blue Arrow, ar trebui să îi asigurați o hrănire periodică. Primul strat de compost trebuie aplicat pe sol și în groapa de plantare chiar în timpul plantării. Apoi se recomandă fertilizarea plantelor nu mai mult de o dată pe an. Este de preferat să hrăniți ienupării primăvara, în aprilie-mai, cu îngrășăminte complexe speciale pentru conifere.

Mulcirea și îngrijirea

Blue Arrow nu are nevoie de nicio îngrijire specifică. O bună creștere a culturii va fi asigurată prin proceduri standard de grădinărit. Ienupărul este destul de sensibil la afânarea solului la mică adâncime, datorită sistemului radicular aflat la mică adâncime în sol. De asemenea, este necesar să mulciți de jur-împrejurul trunchiului. Această tehnică va reduce evaporarea apei și va păstra umiditatea din sol pe durată mult mai mare în timp și totodată va preveni supraîncălzirea acestuia. Ca mulci, puteți folosi scoarță de copac, ace, pietriș, pietricele și alte materiale naturale și anorganice.

Tăierile la ienupărul Blue Arrow

 

Image source: https://gardenlux.decorexpro.com

Ienupărul de stâncă Blue Arrow are o formă de coroană bine definită, conică, care nu necesită vreun mod special de tundere pentru formare. Numai primăvara se vor efectua tăierile de întinerire și curățare, ce constau în îndepărtarea ramurilor care au fost rupte sau înghețate după iernare.

Suportă bine tăierile în scop decorativ, prin intermediul cărora le veți da o formă sculpturală originală. O tundere trebuie efectuată înainte de începerea curgerii sevei din primăvară. Ienupărul tolerează bine această procedură, dar nu ar trebui să tăiați mai mult de 1/3 din lăstari. După tăiere, se recomandă tratarea copacului cu un fungicid în scop preventiv, pentru a preveni dezvoltarea bolilor fungice.

Adăpostul ienupărului Blue Arrow pe timp de iarnă

Copacii maturi se remarcă prin rezistență bună la îngheț, prin urmare nu au nevoie de protecție specială și adăpost pentru iarnă. Doar copacii tineri ar trebui să fie adăpostiți, în prima lor iarnă după plantare.

Avertizare!

Sub presiunea stratului de zăpadă, ramurile de ienupăr se pot rupe prin urmare, înainte de iernare, se recomandă fixarea lor și legarea lor de trunchi de exemplu, cu sfoară.

Înmulțirea ienupărului Blue Arrow

Arbustul de ienupăr se înmulțește prin semințe și butași. Cel mai eficient mod de a propaga ienupărul Blue Arrow este prin butași. Lăstarii tineri sunt folosiți ca butași, ce sunt tăiați primăvara. Imediat după recoltare de pe planta mamă, se plantează în sol afânat. Plantarea de primăvară permite tufelor tinere să prindă bine rădăcini și să devină mai puternice pentru a rezista bine în iarnă.

Semințele pentru înmulțire sunt rareori folosite, deoarece acest proces este foarte laborios și necesită mult timp. Va trebui să așteptați cel puțin 5 ani.

Dăunătorii și bolile ienupărului Blue Arrow

Soiul acesta de ienupăr de stâncă Blue Arrow este rezistent la majoritatea bolilor, dar ocazional pot să apară și infestări. Cea mai frecventă boală care provoacă cel mai mare rău copacilor de ienupăr în general este rugina, o infecție fungică. Semnele bolii sunt apariția unor pete ca de arsură de culoare portocalie strălucitoare, sesizabile de regulă pe ramurile unui copac. În același timp, ienupărul Blue Arrow se usucă și își pierde atractivitatea vizuală. După ce am identificat aceste manifestări ale ciupercii, lăstarii afectați trebuie tăiați cât mai curând posibil până unde interceptăm țesut sănătos și tratați cu un fungicid. Este necesară repetarea procedurilor de tăiere ale ramurilor bolnave de pe plantele infectate până când semnele bolii dispar complet, cu o frecvență de 1 la fiecare 2 săptămâni.

 

Image source: https://gardenlux.decorexpro.com

Important!

Adesea, infecția cu rugină apare la speciile decorative ca venind din culturile de specii fructifere obișnuite ori fructifere de pădure (meri, peri, gutui, coacăz), pe care boala se dezvoltă mai devreme. Prin urmare, este recomandat să plantezi ienupărul Blue Arrow cât mai departe de speciile fructifere. O mare amenințare pentru ienupăr este reprezentată de insectele dăunătoare precum afidele și moliile.

Concluzie

Ienupărul Blue Arrow este considerat a fi una dintre cele mai încântătoare specii de conifere decorative. Mulți grădinari și peisagiști au apreciat forma sa unică a coroanei, culoarea neobișnuită și caracteristicile adaptative excelente. Ca parte a compozițiilor peisagistice, Blue Arrow ocupă locul central, devenind cel mai frumos și mai expresiv element de design peisagistic.

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Celtis occidentalis, pentru parcuri și grădini de vis

Originar din centrul și nord-estul Americii de Nord, este un copac deosebit de frumos per ansamblu, un copac de umbră care crește și se dezvoltă bine într-o gamă largă de soluri și condiții vitrege de mediu (inclusiv locurile uscate și secetă ocazională) și suportă variații mari ale PH-ului de la acid la alcalin și neutru.

Pentru o cât mai bună dezvoltare, condiția esențială este ca solul în care este plantat să fie menținut umed pe cât posibil, dar nu exagerat de umed, să aibă un drenaj bun încât apa să nu stagneze și să băltească la suprafață în jurul pomului. Este necesară și o porozitate ridicată pentru a capta cu ușurință eventualii nutrienți pe care îi administrăm pomului.

Images source: www.missouriplants.com

Dur și robust cu un aspect maiestuos, Celtis occidentalis (Sâmbovină) cum mai este cunoscut din popor, este un arbore de foioase de talie mijlocie spre mare, cu un ritm de creștere destul de mare de circa 60-90 cm anual.

Are o coroană de formă piramidală în stadii tinere, mai apoi cu trecerea timpului va dezvolta ramificații tot mai arcuite, și va tinde să se răspândească în spațiu și să își deschidă tot mai mult coroana astfel încât, la maturitate deplină poate ajunge la înălțimi cuprinse între 12-18 m (foarte rar putând ajunge chiar și la 30 m); cu o răspândire proporțională cu înălțimea.

 

Images source: www.missouriplants.com

Scoarța arborelui este deosebit de decorativă. De culoare brun-cenușie, este acoperită adesea cu asperități proeminente, adăugând o notă aparte peisajului pe timpul iernii. Este alegerea inspirată pentru plantare în parcuri, grădini, alei, curți interioare, suprafețe cu gazon etc. deoarece prezintă o valoare ornamentală ridicată în fiecare anotimp. Puteți achiziționa această varietate (și nu numai) accesând magazinul online Pepiniera Grădina Verde.

 

Images source: www.healthbenefitstimes.com

Ramurile ascendente sunt arcuite și acoperite de frunze ovate până la alungit-ovate de un verde lucios vara, cu textură aspră la atingere, dințate pe margini și neuniforme în mare parte, ce devin de un galben pal în toamnă. Primăvara (aprilie-mai) apar florile grupate în ciorchini. În cadrul natural, florile atrag datorită polenului său multe albine, fluturi și păsări colibri care se hrănesc cu acesta dar ajută foarte mult și la polenizarea florilor pentru o mai bună fructificare. Fructele sunt atractive pentru o varietate de animale sălbatice. Păsările consumă fructele și dispersează semințele.

 

  1. Images source: www.healthbenefitstimes.com
  2. Images source: https://commons.wikimedia.org

Părțile cărnoase ale fructului sunt comestibile și oarecum dulci. Ele rămân pe pom chiar și iarna în mediul de origine, daca nu sunt consumate de micile viețuitoare între timp. Necesită întrețineri reduse. Se impun în acest sens doar ușoare corectări de creștere și formare a coroanei pe care este indicat să le efectuați în sezonul de repaus vegetativ. Are rezistență bună la boli și dăunători, cât și la ger.

  1. Images source: www.healthbenefitstimes.com
  2. Images source: https://commons.wikimedia.org

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de flori, plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Cum îngrijim plantele pe timp de vară

Vara a acaparat supremația în această perioadă a anului la noi, și tocmai de aceea am considerat util ca în acest articol să vorbim despre cum putem avea grijă de plantele noastre dragi pe parcursul zilelor toride. Știm cu toții că, vara este anotimpul în care natura vibrează la maxim de viață, oferind încântare privirii și bucurându-ne sufletele la tot pasul. Cu toții avem în grădinile noastre plante, fie ca sunt ele cu scop de a produce fructe, ori pur și simplu cu rol decorativ, dar care în această perioadă a anului vor necesita puțină atenție din partea noastră, pentru a se menține sănătoase și frumoase, și pentru a ne bucura prin prezența lor pe mai departe.

Majoritatea speciilor sunt bine adaptate acestor condiții de vară cu zile caniculare și vor avea mai puțină nevoie de îngrijire (cum ar fi speciile exotice, atât fructifere cât și decorative) rezistente la îngheț, sau pur și simplu ce sunt plantate în ghivece și care se află amplasate afară. Această categorie de plante nu vor resimți foarte acut stresul termic și lipsa apei. În schimb, pentru altele mai iubitoare de umiditate și umbră, trebuie să fim mai atenți în a le asigura condițiile minime pentru a putea supraviețui în bună regulă.

 

Sfaturi pentru îngrijirea noilor plantații pe timp de vară

  • Pentru plantele noi din curtea ta, udarea frecventă este o necesitate, chiar și pentru plantele veșnic verzi (xerice). Plantele au nevoie de cel puțin un sezon de creștere complet pentru a-și extinde rădăcinile în solul din jur unde pot fi susținute de umiditatea suplimentară a solului. În prima lor vară, udă plantațiile recente  la fiecare 1 până la 3 zile. Dacă încep să pară galbene sau par să se ofilească permanent, ăsta poate fi indiciul că udați prea mult. Dacă veți continua, riscați ca rădăcinile respectivelor plante să putrezească, sau să capete diferite infecții fungice.
  • Pentru a proceda corect cu udatul în sezonul de vară, udați de două ori pe zi. Dacă udați manual, înmuiați planta de două ori (la distanță de aproximativ 5 până la 10 minute) pentru a vă asigura că solul este complet saturat. Dacă utilizați un sistem de picurare, programați-l să pornească de două ori, la douăzeci de minute. Solul uscat va arunca adesea apă prima dată, lăsând perimetrele din jurul rădăcinilor plantelor uscate, acest lucru poate ucide rădăcinile tinere, lucru ce poate fi adesea fatal dacă vorbim de o plantă proaspăt plantată și nu atât de viguroasă, și care are nevoie de cât mai multe rădăcini sănătoase pentru a se prinde.
  • Mulciți de jur-împrejurul plantelor proaspăt plantate, pentru a economisi apa. Compostul adăugat sub formă de mulci ajută foarte mult în zilele caniculare de vară prin aceea că, menține o umiditate relativă a solului, pe o perioadă mai lungă de timp. Faceți ca o farfurie puțin adâncă de pământ în jurul bazei plantei și umpleți-o cu cel puțin un centimetru de mulci de bună calitate, cu textura grosieră (din materie organică moartă gen frunze, sau chiar rumeguș). Aceasta este o tehnică foarte importantă pentru a asigura supraviețuirea plantelor tinere. Mulcirea va reduce foarte mult căldura solului, va preveni evaporarea, va asigura umiditatea din sol și va reduce nevoia de irigare sporită.

 

Sugestii pentru îngrijirea plantelor mai demult plantate pe vreme caldă

  • Cheia succesului când vine vorba de irigarea plantelor în sezonul cald este: nu udați mai des, udați mai adânc. Dacă folosiți irigarea în grădină, nu creșteți frecvența udărilor; măriți durata ciclului de udare. Trebuie să vă asigurați că apa coboară cel puțin 25 până la 30 cm în sol. De ce? Deoarece, apa care rămâne doar în partea superioară a solului, se va evapora rapid din cauza efectului de uscare al soarelui prin intermediul vântului. După cum am menționat mai sus, pentru a uda bine, udați de două ori pe zi, conform procedeului descris la a doua liniuță, și care este perfect valabil și în cazul plantelor mai demult plantate. Trebuie însă menționat că, față de plantele proaspăt plantate, acestea mai demult plantate sunt ceva mai rezistente și mai adaptate la condiții, dar asta nu înseamnă că le putem priva de apă pe acestea din urmă.
  • După cum am precizat și mai sus la prima categorie de plante, și aici aplicarea de mulci este binevenită, din aceleași motive menționate mai sus.
  • Ajustați-vă așteptările. Când este excepțional de cald și uscat, nu este rezonabil să ne așteptăm ca plantele noastre să arate cel mai bine. Dar nu intrați în panică dacă plantele au aspect puțin ofilit în timpul căldurii de peste zi. Plantele vor să economisească apa. Dar dacă nu „vor învia” noaptea și ofilirea persistă, devenind permanentă, acesta este un semn că au nevoie de apă din abundență, atât la nivelul rădăcinilor, cât și pulverizare la nivel foliar. Este recomandat ca udările să se facă după ce căldurile de peste zi au trecut, și de preferință cu apă cât mai apropiată de temperatura mediului ambiant în care planta se află. Evitați udările cu apă rece vara pe căldură, este nerecomandat, și planta poate avea de suferit. Dacă ofilirea persistă câteva zile, este posibil ca planta să fi fost afectată.
  • Trebuie să luați în considerare faptul că unele plante par inactive vara, aceasta fiind o strategie de adaptare a plantelor la condițiile de mediu. Majoritatea bulbilor înfloriți de primăvară și unele plante perene pot părea că sunt moarte vara, dar așteptați înainte de a replanta locul. Pot foarte bine să reapară mai târziu în vara/începutul toamnei, când temperaturile scad și începe să plouă din nou. Macii orientali, Astragalus și multe plante erbacee sunt exemple ale acestui răspuns la vremea caldă și uscată prelungită.

 

  • Hrăniți-vă (fertilizați) solul organic toamna. Îmbrăcați-vă plantele cu un compost organic, melasă granulară și oferiți-le îngrășăminte organice după primele înghețuri care apar la sfârșitul toamnei. După o vară lungă și fierbinte, microorganismele din sol au nevoie de un impuls. Solurile vii sănătoase au o capacitate mult mai mare de reținere a apei, plus o mai bună percolare a apei, în comparație cu solurile compactate și cele care au fost deteriorate de utilizarea prelungită a îngrășămintelor chimice. Desigur, aceasta este o abordare pe termen mai lung, dar cu cât faci asta în fiecare an, cu atât vei avea nevoie de mai puține irigații în timpul căldurii verii și cu atât plantele tale vor fi mai rezistente!
  • În climatele calde și umede, evitați să plantați plante cu frunze neclare. Plantele perene precum urechea de miel (Stachys) și pene de potârniche (Tanacetum) vor putrezi deasupra solului când puful lor foliar este umed și fierbinte.
  • Plantați plante perene cu înflorire la sfârșitul verii și toamna. Acestea vor aduce culoarea înapoi în curte și vor hrăni polenizatorii înfometați după ce a trecut cea mai urâtă căldură a verii. Nu există niciun motiv pentru care peisajul tău de după vară să fie fără culoare și polenizatori!

 

Plante Xerice iubitoare de căldură

Studiile climatice au arătat faptul că, în timp verile vor continua să devină tot mai calde, iar precipitațiile vor deveni tot mai neregulate. Observați-vă plantele din grădină și cele de peisaj și performanța lor în timpul verii. Pentru cele mai bune rezultate pe termen lung, înlocuiți speciile de plante mari iubitoare de apă, cu plante mai tolerante la căldură, la apă, care vor prospera în condiții de creștere mai calde și mai uscate. Căldura poate lua aceste decizii pentru tine, ucigând speciile mai puțin rezistente, dacă nu iei din timp măsurile care se impun.

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Beneficiile coacăzului negru pentru organismul uman

 

Vom începe cu o scurtă introducere referitoare la gen, specie și varietăți, originile coacăzului și o scurtă descriere a coacăzului negru.

Coacăzul negru-Ribes nigrum este un arbust de foioase lemnos, mic, peren ce aparține familiei Grossulariceae și este originar din părțile temperate ala Europei centrale și ale Asiei, ajungând să fie cultivat și apreciat în întreaga lume grație fructelor sale puternic acidulate, cu gust deosebit ușor astringent și picant totodată și a deosebitelor sale proprietăți medicinale, benefice organismului. Este un arbust de dimensiuni medii, ce dezvoltă mai multe tulpini având o creștere între 1,5-2 metri înălțime și în jur de 1,5 metri în diametru răspândire a tufei. Poate crește sub formă de tufă relativ compactă dar poate fi dirijat și sub formă de copăcel cu o singură tulpină.

Coacăzele negre pot crește bine pe soluri lutoase, nisipoase, chiar și pe cele grele ori pe soluri forestiere, atâta timp cât sunt permeabile, bine aerate, iar cerințele lor nutritive sunt îndeplinite. Preferă expozițiile însorite sau zone cu umbră parțială, plantat în asociație cu alți arbuști de pădure precum: zmeur, mur, agriș etc.

Prezintă frunze alterne micuțe simple, de 3-5 cm lungime și lățime, cu 5 lobi palmați și margini zimțate. Florile sunt de culoare roz-albăstrui, grupate în raceme de până la 8 cm lungime, care conțin zece până la douăzeci de flori, fiecare de aproximativ 8 milimetri în diametru. Fiecare floare are un caliciu păros cu glande galbene, ai căror cinci lobi sunt mai lungi decât petalele discrete.

Fructele cresc în ciorchini sunt mici, și lucioase și funcție de varietate pot avea culoarea: neagră, gălbuie sau roșie cu perioade de maturare diferite a lor în funcție de varietate, începând de la sfârșitul lunii iunie, și până în august. Dintre varietățile de coacăze negre mai valoroase menționăm: Ruben; Gofert; Titania; Crandall; Cruciat; Consort; Abanos; Foxendown; Blackdown etc.

Câteva dintre beneficiile pentru sănătate ale coacăzului negru și a coacăzului în general:

  • creșterea rezistenței sistemului imunitar;
  • pot combate multe dintre afecțiunile virale și îmbunătățesc memoria și funcționarea optimă a creierului;
  • ajută la menținerea sistemului cardiovascular sănătos;
  • ajută la controlul tensiunii arteriale crescute;
  • ajută la controlul diabetului (îmbunătățesc sensibilitatea la insulină);
  • ajută la scăderea colesterolului rău din sânge (LDL), ce poate reprezenta un imens pericol pentru sănătate, (cercetările arată că dietele bogate în antociani determină o scădere a nivelului de colesterol total și LDL);
  • cresc nivelul seric de colesterol HDL (colesterol bun);
  • contribuie chiar și la ameliorarea unor forme de cancere, sau la înlăturarea insomniei;
  • beneficii antivirale;
  • ajută și la ameliorarea problemelor circulatorii;
  • întăresc oasele și dinții.

În acest sens menționăm că sunt utilizate de la coacăz atât fructele, frunzele (utilizate la ceaiuri, sau în scop medicinal în diferite preparate farmaceutice naturiste), dar si părți din rădăcină sau scoarță (tot în preparate farmaceutice). Fructele coacăzelor negre pot fi consumate crude, sub formă de cocktail în salate de fructe, în combinație cu fructe de pădure, sau transformate în gemuri și jeleuri care se întăresc ușor datorită conținutului ridicat de pectină și acid ascorbic (vitamina C) al fructelor. Pe lângă cantitatea uriașă de vitamina C, (conțin de 3-4 ori mai multă vitamina C decât portocalele), aceste mici delicateți, au un conținut ridicat și de vitamine din complexul B-urilor cum mai sunt ele cunoscute cum ar fi: acidul pantotenic (vitamina B5), piridoxină (vitamina B6) și tiamină (vitamina B1).

De asemeni, multe minerale sunt conținute precum: fierul, un mineral (foarte important în producerea hemoglobinei, fiind totodată indispensabil pentru metabolizarea vitaminelor B), precum și cuprul, calciul, fosforul, manganul, magneziul și potasiul fructele în sine fiind o adevărată sursă de minerale și vitamine utile unei vieți armonioase. Aceste fructe gustoase sunt o sursă importantă de antioxidanți, și au proprietăți antidiabetice, anticancerigene și antispastice.

Studiile în domeniul medical au arătat că fructele de coacăze negre conțin substanțe care îmbunătățesc circulația sângelui și funcția ochilor, precum și funcționarea optimă a rinichilor (o sută de grame de coacăze negre au aproximativ 4,3 mg de oxalat. Acest lucru face ca aceste fructe să fie sigure pentru persoanele cu afecțiuni renale și pietre la vezica urinară).

Coacăzele negre reduc inflamația și întăresc sistemul imunitar. Decoctul de frunze, scoarță sau rădăcini a fost, de asemenea, folosit ca remedii tradiționale. Chiar și semințele de coacăze negre sunt utile. Uleiul extras din semințele de coacăze negre are aplicație în industria cosmetică. Este folosit mai ales la fabricarea produselor de îngrijire a pielii. Componentele din frunzele coacăzei măresc secreția de cortizol produs de către glandele suprarenale, stimulând astfel activitatea sistemului nervos parasimpatic, care se poate dovedi util în condițiile legate de stres.

În finalul articolului, vom face o succintă prezentare a două dintre varietățile de coacăz negru și anume: Ruben și Gofert, pe care le puteti comanda de pe website-ul Pepiniera Gradina Verde.

  1. Ruben

Această varietate de coacăz este una de mărime medie care ajunge 150-200 cm înălțime la maturitate. Tufa este destul de întinsă, (mai ales când se află în plină rodire), fiind un soi foarte productiv. Coroana este medie, de formă rotunjită. Ramurile au o creștere dreaptă, iar coaja lăstarilor tineri este verzuie, adesea cu o ușoară nuanță de roz sau gri, pe măsură ce se maturează. Cu timpul, după ce lăstarii se maturează și lemnifică, capătă culoare complet gri. Frunzele la această varietate de coacăz negru Ruben sunt mici, ușor zimțate pe margini, cu cinci lobi. Au culoare verde închis, cu suprafața în relief. Florile sunt de dimensiuni medii, grupate în inflorescențe de tip racem, de culoare verde închis, petalele prezentând unele linii rozalii.

Coacăzul negru Ruben este un soi mijlociu timpuriu. Florile apar deja în a doua jumătate a lunii mai, prima recoltă se coace la sfârșitul lunii iunie, valul principal de fructificare are loc în iulie. Fructele (boabele) sunt considerate a fi de dimensiuni medii spre mari, de formă rotundă tipică și au în diametru cca. 1-1,5 cm, mai rar pot ajunge chiar și până la 1,8 cm. Greutatea unei bobițe este în jur de 3-6 grame. Este un soi autopolenizator, oferind recolte stabile fără prezența prin preajmă a altor soiuri pentru polenizare. Suprafața fructelor este netedă, de culoare neagră strălucitoare. Sunt rezistente la transport. Pulpa este suculentă, are un gust delicat și echilibrat, cu note de dulce-acrișor destul de agreabilă. Dintr-un tufiș se recoltează cca. 3-3,5 kg.

Este tolerant la ger și îngeț, se adaptează în diferite regiuni reci, chiar și în Urali însă, în zonele foarte reci se recomandă protecția tufei. De asemeni, tolerează bine seceta dar, o dată cu apariția căldurii prelungite se recomandă să i se asigure o hidratare corespunzătoare zilnică sau măcar săptămânală. Coacăzul negru Ruben preferă solurile ușoare, fertile, bine drenate cu expoziție deschisă, dar tolerează și umbrirea ușoară.

Această varietate este de regulă rezistentă la boli și dăunători, în condițiile în care este îngrijit corect dar în caz contrar, există riscul ca tufa să fie atacată de afide, acarieni, musculițe etc. În acest caz pentru tratare se folosesc o serie de remedii populare naturiste care dau rezultat cum ar fi: cenușă de lemn cu săpun de rufe; infuzie de praf de tutun; coajă de ceapă; ierburi și căței de usturoi; decoct de coada șoricelului; flori de mușețel.

  1. Gofert

Reprezintă un soi nou de coacăze negre, obținut și cultivat în Polonia pentru producția mare de fructe pe care o dă. A fost obținut prin încrucișarea varietăților Golubka × Fertödi-1 în cadrul Institutului de Cercetare pentru Pomicultură și Floricultură din orașul Skierniewice, Polonia. Se prezintă sub forma unei tufe cu creștere viguroasă, cu lăstari puternici, groși și numeroși ce pot atinge la maturitate 150 cm. Tufa are tendință de răspândire puternică, dacă nu se intervine la timp prin tăieri. Mugurii de frunze sunt mici și alungiți, lipiți de lăstari.

Frunzele, sunt de dimensiuni medii, ușor zimțate pe margini  și prezintă cinci lobi de culoare verde deschis, având lobul central ușor extins. Inflorescențele sunt simple sau duble, grupate în mici panicule. Perioada de înflorire a acestui soi este sfârșitul lunii aprilie sau începutul lunii mai, în funcție de an și sezon, fiind considerat o varietate cu maturare timpurie a fructelor.

Produce fructe considerate de dimensiuni medii raportate la fructele altor varietăți de coacăz negru. Este un soi autofertil foarte productiv, dă fructe în mod regulat fără a fi nevoie de plantarea altor soiuri de coacăz în preajmă pentru polenizare. De aceea se recomandă recoltarea lor cu mașinării speciale și nu la mână. Nu este pretențios la sol, valorifică bine solurile sărace argiloase sau nisipoase spălate de ploi, atât timp cât sunt bine drenate și aerate, însă preferă solurile fertile cu un conținut ridicat de nutrienți. Se dezvoltă armonios pe terenuri expuse în plin soare dar și în zone semi umbrite. În condițiile anilor în care verile sunt secetoase și calde, prezintă o susceptibilitate medie la atacurile afidelor și a acarienilor. În schimb sunt foarte rezistente la o serie de mucegaiuri și la rugină. Această varietate este rezistentă la ger.

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de flori, plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Beneficiile ceaiului de tei pentru organism

Teiul este un copac de foioase aparținând genului Tilia, care include aproximativ 30 specii originare din America de Nord, Europa și Asia, preferând climatul temperat mai cald. Teii cresc între 15 și 40 de metri înălțime, în funcție de specie și varietate, și sunt foarte longevivi, cu o durată de viață estimată chiar și de peste 1000 de ani. Acest lucru se datorează în mare parte capacității lor ridicate de a genera noi încolțiri de mugurași, chiar și după leziuni și boli pe care planta mamă le-ar fi suferit.

Cât privește Europa, principalele specii de tei întâlnite pe continentul nostru sunt: Tilia cordata (numit popular și teiul cu frunză mică); Tilia platyphyllos (teiul cu frunză mare) și Tilia tomentosa (teiul argintiu) la care se adaugă și o serie de hibrizi, obținuți prin încrucișarea diferitelor varietăți între ele.

Teii sunt arbori de umbră falnici, ce formează la maturitate trunchiuri groase, cu scoarță închisă la culoare și care în stadiul tânăr este netedă, mai apoi dezvoltă șanțuri adânci pe măsură ce pomul se maturizează. Au o creștere densă, cu ramuri orizontale puternice ce ies din trunchi, și o formă a coroanei de regulă piramidală sau rotunjită, funcție de  varietate și soi. Frunzele sunt caduce (căzătoare) în formă aparentă de inimă, cu margini zimțate, de culoare verde-închis pe fața superioară și verzi argintii și pufoase pe cea inferioară. Prezintă nervuri longitudinale bine evidențiate. Ele constituie un bun îngrășământ toamna când capătă culoare aurie și cad pe sol.

Teiul înflorește din mai până în iulie, funcție de varietate și condițiile climatice iar florile sunt preferatele albinelor și a micilor insecte. De altfel, teiul este considerat o specie meliferă, iar mierea obținută din florile sale are un gust și un parfum deosebit, fiind utilizată adesea în preparate naturiste datorită proprietăților sale deosebite. Unii apicultori cultivă teii special pentru a stimula producția de miere. Teiul nu este pretențios la sol, atât timp cât este permeabil și cu un drenaj bun și de regulă este rezistent și la secetă, ger, boli și dăunători, aer uscat, poluarea aerului și salinitatea solului, cu ușoare diferențe de la specie la specie. În acest sens, varietățile teiului cu frunză mare (Tilia platyphyllos) sunt ceva mai sensibile ca celelalte specii și varietăți de tei la astfel de condiții.

Revenind la subiectul central al articolului, trebuie să menționăm că teiul prezintă multiple proprietăți benefice pentru sănătate, iar părticele din acest arbore binefăcător, au fost utilizate încă din cele mai vechi timpuri (și mai sunt și în prezent) utilizate în medicina naturistă (mai ales) pe scară largă, dar nu numai, în diverse preparate farmaceutice. De la tei se utilizează în principal în medicina naturistă florile, frunzele, părticele din scoarță și chiar rădăcini. Cât privește ceaiul de tei, pentru consum intern acesta este făcut de regulă din flori și frunzulițe (aripioarele care însoțesc florile). Este cunoscut faptul că, nu toate speciile și varietățile de tei sunt la fel de potrivite și de bune în acest sens. Mai potrivite sunt varietățile teiului Tilia cordata (sau teiul cu frunză mică) cum i se mai spune în popor și cele din Tilia tomentosa sau teiul argintiu. S-a constatat că, gustul și proprietățile ceaiului obținut din cele două varietăți, sunt oarecum la fel cu precizarea că, din florile varietății Tilia tomentosa (teiul argintiu) iese un ceai puțin mai bun la gust, mai aromat în timp ce, din cele ale varietății Tilia cordata (teiul cu frunză mică), iese unul mai vâscos, suficient poate ca unele persoane mai pretențioase să nu îl considere agreabil consumului. Însă, își păstrează din aroma specifică teiului. Cu toate acestea, s-a constatat că această din urmă varietate, deși dă un ceai mai neplăcut la gust din florile sale, în schimb este mai plin de calități benefice.

Ceaiul de tei nu numai că are un gust minunat și are o aromă deosebită, dar este și folosit în scopuri medicinale de sute de ani. Unele dintre beneficiile asociate cu consumul de ceai de tei includ:

– reducerea inflamației și durerii

– atenuarea stresului și a anxietății

– scăderea tensiunii arteriale

Beneficii pentru sănătate

Vitaminele, antioxidanții și uleiurile esențiale găsite în ceaiul de tei pot oferi beneficii importante pentru sănătate. De exemplu, medicina populară din diferite culturi din întreaga lume a folosit ceaiul de tei pentru efecte diuretice, ajutând pacienții să-și calmeze febra, prin aceea că, îi ajuta să transpire.

Ceaiul de tei are de asemenea câteva proprietăți sedative, care pot ajuta la adormire, la reducerea anxietății și la calmarea nervilor sistemului nervos.

Beneficiile suplimentare pentru sănătate ale consumului de ceai de tei pot include:

  1. Reducerea inflamației și a durerii

Ceaiul de tei are capacitatea de a reduce inflamația, lucru foarte important. Quercetina, un antioxidant care se găsește în ceaiul de tei, s-a dovedit a fi eficient împotriva inflamației, în special la inimă și în restul sistemului cardiovascular. De asemenea, sa demonstrat că ceaiul de tei atenuează durerea, în special durerea care este legată de căldură, iritații ale pielii și spasme musculare și articulare. În plus, ceaiul de tei este și un bun calmant antispastic, util în ameliorarea crampelor și spasmelor care provoacă migrene, încordare musculară și crampe menstruale.

  1. Atenuarea stresului și a anxietății

În acest sens, studiile au arătat că extractele din muguri de Tilia tomentosa conțin compuși cu rol în reducerea stresului și anxietății. De asemeni, teiul mai conține și un anxiolitic, un ulei esențial care poate contribui și acesta la reducea anxietății.

  1. Scăderea tensiunii arteriale.

Componentele din tei (frunzele și florile acestuia) pot acționa ca un vasodilatator, dilatând vasele de sânge și scăzând tensiunea arterială. De asemenea, mai conține tilirozidă, un compus despre care s-a demonstrat că reduce hipertensiunea.

Valoare nutrițională:

Ceaiul de tei este bogat în vitamine, antioxidanți și uleiuri esențiale.

Nutrienți per porție

Conținutul nutritiv:

Calorii: 0

Proteine: 0

Potasiu: 60 mg

Grăsime: 0

Carbohidrați: 2,7 g

Fibre: 0

Zahar: 0

În finalul articolului de astăzi, vom face o succintă trecere în revistă a principalelor trăsături ale celor trei specii enumerate la început și pe care le regăsim pe scară largă pe continentul European, implicit în România, și anume: Tilia cordata; Tilia platyphyllos; Tilia tomentosa.

  1. Tilia cordata (teiul cu frunze mici)

Este un copac mare și longeviv, care la maturitate măsoară între 15-21 metri înălțime. Este răspândit pe scară largă în Europa, de la nord (sudul Peninsulei Scandinave) la sud (nordul Greciei, al Italiei și al Spaniei) și de la est (Munții Urali) la vest până în Franța. Teiul cu frunze mici este foarte asemănător cu cel cu frunze mari atât ca aspect, cât și ca proprietăți dar se diferențiază prin perișorii de pe suprafața inferioară a frunzelor. Florile sunt de culoare galben pal parfumate și se deschid de la sfârșitul primăverii până la mijlocul verii. Lemnul acestui tip de tei este moale la despicare, lucru ce îl face ideal pentru utilizarea sa în opere de sculptură dar se poate utiliza în ce scop se dorește, inclusiv lemn de foc și mobilier. Nu este pretențios la sol dar, preferă solurile lutoase, argiloase, cu o expoziție însorită. Tolerează chiar și solurile infertile nisipoase. Se adaptează bine și la umbră în pădure, în asociere cu alte specii de foioase. Multe ciuperci și insecte în mediul său natural sunt asociate cu copacul, în special albinele care sunt atrase de parfumul și polenul florilor pentru producția de miere. Teiul în general indiferent de varietate, este o specie longevivă, capabilă să trăiască chiar și 1000 de ani. Rezistent la ger, boli și dăunători.

  1. Tilia platyphyllos (teiul cu frunze mari)

Este cunoscut în popor sub numele de tei cu frunză mare și se diferențiază de alte varietăți în special prin frunzele sale mai mari, dar și prin tulpina mai albicioasă la culoare și mai netedă ca în cazul altor tei. Ca și în cazul celorlalți tei, și această specie este una foarte longevivă, cu o durată de viață estimată în jur de 1000 de ani. Originar din Europa și din sud-vestul Asiei, acesta este un copac de foioase mijlocii până la mare, care crește de obicei până la 18-24 metri (mai puțin frecvent până la 36,5 metri). Prezintă flori de culoare galben pal parfumate, ce apar la sfârșitul primăverii, urmate de unele fructe micuțe negre. Frunzele sunt rotunde-ovate, de culoare verde mediu până la închis (până la 12,7 cm lungime) cu vârfuri acuminate, margini zimțate și fețe pubescente. Preferă solurile bine drenate, cu umiditate medie însă le valorifică bine chiar și pe cele sărace, atât timp cât au un drenaj bun. Poate fi plantat în plin soare, sau umbră parțială. Manifestă o bună toleranță la condițiile urbane. Rezistent la ger, boli și dăunători.

  1. Tilia tomentosa (teiul argintiu)

Este o specie de tei robustă, cu trunchi drept și scoarța de culoare gri-maronie netedă, iar pe măsură ce copacul se maturizează devine canelată. La maturitate, poate ajunge la o înălțime cuprinsă între 2-25 metri. Din trunchi pleacă ramificații puternice, cu orientare ascendentă. Pomul are un aspect aerisit cu forma coroanei conică, până la rotunjită. Crenguțele tinere au un puf asemănător pâslei dar pe măsură ce pomul se maturizează, acesta dispare. Frunzele au aspect rotunjit sau ușor de inimă, zimțate pe margini de culoare verde închis pe fața superioară în timp ce, pe cea inferioară sunt albicioase și acoperite de puf. Florile sunt galbene, de culoare galben pal ce se deschid în iulie, având un parfum caracteristic de tei, plăcut. Nu este pretențios la sol, tolerând și valorificând și solurile sărace în resurse atât timp cât sunt bine drenate și aerate. Este rezistent la uscăciune și iubește locurile însorite sau cele parțial umbrite. Este rezistent la boli și dăunători, cât și la ger.

de Ionut Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de flori, plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Cum să readuceți la viață un conifer în uscare

Coniferele, dintotdeauna foarte apreciate de către om, și adesea luate în cultură datorită aspectului lor foarte elegant și impunător pe care îl au indiferent de sezon, dar mai ales iarna;sunt o alternativă nemaipomenită de a aduce o pată de culoare în albul infinit al zăpezii, grație frunzișului lor veșnic verde, indiferent de anotimp.

Numele de conifere, derivă de la conurile pe care le poartă și includ copaci și arbuști precum: brad, pin silvestru, zadă Europeană, tisă, molid etc. Apreciate atât pentru utilitatea lor decorativă de înfrumusețare a spațiilor unde sunt amplasate, cât și pentru utilizările lor practice în scop medicinal (în acest sens menționăm mugurii de brad, pin, molid, utilizați în obținerea acelui sirop dulce, cu rol în tratarea tusei) etc., ori chiar cu ocazia Crăciunului, celebrul brăduț de Crăciun, este tot un conifer. De asemeni, coniferele sunt cel mai mare absorbant de carbon din lume și sunt esențiali pentru producția de cherestea și hârtie. Pădurile de conifere au efect igienizant, purificând aerul pe suprafețe mari. Speciile de conifere sunt, de asemenea, o sursă importantă de hrană și un habitat pentru fauna sălbatică, așa că este păcat dacă trebuie să tăiați un copac fie el și bolnav uneori.

Cu toate acestea, indiferent cât de dragi ne-ar fi, și ce utilitate ar putea să aibă, se pot îmbolnăvi și ele, în ciuda rezistenței lor aparente. Cred că, nu de puține ori cei ce îndrăgiți aceste specii și le aveți în grijă, ați întâmpinat și o serie de probleme, cum ar fi și aceea în care, verdele strălucitor al acelor coniferelor dumneavoastră începe să capete culoarea de un maroniu bolnăvicios. Este clar că ceva nu este în regulă. Imediat apare în acea situație și întrebarea firească: ce aș putea face pentru a-l salva?

Poate fi și semnul unor carențe de elemente din sol, dar mai pot fi și o serie de alți factori care să ducă la acest lucru.

Să privești pur și simplu cum un copac atât de impunător și frumos precum un conifer se usucă, nu este deloc distractiv. La urma urmei, oamenii plantează acești copaci magnifici pentru a se bucura de ei, să rămână și să dăinuie peste generații. Dar, dacă luați în considerare să vă tăiați coniferul doar din acest motiv, trebuie să vă spun că mai există o speranță să vă puteți salva copăcelul de la moarte.

Dacă doriți să salvați un conifer pe moarte, mai întâi trebuie să identificați problema de bază.

Pentru a stabili ce este în neregulă cu copacul tău, iată câteva cauze comune care pot duce la apariția unor probleme de natură să pericliteze sănătatea coniferelor, și care trebuie luate în seamă.

  1. Tăierea excesivă a coroanei în timpul tunderii

Poate constitui o cauză demnă de luat în seamă. Acest aspect trebuie analizat serios atunci când observăm semne de îngălbenire pe frunze. Tăierea (tunderea coroanei), este esențială pentru sănătatea coniferului dumneavoastră, dar dacă se realizează într-un mod excesiv, poate induce o stare de șoc copacului, sau îl poate chiar ucide. Asta deoarece îi perturbă metabolismul intern, lucru ce va conduce la tulburarea ritmului de creștere a pomului.Când tundem coniferele trebuie să luăm în considerare care este cel mai bun moment pentru a face acest lucru.

Astfel, cel mai bun moment pentru a face asta, este primăvara, când pomul revine din starea sa de latență vegetativă, și reîncep procesele biologice mai activ prin structura pomului, ori în vară când pomul intră în semi-latență.

Nu este indicat să facem acest lucru la sfârșitul verii sau mai ales toamna, deoarece pomul își încetinește procesele metabolice, pregătindu-se pentru iarnă, și se pot instala acele pete maronii, și „chelirea” în mare parte a coroanei, deoarece copacul este mai susceptibil la îmbolnăvire în această perioadă și va avea nevoie de timp îndelungat pentru a se recupera. Un conifer îngălbenit după o tăiere excesivă va deveni cel mai probabil instabil și va muri în cele din urmă, mai ales dacă i-a fost îndepărtată coroana aproape în totalitate.

  1. Zăpada în exces adunată pe ramuri

Nu subestimați niciodată efectele dăunătoare ale excesului de zăpadă asupra coniferelor, în special asupra celor mici sau tinere. O încărcătură mare de zăpadă poate îndoi sau rupe ramurile coniferului tău sau chiar poate îndoi un copăcel întreg în cazul puieților, mai ales. Dacă observați ramuri înnegrite, este semn clar că acele ramuri ar putea fi rupte și sunt în uscare, ca atare trebuie să le îndepărtați. Nu aduceți niciodată specii sensibile la zăpadă, care nu sunt învățate cu ea, deoarece vor risca să se rupă mai ușor față de cele autohtone mai tolerante.

 

 

  1. Uscarea pe timp de iarnă a acelor

Este un fenomen cât se poate de normal la conifere, și acesta poate apărea indiferent de tipul de conifer: brad, molid, pin, tuia etc. Acest fenomen de uscare, apare începând cu mijlocul iernii, până spre primăvară, la copacii care stau în zăpadă. În aceste condiții reci de iarnă, din zilele însorite și cu vânt, transpirația are loc în orele de lumină, dar copacul nu poate înlocui umiditatea pe care o pierde, deoarece solul este înghețat.

Acest lucru duce la uscarea treptată a copacului, iar acele devin maro, se usucă și cad de pe copac. Acele periferice se vor usca mai întâi, apoi uscăciunea va înainta spre interiorul coroanei. În această etapă, copacul poate părea pe moarte, dar ar trebui să-și revină rapid după dezghețul din primăvară.

 

Desi sunt numite sempervirescente (plante cu frunze vesnic verzi), frunzele coniferelor imbatranesc si cad la un moment dat, doar ca acest lucru se intampla treptat, nu toate odata ca la foioase toamna.

Uscarea si caderea fireasca a frunzelor se petrece de la interior spre exterior, fruzele mai batrane fiind desigur in interiorul coroanei, iar acest proces se poate petrece pe tot parcursul anului, dar apare mai intens la inceputul toamnei, mai ales in zonele mai secetoase, ca o reactie de aparare a plantei la lipsa de apa din timpul verii. Uscarea fiziologica fireasca ingrijoreaza proprietarii de curti in care exista multe thuja, dar de obicei aparitia uscarilor de toamna din interiorul coroanei la thuja este un fenomen fiziologic firesc.

  1. Boli

Ca și în cazul altor plante, arbuști și copaci, și coniferele sunt vulnerabile la o gamă largă de boli virale, bacteriene sau fungice. Boala la conifere este adesea introdusă prin ramurile deteriorate sau rupte, și care nu au fost tăiate, ori datorită solului impropriu. Iată câteva dintre cele mai grave boli ale coniferelor care le pot ucide:

– Putrezirea rădăcinilor și bazei copacului la conifere. Acest lucru se datorează unei ciuperci, care acționează asupra rădăcinilor, bazei și trunchiului unui conifer. Se răspândește în trunchiul copacului prin rădăcinile sale, putând să ucidă în cele din urmă copacul.

– Boala acului turnat: Este o boală fungică, ce face ca acele coniferelor afectate să devină galben maro, înainte de a cădea. Acest lucru se întâmplă mai cu seamă cu acele bătrâne, dar mai spre vârful ramurilor acele tinere nu vor cădea, ci își vor păstra vitalitatea.

Această boală este tratabilă, dar crează un aspect inestetic dacă nu se intervine la timp.

– Diplodia Blight of Pines: Această boală de ciupercă este o infecție fungică care poate ucide lăstarii, ramurile și chiar copacii întregi. Copacii mai bătrâni și mai expuși sunt mai vulnerabili la infecție. Ciuperca Diplodia pinea este cauza creșterii pipernicite, de culoare maro, a acelor.

– Rugina fuziformă: Aceasta este o boală a coniferelor și a stejarilor. Este cauzată de o ciupercă extrem de agresivă numită Cronartium quercuum, care produce cancere urâte și paralizante pe pini. Arboriștii îndepărtează ramurile afectate sau chiar ard parțial un conifer infectat pentru a opri răspândirea infecției înainte ca aceasta să devină fatală.

  1. Dăunători

Infestarea cu dăunători poate ucide și coniferele.

Mulți dăunători sunt organisme care sug seva și care slăbesc copacul sau contribuie la introducerea diverselor boli. Copacii mai bătrâni și neglijați sunt mai susceptibili de a fi copleșiți de dăunători, dar nu ar trebui să subestimați dăunătorii, deoarece pot să apară și în copacii mai tineri și sănătoși.

Iată o listă a dăunătorilor obișnuiți a coniferelor – care pot slăbi sau ucide coniferele: afidele coniferelor, gândacii de scoarță, gărgărițele de pin, acarienii de conifere, viermele de mugure de molid etc.

În cele ce urmează, vă prezentăm care sunt cei mai importanți pași de urmat, spre o tratare cât mai eficientă a unui conifer bolnav.

– Stabilește ce se întâmplă cu exactitate în cazul coniferului tău.

Acesta este cel mai important pas, deoarece determină cursul de acțiune pe care îl veți lua pentru arborele dvs. Identificarea unei probleme de bază va include inspectarea cu atenție a copacului pentru a căuta dăunători sau semne de boală, coroborate și cu factorii de mediu care ar fi putut conduce la acea boală.

Dacă nu reușiți să identificați cu adevărat problema, și nu sunteți sigur ce vă ucide coniferul, căutați ajutor de specialitate de la un arborist cu experiență.

– Îndepărtați ramurile moarte

Ramurile moarte și pe moarte reprezintă un pericol grav, deoarece pot cădea. Îndepărtând ramurile care sunt moarte sau cele ale căror ace încep să devină maro asigurați o toaletare și ușurați stresul asupra copacului totodată.

– Tratați boala

Dacă coniferul moare din cauza unei boli, atunci trebuie să aplicați un tratament adecvat. Nu este de dorit ca boala să se răspândească și să cuprindă mare parte a copacului.

Tratamentul bolilor coniferelor implică de obicei:

Tunderea ramurilor infectate (asigurați-vă că igienizați echipamentul înainte de a-l folosi pe copacul în cauză, pentru a vă asigura că nu este purtător de alte bacterii).

Trimiterea unui eșantion de țesut de conifer bolnav la o clinică de diagnosticare pentru îndrumări precise cu privire la cauza bolii și tratamente (un arborist poate face acest lucru pentru dvs.).

Pulverizarea copacului cu un tratament adecvat (fungicid, acaricid si/sau insecticid) pentru a preveni răspândirea bolii. Agenții activi includ cuprul, mancozebul, tofanatul și clorotalonilul.

– Combate dăunătorii

Tratați dăunătorii într-un mod similar cu tratarea infecțiilor și a bolilor la conifere, descris mai sus.

Ar trebui să îndepărtați acele și ramurile infestate din copac și să aplicați un insecticid puternic ca ultimă soluție, deoarece poate ucide speciile benefice de insecte care folosesc copacul ca habitat. Repetarea tratamentelor este necesară, și reprezintă de regulă cheia eradicării dăunătorilor. De asemenea, puteți ține dăunătorii la distanță prin încurajarea prădătorilor naturali ai dăunătorilor obișnuiți ai coniferelor, cum ar fi afidele sau acarienii. Micile zburătoare, gărgărițele și viespile, sunt specii de prădători eficiente, și de asemenea, puteți pulveriza copacul cu uleiuri esențiale precum Neem sau acizi grași.

– Udare adâncă

Un conifer care iese din iarnă cu ramuri înnegrite, aproape uscate, suferă de o deshidratare profundă. După îndepărtarea oricăror ramuri moarte, puteți revigora coniferul prin udare profundă săptămânal. Udarea profundă implică aducerea apei până la rădăcinile mai adânci ale plantelor. Utilizați pâlnii de udare a rădăcinilor pentru a introduce apa la cel puțin 30 cm în sol la rădăcinile coniferului dvs.

– Mulcirea

Mulcirea este o altă modalitate eficientă de a ajuta un conifer care a fost rănit de o iarnă aspră.

De asemenea, poate izola rădăcinile unui conifer înainte de iarnă pentru a preveni înghețul acestora. Scoarța de pin este alegerea excelenta pentru mulcirea unui conifer. Aplică acel strat generos de mulci în jurul rădăcinilor coniferului tău, fără a atinge baza copacului.

Fertilizarea corecta

In cazul in care la plantare nu s-a utilizat un substrat pentru conifere, se poate realiza o mobilizare a solului cu cazmaua, ocazie cu care in sol se poate incorpora Floratin pentru conifere, care este un substrat pe baza de turba de sphagnum cu un pH in jur de 5,5, ideal pentru conifere. Deasemenea, daca la plantare nu s-a introdus in amestecul de plantere perlit sau zeolit, poate ca ar fi oportun sa incercam ameliorarea solului acum, prin incorporarea de suprafata. Totodata, micorizele ar putea reactiva activitatea biologica intr-un sol sarac, de aceea ar fi bine ca odata cu incorporarea amelioratorilor de sol, sa introducem si astfel de ciuperci micorize.

O fertilizare corecta a coniferelor trebuie sa respecte principiul care spune ca nevoia majora de hrana a plantei este in sezonul de cresteri vegetative, adica din aprilie pana in iulie. Pentru aceasta putem face o singura aplicare de ARBOCOTE la inceputul primaverii, intr-o doza orientativa de 50 grame pentru fiecare metru de inaltime a plantei. Putem deasemenea sa facem fertilizari faziale cu ingrasamintele solubile GRANUSOL, aplicand prin udare cu stropitoarea GRANUSOL pentru RADACINA – 2 udari primavara , GRANUSOL pentru CRESTERE – 3-4 udari in mai – iunie si GRANUSOL pentru INFLORIRE (LEMNIFICARE) in septembrie -2 udari.

Foarte benefic pentru activitatea microbiologica a solului este produsul BIONUTRIVIT care este un extract de humus de rame plin de microorganisme benefice pentru dezvoltarea plantelor.

Un produs bio foarte util pentru stimularea cresterilor si pentru refacerea plantelor afectate de boli sau alti factori fiziologic restrictivi este fitohormonul CITOKININA. Pulverizati foliar sau aplicati prin fertirigare acest hormon, ori de cate ori doriti sa stimulati si sa ajutati o planta sa se refaca.

– Observă

Dacă decideți să vă reînviați coniferul trebuie să vă luați un angajament pe termen lung de a vă monitoriza arborele pentru a preîntâmpina o reapariție a problemelor sale și de a-l menține sănătos. Un copac rănit într-o iarnă, poate fi vulnerabil la o serie de probleme cum ar fi infecțiile. Fii pregătit să aplici din nou tratamentele și să îndepărtezi mai departe acele ramuri, dacă nu ai făcut asta.

Menține în permanent legătura cu un arborist profesionist

Este întotdeauna recomandabil ca arborele să fie examinat de către un arborist calificat, deoarece acesta poate detecta semne de instabilitate structurală în copac care îl pot face un pericol pentru siguranță. Problemele multiple adunate ar putea distruge copacul.

Nu ezita asadar sa pui intrebari specialistilor de pe site-ul www.garden-zone.ro

de Ionuț Cenac