Publicat pe

Chamaecyparis (chiparos fals)

Cunoscut sub denumirea stiintifica de Chamaecyparis, chiparosul fals apartine familiei Cupressaceae. Acesta prospera in orice gradina, avand o crestere rapida si o imagine vesnic-verde. Popularitatea acestuia este fireasca, atat timp cat pe mapamond exista cateva sute de soiuri. Genul Chamaecyparis include in jur de 6 specii, stiind ca diferentierea cu reprezentantii genului Cupressus nu este intotdeauna evidenta.

Un exemplu ar fi transferul speciei Chamaecyparis nootkatensis in genul Cupressus. Cele doua genuri au fost confundate inca din secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, cateva criterii morfologice fac posibila diferentierea acestora. Ramurile persistente ale speciilor de Chamaecyparis sunt turtite ca la Thuja, in timp ce ale speciilor genului Cupressus sunt cilindrice. Acestea din urma au o tulpina dreapta in timp ce speciile genului Chamaecyparis au tulpini curbate si flexibile. Acest gen contine arbori foarte mari, cu lemn si frunzis foarte parfumat. Conurile lor sunt mai mici decat ale reprezentantilor genului ​​Cupressus.

Speciile de Chamaecyparis ocupa regiunile nordice reci si umede din America de Nord si Asia de Est (Japonia, Taiwan), unde se amesteca de obicei cu alte conifere de paduri umede si umbroase. ‘Chen-mu’ tradus ca ‘Arborele Sacru’ (Chamaecyparis formosensis), are are o longevitate mai mare de 2000 de ani, fiind unul dintre cei mai mari arbori din Taiwan, cu inaltimi pana la 60 m si trunchiuri ce ating 7 m latime.

Specia Chamaecyparis lawsoniana, originara de pe continentul nord-american, poate atinge inaltimea de 60 m si poate trai 600 de ani. Chamaecyparis nootkatensis (chiparosul Nootka), intalnit tot in America de Nord de-a lungul coastei Pacificului, ajunge la 36 m inaltime, la fel ca ‘varul’ sau japonez Hinoki (C. obtusa), conifer inzestrat cu o crestere lenta, ce poate atinge 50 m inaltime. Specia denumita de niponi Sawara (C. pisifera) creste pana la 45 m in Japonia.

Frunzisul acestui conifer este format din solzi dispusi in 4 randuri, mai mult sau mai putin dispusi impotriva crengutei, avand aroma de patrunjel la C. lawsoniana, de cedru la C. obtusa sau de rasina la C. pisifera. In timp ce frunzisul speciei C. lawsoniana are o culoare verde-albastrui sau verde-inchis mat, albicios pe dos, iar specia C. obtusa prezinta un verde intens, luminos, pe crengute rotunjite cu o textura foarte frumoasa si un frunzis verde argintiu la soiul C. pisifera Boulevard.

Numeroasele soiuri de Chamaecyparis ofera gradinarilor o gama foarte larga de culori, texturi si porturi. Coaja rosiatica este fibroasa, formand benzi verticale lungi. Inflorirea masculina si feminina se face pe acelasi subiect. Micile conuri masculine verzi-galbui apar la capetele unor crengute, eliberandu-si polenul in martie sau aprilie, exact cand florile femele se deschid la capetele altor crengute.

Lemnul reprezentantilor genului Chamaecyparis are o granulatie fina si durabila, fiind foarte apreciat de japonezi, care il folosesc pentru a face sicrie, mobilier lacuit sau chiar temple. Arborii genului Chamaecyparis nu au pretentii la natura solului, atat timp cat este bine drenat. Ei prefera locatii reci, nu prea insorite, doar pe jumatate umbrite. Aceste conifere au o crestere mai moderata decat alte conifere dar nu este rau daca se doreste pastrarea dimensiunilor mici ale subiectului.

Aceste conifere nu apreciaza taierea, deci este recomandat sa fie folositi in garduri vii libere. Se recomanda o taiere foarte usoara, efectuata in luna august, daca este necesar, pastrand intotdeauna frunze pe arbore. In gradina puteti utiliza acest chiparos ca subiect izolat in mijlocul unei peluze sau ca fundal al unui pat de flori. Datorita cresterii lente, speciile scunde de Chamaecyparis sunt perfecte pentru a impodobi o stanca, o gradina mica sau o terasa, plantate in containere.

Prin silueta lor naturala si prin calitatile estetice remarcabile, arborii genului Chamaecyparis se potrivesc atat in gradinile contemporane, cat si in cele naturale. Se completeaza minunat cu alte conifere pitice, cum ar fi Thuja, Juniper, Cryptomerias sau cu alti arbusti floriferi ce prefera soluri acide si zone racoroase, cum ar fi azalee, andromede sau camelii. De asemenea, pot fi transformati in bonsai, precum specia C. obtusa Aurea a carei masa de frunzis auriu contrasteaza superb cu culoarea inchisa a trunchiului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicat pe

Thuja (tuia)

Supranumita ‘copacul vietii’ de catre calugarii budisti, tuia (Thuja) este o planta direct legata de genul coniferelor din familia Cupressaceae, precum arborele sequoia, chiparosul si ienuparul. Numele latin al tuiei are o radacina intr-un cuvant din greaca veche, care inseamna ‘tamaie’. Acest fapt indica legatura dintre numele Thuja si faptul ca unele specii aromatice ale acestei plante sunt arse ritualic ca si tamaia.

Tuia provine din regiunile temperate reci, cu precipitatii peste medie, din America de Nord si Asia de Nord-Est (China si Coreea). Tuia creste nativ in soluri aluvionare umede, precum mlastinile din partea de vest a Americii de Nord sau mlastinile de turba din est, dar si in zonele mlastinoase cu roci calcaroase. In salbaticie, aceste conifere cresc, in general, amestecate cu alte specii de padure precum bradul Douglas, molidul Sitka, plopi, arini, mesteacan, frasin, etc.

Acest gen contine 6 specii. Se cultiva in plus aproximativ 120 de soiuri ale acestei plante, care difera in ceea ce priveste calitatea si culoarea frunzelor si, de asemenea, coroanele cu diferite forme.

Thuja occidentalis este cea mai comuna specie cultivata a acestei conifere. In gradini, parcuri si piete puteti vedea un numar mare de soiuri ale acestei specii. In tarile europene, tuia a inceput sa fie cultivata din secolul al XVI-lea. Cei mai inalti reprezentanti ai acestei specii cresc pana la 8-12 metri. Aceasta planta poate trai pana la o mie de ani. Cat timp este tanara, coroana sa are o forma piramidala dar de-a lungul anilor devine ovoida. Siluetele in forma de con sau coloana sunt cele mai des utilizate in amenajarile exterioare. Cele mai populare soiuri sunt:

  • Brabant – inaltimea unei astfel de plante variaza de la 15 la 20 de metri, iar diametrul sau este de 3-4 metri. Coroana este conica. Coaja este rosu-deschis sau cenusiu-maroniu, descuamata. Ramurile contin ace verzi, solzoase. Mugurii maro-deschis ating o lungime de 1-2 centimetri si au o forma alungita, ovoidala;
  • Smaragd – un astfel de soi poate ajunge la 250 de cm in inaltime, cu 80 cm latime. Aceasta planta slab ramificata are o coroana conica. Tulpinile sunt asezate vertical, iar pe ele sunt ramuri stralucitoare, vesnic verzi, care sunt mai departate una de alta. Acest soi este destul de popular printre gradinari.

Cel mai popular soi de tuia cu coroana sferica este Danica. Aceasta forma pitica de tuia este rezultatul muncii cultivatorilor de conifere din Danemarca. Coaja lor este de culoare rosu-deschis sau gri-maroniu. Acele verzi si solzoase sunt moi, groase si lucioase, iar iarna iau o nuanta maro-deschis.

De asemenea, exista soiuri cu coroana in forma de fire curgatoare, de exemplu, soiul Filiformis. Inaltimea plantei nu depaseste 150 de centimetri. Are o coroana larga conica sau densa si rotunjita. Tulpinile suspendate sunt lungi, asemanatoare firelor, slab ramificate. Acele au o culoare verde pal, iarna au o nuanta maronie.

O alta specie des intalnita, Thuja plicata atinge cu usurinta inaltimi de 40 pana la 60 m in aria sa nativa, din sudul statului american Alaska pana in nordul Californiei, la altitudini cuprinse intre 0 si 2000 m. Longevitatea acesteia ajunge la 800 de ani. Frunzele sunt solzi de 1 pana la 3 mm lungime care persista cativa ani. Aceste frunze solzoase sunt dispuse in 4 randuri de-a lungul crengii aplatizate, frunzele laterale fiind indoite in jumatate. La crengile erecte, solzii sunt mai alungi, masurand 10 mm lungime. Coaja neteda si subtire a trunchiului devine canelata si se imparte in benzi lungi si subtiri odata cu inaintarea in varsta. Radacinile sunt putin adanci, foarte lungi si rar ramificate, cu radacini violete rosiatice lungi si subtiri.

Florile masculine si feminine apar pe acelasi arbore in aprilie sau mai. Conurile masculine rosiatice , de forma ovoida pana la globulara de aproximativ 4 mm, se formeaza la capetele crengutelor, de obicei pe ramuri diferite de florile feminine. Conuletele femele, verzi sau violet, masoara, de asemenea, 4 mm inainte de a se transforma in conuri alungite de 10 mm.

Lemnul de tuia este moale, usor, aromat, dar fara canale de rasina si rezistent la putrezire. Se lucreaza usor si este utilizat in constructia sindrilelor, stalpilor, usilor, barcilor si chiar a totemurilor si barcilor tip canoe in cultura americana nativa. Lemnul de Thuja orientalis este ars ca tamaie sau folosit in constructia templelor si pagodelor in China.

Speciile de tuia sunt foarte rezistente si nepretentioase, fiind potrivite pentru toate regiunile tarii noastre. T. occidentalis suporta pana la -34°C, in timp ce T. orientalis tolereaza doar pana la -20°C. Aceasta din urma prefera conditiile umede ale unui climat oceanic, protejat de vanturile puternice, in timp ce T. plicata si T. occidentalis, precum si soiurile pitice de tuia, chiar daca apreciaza un sol racoros, suporta multe situatii aride in care cresterea lor este mai redusa. Prea multa umiditate poate provoca boli grave precum Phytophthora, boala ce se raspandeste intr-un gard viu. Expunerea optima poate fi de la insorita pana la partial umbrita.

Gardurile vii se tund o data sau de doua ori pe an, in aprilie si august, cu un taietor special de gard viu sau cu foarfece manuale. Formele pitice sau silueta plantata izolat trebuie doar reajustate, daca este necesar, printr-o taiere usoara. De asemenea, puteti crea un gard viu din tuia fara a administra nicio taiere. Frunzisul de tuia ofera texturi si nuante variate, care se schimba in alte culori in functie de anotimp. Tunsorile grafice ale arborilor de tuia in forme de bile sau piramide se asorteaza excelent cu rocile mari, cu liniile geometrice ale piscinelor sau ale caselor.

Putem adauga o nota spectaculoasa gradinii amestecand exemplare de tuia cu siluete de ierburi precum Miscanthus sau Pennisetum sau cu o serie de alte conifere pitice cu port aplecat (Juniperus horizontalis) si globulare (Picea abies). Calitatile grafice reale ale coniferelor tuia sunt esentiale in proiectarea unei gradini contemporane. Aceste plante linistitoare si permanente asigura un fundal de durata unui pat de flori, marcheaza aleile sau marginesc cu gust terasele.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicat pe

Taxus baccata (tisa comuna)

Cunoscuta in Europa sub denumirea de ‘Yew’, tisa comuna (Taxus baccata) este un conifer vesnic verde, cu un port dens si stufos, care se descurca excelent in locatiile cele mai dificile. Candidat pentru gardurile vii cele mai sculpturale, este ideal pentru arta topiara. Cresterea sa lenta limiteaza oboseala taierii recurente. Rustic, adaptabil la diferite soluri si climate, acest conifer a fost omniprezent in gradinarit de secole. Castelele regale sau gradinile baroce sunt de neconceput, fara aceasta planta exceptionala. Usor de intretinut, tisa a fost intotdeauna apreciata in gradinile private, in special ca si gard viu absolut opac.

Originara din Europa si Africa de Nord, tisa comuna este un conifer aparte, deoarece spre deosebire de majoritatea celorlalte conifere, nu produce nici conuri, nici rasina. Taxus baccata a dat numele familiei botanice Taxaceae din care face parte, ce include 31 de specii din cinci genuri. Tisa comuna ajunge relativ repede la o inaltime de doi pana la trei metri. Anual, circumferinta si inaltimea ei creste de la douazeci pana la treizeci de centimetri. Atinge latimea de 70 pana la 150 de centimetri. Fara taiere, tisa poate atinge inaltimi de 10 pana la 15 metri. Soiurile de tisa comuna ofera o mare diversitate de forme: unele sunt foarte inalte, in timp ce altele sunt taratoare. Astfel, Taxus baccata ‘Repandens’ poate forma o acoperire a solului care nu depaseste 60 cm inaltime.

Pe de alta parte, tisa are o longevitate exceptionala, dovada fiind ‘Yew of Fortingall’ din Scotia, un exemplar de tisa a carui varsta este estimata la peste 2000 de ani. Tisa este, de asemenea, un copac simbolic, adesea legat de vechile credinte druidice sau pagane. Reprezinta atat moartea, cat si nemurirea, aceasta din urma fiind exemplificata prin caracterul sau persistent si uluitoarea sa longevitate, fiind plantata deseori in cimitire si pe langa biserici.

Tisa are un port conic, piramidal, o silueta superba cu multe ramuri alcatuite dintr-o multitudine de frunze mici, ce ii confera un efect dens si stufos. De asemenea, are avantajul ca este ramificata chiar de la baza. Coaja sa este maro-roscata si se desprinde in solzi mici. Tisa este cunoscuta pentru lemnul sau de calitate, foarte dur, dar in acelasi timp cu o relativa flexibilitate. Lemnul are o culoare frumoasa portocaliu-rosie in centru si maro-deschis la periferie. A fost folosit inca din timpuri preistorice (arme, arcuri, sageti, diverse obiecte) si astazi este inca foarte popular printre dulgheri, lutieri si sculptori.

Tisa are un frunzis verde inchis superb, dens, format din frunze liniare, inguste, turtite, care au o lungime de 2 pana la 3 centimetri. Acestea sunt inserate intr-o spirala pe tulpina, dar dau impresia ca sunt asezate in doua randuri, pe fiecare parte. Aceste frunze persista cel putin sase sau sapte ani pe ramuri si sunt reinnoite treptat. Nu sunt parfumate si nu contin rasina. Frunzele tisei au, de obicei, o frumoasa culoare verde-inchis deasupra si verde-deschis pe partea inferioara, dar exista si soiuri cu frunze verzi spre galben, cum ar fi soiul Taxus baccata ‘David’.

Tisa infloreste la inceputul primaverii, in jurul lunii aprilie, dar florile ei sunt destul de nesemnificative, discrete. Sunt dioice – prin urmare, exista plante masculine si plante feminine (o trasatura rara pentru conifere). Plantele ce poarta flori masculine, de culoare galbena sunt dispuse in ciorchini sub crengute si elibereaza polen. Plantele feminine, ce poarta flori verzi inconjurate de solzi suprapusi asezati pe crengute, sunt cele ce vor purta fructele rosii si semintele. Polenizarea (transportul polenului catre florile femele) se face de catre vant.

Tisa este una dintre putinele conifere care nu produc conuri lemnoase (fructe uscate care contin semintele intre solzi). In locul acestor conuri, florile feminine dau un fel de fructe de padure foarte decorative, rosii, alungite si carnoase, ce ajung la maturitate in septembrie-octombrie. Din pacate, acestea sunt toxice.

Vesnic verde, tisa comuna este total nepretentioasa. De asemenea, nu are cerinte speciale privind solul. Trebuie evitata numai stagnarea apei la radacina. Tisa prefera o locatie partial umbrita, fata de umbra totala sau de o locatie insorita. In ciuda rezistentei sale la ger (-20°C), poate suferi in iernile foarte geroase, cu putina zapada. In astfel de cazuri, gradinarul va trebui sa taie lastarii uscati.

Posibilitatile decorative oferite de tisa comuna sunt nelimitate pentru gradinari. Frunzele sale fine si moi constituie un ‘material’ ce permite sa se realizeze cele mai uzuale sau excentrice forme dorite de gradinari. Inchide, deseneaza sau sculpteaza spatii, gasindu-si locul in toate gradinile si adaptandu-se la toate stilurile, stricte sau poetice, ba chiar si la cultivarea in ghivece, ca bonsai.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicat pe

Juniperus scopulorum (ienuparul de stanca)

Ienuparul de stanca (Juniperus scopulorum) este un conifer vesnic verde, apartinand familiei Cupressaceae, ce reuneste specii inrudite, precum chiparosul si tuia. Prin urmare, este o specie de munte, robusta si foarte rezistenta, temandu-se totusi de vant puternic, de clime si soluri prea umede, precum si de atmosfere excesiv de calde si uscate. Nativ, o astfel de planta poate fi gasita in Canada (in sud-vestul provinciei Alberta si in Columbia Britanica), in Statele Unite (in vestul Texasului, in Oregon si in nordul Arizonei), precum si in nordul Mexicului,  unde prefera sa creasca pe terenul stancos al muntilor, la o altitudine de 500-2700 metri.

Ienuparul de stanca este reprezentat de arbusti si arbori dioici. In conditii naturale, poate avea o inaltime de 10-15 metri, un diametru al trunchiului de 2 metri si poate trai peste o mie de ani. Cu toate acestea, ienuparul care creste in gradina nu este atat de inalt si gros. La acest conifer, coroana incepe aproape de baza, forma sa este conica neregulata, in timp ce de-a lungul anilor devine rotunjita. Culoarea scoartei este maro. Tulpinile tinere sunt de culoare albastru pal sau albastru verzui. Culoarea frunzelor este verde inchis, verde-gri sau gri-albastrui. Aceasta planta are frunze in forma de ac, cu lungimea de 1,2 cm si latimea de 0,2 cm.

Soiul Blue Arrow al ienuparului de stanca este o imbunatatire a unui soi Skyrocket, cunoscut si sub numele de cedru rosu, frunzisul sau fiind mai albastrui, conform numelui (blue). De dimensiuni medii, acest ienupar se ridica intr-o coloana ingusta, imbracata intr-un frunzis fin si dens, de un gri-albastrui stralucitor. In crestere lenta, compacta si dotata cu adevarate calitati grafice, ienuparul Blue Arrow va fi perfect in aglomerari, izolate, intr-un peisaj stancos, pe fundalul unei stanci mari sau chiar plantat in grupuri de trei, pentru a marca o intrare, o alee sau imprejurimile unei piscine. Acest soi apreciaza solurile drenate, chiar stancoase, si nu se teme de prezenta calcarului in sol.

Ienuparul Blue Arrow formeaza dupa 10 ani un port frumos, ca o coloana deosebit de compacta, ingusta spre varf. Creste incet cand este tanar, cu o rata de 10 cm inaltime si 5 cm latime intr-un an. Cresterea se accelereaza pe masura ce imbatraneste. Un exemplar adult va masura aproximativ 5 m inaltime si 50-60 cm in diametru. Frunzisul sau este alcatuit dintr-un fel de solzi foarte stransi, non-spinosi, care degaja un miros rasinos si aromat. Culoarea lor este de un gri albastru distinct. Fructele sunt ca niste boabe solzoase, albastre-negre si bogate intr-un ulei esential cu virtuti terapeutice. Coaja sa maro-roscata se exfoliaza in timp.

Daca ienuparul are forma de tip coloana, atunci dupa o ninsoare abundenta, este imperativ sa indepartati zapada de pe el, scuturand-o, altfel ramurile nu pot rezista la o greutate prea mare si se rup. Pentru a preveni ruperea ramurilor, acestea trebuie stranse impreuna cu o sfoara, inaintea ninsorilor abundente, astfel incat sa fie apropiate de trunchi. Tunderea formativa nu este necesara, deoarece coroana sa are nativ o forma spectaculoasa. Daca se doreste, tunderea se efectueaza la inceputul primaverii, inainte de intrarea in vegetatie si pentru aceasta operatie trebuie aleasa o zi ploioasa.

Ienuparul de stanca este un conifer rezistent, stralucitor si elegant, plantat pe scara larga in gradinile din Europa. Se adapteaza oriunde, cu exceptia unei locatii prea aride sau excesiv de umede. Prin cresterea sa lenta va face minuni izolat, pe un terasament, langa o stanca mare sau chiar plantat in grupuri de 3, intr-un peisaj in compania altor conifere cu un port rotunjit sau stufos. De asemenea, creste foarte bine in containere.

Coroana ienuparului de stanca este destul de eficienta, datorita faptului ca este aproape perfecta din punct de vedere geometric. Poate fi folosit ca fundal pentru alte plante sau ca imagine centrala intr-o compozitie de gradina. Permanenta sa linistitoare structureaza excelent un peisaj, marcheaza aleile ca si gard viu sau se invecineaza cu terasa. Se potriveste bine cu mahonia, cu ienuparul comun acoperitor de sol sau cu ierburi avand un aspect complementar. Ienuparul este ideal pentru gradinile decorate in stil englezesc sau scandinav, dar va arata excelent si in gradinile alpine sau japoneze.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicat pe

Juniperus communis (ienuparul comun)

Ienuparul (Juniperus) este un conifer ce face parte din aceeasi familie Cupressaceae, ca si chiparosul (Cupressus), Chamaecyparis, Thuja si Calocedrus. Aproape 70 de specii alcatuiesc genul, daca excludem hibrizii interspecifici intalniti in stare naturala. La fel ca si chiparosii, ienuperii sunt distribuiti uniform intre lumea veche si cea noua, in timp ce Thuja si Chamaecyparis cresc nativ doar in America de Nord si Orientul Indepartat. Genul prezinta o mare rezistenta la frig si seceta, la fel ca pinii, cu care impart adesea acelasi mediu. Majoritatea speciilor de ienuperi degaja un miros specific puternic, ce radiaza din frunzis si tulpina, fiind utilizate in prepararea condimentelor si a bauturilor alcoolice.

Ca si chiparosul, ienuparul poate trai sute de ani. In locurile unde creste ienuparul, aerul este incredibil de curat. Denumirea sa din latina veche, Juniperus, a fost pastrata de celebrul botanist suedez Karl Linnaeus, aceasta fiind mentionata in scrierile lui Virgil, poet celebru ce a trait in Roma antica. Majoritatea speciilor taratoare de ienupar prefera sa creasca doar in zonele montane, in timp ce arborii acestui gen au o inaltime de aproximativ 15 metri si se gasesc in padurile din Asia Centrala si America. Dintre arbori se distinge ienuparul sirian, exemplar magnific ce poate ajunge pana la 40 de metri inaltime.

Specia Juniperus communis (ienupar comun) este un arbust a carui inaltime poate varia de la 5 la 8 metri. Coroana este densa, in forma de con si poate ajunge la 4 metri in diametru. Coaja fibroasa este de culoare maro-cenusie, in timp ce lastarii sunt maro-roscati. Frunzele verzi, ascutite, asemanatoare acelor, sunt triunghiulare. Lungimea acelor poate ajunge la 15 mm si raman pe ramuri timp de 4 ani. Inflorirea se observa in luna mai. Florile feminine sunt verzi, iar cele masculine sunt galbene. Fructele rotunde au un diametru de pana la 10 mm in diametru, cele imature au o culoare verde, iar cele mature negre-albastrui, pe suprafata lor existand un strat de rasina.

Numeroase tipuri diferite de ienupar sunt cultivate, atat in ​​aer liber, cat si in amenajarile interioare (bonsai). Majoritatea speciilor de ienupar prefera o locatie uscata, insorita si calda, fiind foarte rezistente la frig si seceta. Ienuparul comun gaseste cele mai bune conditii de viata si crestere pe soluri nisipoase, in stepe si semi-deserturi. Ienuparul nu apreciaza prea mult umiditatea solului si reactioneaza negativ la ea, frunzele sale devenind rosii pana la maro si galbene.

Tunderea ienuparului se face, de obicei, atunci cand se doreste sa se faca un gard viu din acest arbust. In caz contrar, taierea nu este recomandata. Cu toate acestea, in cazul in care doriti sa formati un tufis, trebuie sa fiti extrem de atenti, deoarece daca taiati ceva in plus, va dura foarte mult timp pentru a se reface, deoarece aceasta planta are o crestere lenta. Se recomanda taierea acelor ramuri care sunt prea lungi sau arata neglijent.

Varietatea speciilor de Juniperus communis va permite sa aveti multe optiuni pentru a crea un decor original, indiferent daca acesta inseamna o gradina contemporana, o terasa sau o gradina salbatica, in care se combina minunat siluetele unduitoare de ierburi cu estetica formelor de ienupar. Prin cresterea lor lenta, ienuperii sunt candidatii perfecti pentru a garnisi stanci mari sau pentru a structura zonele gradinii, a marca aleile sau a forma granite din garduri vii.

Ienuperii pot fi plantati izolat sau in trei exemplare, pentru a oferi un impact mai accentuat privitorului. Ienuperii taratori sunt acoperiri de sol perfecte pentru a inveli suprafete mari sau zone greu accesibile, cum ar fi diverse terasamente. De asemenea, creste foarte bine in ghivece si tolereaza taierea foarte bine, permitand crearea de bonsai atractivi. Adevaratele calitati grafice ale ienuperilor sunt esentiale in proiectarea gradinilor contemporane, ce prefera estetica formelor, siluetelor si texturilor, in dauna splendorii florilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicat pe

Trandafir urcator galben Golden Shower

Trandafirul urcator Golden Shower este un punct focal in fiecare gradina datorita florilor sale opulente, timpului sau lung de inflorire si abundentei de flori. Incepand din iunie, trandafirul urcator prezinta flori magnifice, ce infrumuseteaza gradina pana tarziu in octombrie. Lastarii au in varf flori elegante, pline, de dimensiuni medii. Nuanta lor galben aurie fascineaza cu o luminozitate incomparabila. Intensitatea unica a culorii se pastreaza pe tot parcursul verii fara a se estompa. Florile emana un parfum delicat, placut.

Golden Shower are un frunzis puternic si sanatos. Cu verdele lor profund, lucios, frunzele creeaza un contrast fantastic cu florile galbene, stralucitoare. Arbustul urcator prezinta un ornament suplimentar toamna tarziu, cand este acoperit cu fructe rosii. Trandafirul Golden Shower creste continuu, si are nevoie de ajutor pentru a ajunge la dimensiuni maxime. Portul sau este stufos si bine ramificat. Atinge o inaltime de la 200 pana la 300 cm si o latime de pana la 250 cm.

Trandafirul Golden Shower impodobeste multe locuri din gradina atunci cand se catara pe spaliere, obeliscuri, pergole si arcade. Florile sale galben aurii se armonizeaza perfect cu alti trandafiri urcatori rosii sau roz. Formeaza parteneriate de vis cu alte plante urcatoare, precum caprifoi si clematis. Datorita portului sau dens, bine ramificat, poate fi un ecran de confidentialitate fiabil. Se rasuceste de-a lungul gardurilor sau fatadelor si peretilor casei. Se simte bine la soare dar si la umbra partiala. Iubeste solurile proaspete pana la umede, bogate in humus. Nu tolereaza apa baltind la radacina.

Daca este necesar, gradinarul poate efectua o taiere de curatare in primavara. Trandafirul urcator Golden Shower se caracterizeaza prin proprietati deosebit de sanatoase si robuste. Poate face fata temperaturilor extrem de scazute din timpul iernii.

Cumpara trandafiri de la Gradina Verde cu un CLICK AICI.

Publicat pe

Trandafir Monica

Creat de pepiniera germana Rosen Tantau in 1986, trandafirul Monica este un teahibrid foarte viguros, cu flori de dimensiuni medii (5-10 cm), de culoare galben-portocaliu. Infloreste abundent din iunie pana in septembrie. Portul este vertical, viguros, stufos si poate atinge inaltimea de 100 cm si latimea de 70 cm. Frunzisul des este de culoare verde inchis, contrastand superb cu mugurii florali ce dau impresia ca au luat foc, precum si cu splendidele flori portocalii, ce nu exceleaza printr-un parfum prea puternic.

Monica este un arbust rezistent la bolile obisnuite ale trandafirilor, precum si la vicisitudinile naturii. Prefera un sol umed si locatiile insorite, prosperand si in zonele umbrite partial. Acest soi se preteaza pentru productia de flori taiate, deoarece arata fabulos in buchet. Poate fi plantat atat solitar, cat si in paturi de flori sau in grupuri mici de plante.

Cumpara trandafiri de la Gradina Verde cu un CLICK AICI.

Publicat pe

Trandafir Mister Lincoln

Creat de pepiniera Swim & Weeks (Statele Unite) in 1964 trandafirul Mister Lincoln este un teahibrid captivant cu flori duble, purpurii, catifelate, foarte mari, de pana la 12 cm diametru, avand  intre 26 si 40 de petale cu un parfum puternic de damasc, inflorind de la inceputul verii si pe tot parcursul sezonului.

Florile somptuoase se remarca pe fundalul frunzisului de culoare verde inchis si creaza un contrast impresionant. Inaltandu-se pe tulpini rezistente de 45-52 cm, florile sunt ideale pentru taiere. Vertical, viguros si inflorit mereu, trandafirul Mister Lincoln este un arbust exceptional, rezistent la boli, tolereaza conditiile meteorologice nefavorabile, inclusiv caldura excesiva, fiind considerat de multi cultivatori drept cel mai bun trandafir rosu crescut vreodata.

Castigator al concursului AARS (All-America Rose) din 1965, Mister Lincoln creste pana la 100 cm inaltime si se extinde pana la 80 cm. Perfect pentru granite, paturi de flori sau solitar, se simte cel mai bine in plin soare, in soluri bogate, fertile, umede, bine drenate.

Cumpara trandafiri de la Gradina Verde cu un CLICK AICI

Publicat pe

Trandafir The Fairy

Obtinut de britanica Ann Bentall in 1932, trandafirul The Fairy este o creatie remarcabila, care infrumuseteaza gradinile din intreaga lume, imprimandu-le imagini seducatoare. Trebuie admis faptul ca acest formidabil trandafir de acoperire a solului este apreciat in special pentru generozitatea infloririi sale, in buchete de flori duble de un roz proaspat si stralucitor care se estompeaza usor pe parcursul sezonului.

Apartinand grupului de trandafiri polyantha, The Fairy etaleaza un port stufos suplu si ramificat, de multe ori mai lat decat inalt, partial inclinat. Poate atinge in cativa ani aproximativ 80 cm inaltime pentru o anvergura a lastarilor de la 90 cm pana la 1 m. Florile mici, de 3 cm in diametru, foarte pline, se prezinta sub forma de rozete, greu parfumate si sunt de un roz luminos, devenind roz pal spre sfarsitul infloririi, deschizandu-se in numar foarte mare in minunate buchete piramidale, din iulie pana in octombrie. Acest soi foarte viguros si rezistent la boli dezvolta un frunzis fin, usor stralucitor.

Trandafirul The Fairy are avantajul ca se adapteaza excelent la solurile mai putin umede (chiar nisipoase si uscate) si la toate climatele, ceea ce ii permite sa fie plantat fara rezerve in aproape toate zonele. Are ramuri lungi, care fac minuni in rocarii sau pe un terasament unde va putea acoperi excelent solul.

Poate fi plantat si in grupuri de trei subiecti, aranjati intr-un triunghi izolat pe un gazon. De asemenea, va putea delimita aleile si va evidentia paturile de arbusti daca va fi plantat in masa. Se va asorta perfect in paturi cu plante perene usoare sau opulente. Poate fi, de exemplu, asociat cu muscate perene, cu nepetas, snapdragons sau digitalis.

Cumpara trandafiri de la Gradina Verde cu un CLICK AICI.

Publicat pe

Trandafir Heidetraum

Cultivatorul german Noack a creat in 1989 trandafirul Heidetraum, un arbust destinat acoperirii terenului, incrucisand soiurile Immensee si Amanda. Cu numeroasele sale flori semi-duble, Heidetraum reprezinta un adevarat vis de vara. Aceste flori de culoare roz intens spre rosu au un diametru de 6 – 7 cm, stau impreuna in umbele splendide si apar continuu pe varfurile lastarilor din iunie pana in octombrie. Cu cresterea sa larga, stufoasa si densa trandafirul Heidetraum poate atinge o inaltime de 90 cm si are o anvergura maxima tot de 90 cm. Datorita acestor proprietati, este perfect nu numai la acoperirea terenului ci si pentru borduri, paturi si containere, infrumusetand orice gradina, terasa sau balcon.

Trandafirul Heidetraum este robust si poate suporta aproape orice locatie. Este un trandafir excelent atat pentru suprafete mari, cat si mici, fiind deopotriva la fel de incantator. In plus, a primit si recunoasterea specialistilor pentru proprietatile sale remarcabile: eticheta ADR, bucurandu-se astfel de o mare popularitate si fiind un oaspete binevenit in parcuri si gradini, desi nu este parfumat. Pe parcursul vietii sale nu dezvolta lastari salbatici si necesita doar taierea lemnului prea subtire si vechi. Cresterea densa impiedica lumina directa a soarelui sa ajunga pe pamant. Pastreaza umezeala din sol, creeaza un climat bun la nivelul solului si suprima cresterea buruienilor.

Trandafirul Heidetraum arata cel mai bine in grupuri de 3 – 4 exemplare pe metru patrat sau solitar, in combinatie cu alte plante insotitoare. Deoarece dezvolta o abundenta de flori rosii-purpurii, este o priveliste fantastica ce nu se vede prea des in gradinile obisnuite si care garanteaza atragerea atentiei privitorilor. Trebuie aleasa o locatie adecvata pentru ca trandafirul Heidetraum sa se dezvolte perfect. Cel mai bine este sa alegeti un sol liber de humus intr-o locatie insorita sau partial umbrita. O suprafata argiloasa sau usor pietroasa promoveaza cresterea puternica a sistemului radicular, fapt ce reprezinta un atu pentru o inflorire abundenta.

Cumpara trandafiri de la Gradina Verde cu un CLICK AICI