Publicat pe

Cimișir

Cunоѕсut lа noi sub dеnumіrеа dе merișor ѕаu сіmіșіr, Buxus еѕtе o plantă vеșnіс vеrdе. Numеlе său provine din сuvântul grесеѕс „buxе” се înѕеаmnă „dеnѕ”. Lеmnul acestei plante este grеu și dеnѕ са osul, bіnе luѕtruіt ѕеаmănă сu fildeșul, іаr în trесut еrа folosit pentru рrоduсțіа trаvеrѕеlоr de саlе fеrаtă. Gеnul include арrоxіmаtіv 30 de ѕресіі dіѕtrіbuіtе în рrоxіmіtаtеа Mărіі Mеdіtеrаnе, Aѕіа de Sud-Eѕt șі іnѕulеlе Cаrаіbе (Indiile dе Vest). În hаbіtаtеlе naturale, acesta еѕtе un arbust сu сrеștеrе lеntă, сu coroana dеnѕă și соmрасtă, еl роаtе ajunge la 8 m înălțime lа maturitate. Frunzеlе luсіоаѕе, dе арrоxіmаtіv 2 cm lungime, sunt dе сulоаrе vеrdе înсhіѕ pe раrtеа ѕuреrіоаră și vеrdе dеѕсhіѕ pe раrtеа іnfеrіоаră. Florile ѕunt mісі, dе рână la 0,2 cm lungіmе, alburii. Vârѕtа ѕресіmеnеlоr іndіvіduаlе dе сіmіșіr poate аjungе lа 500 dе ani, сrеѕсând fоаrtе înсеt. În Eurора еѕtе o рlаntă nаtіvă, fiind fоlоѕіt de mаі multe ѕесоlе în grădіnіlе italiene аlе Renașterii. Aсеѕtа suportă fоаrtе bіnе tăіеrile rереtаte, dеѕеоrі fііnd tunѕ în dіfеrіtе forme.

Pentru a putea achizitiona buxus  CLICK AICI

Publicat pe

Dracila

Cunоѕсut la nоі ѕub numеlе dе Drасіlă, Bеrbеrіѕ еѕtе un gеn destul dе еxtіnѕ care іnсludе 175 dе ѕресіі dе plante dіѕtrіbuіtе în еmіѕfеrа nоrdісă, în ѕресіаl în zоnеlе mоntаnе. Cеа mаі сunоѕсută еѕtе Drасіlа Jароnеză (Bеrbеrіѕ Thunbеrgіі). Înălțimea аrbuștіlоr este dе арrоxіmаtіv 1 m (rаrеоrі poate аjungе până la 2,5 m). Cоrоаnа еѕtе ѕеmіѕfеrісă, lățіmеа depășind de obicei înălțimea. Lăstarii аrсuіțі au o dеnѕіtаtе mare șі sunt асореrіțі cu frunzе vеrzі, mici (1-3 cm lungіmе) șі lucioase, în toamnă – rоșіі ѕаu portocalii. Flоrіlе ѕunt ѕоlіtаrе sau în сіоrсhіnі dе 2-5 сm, de un gаlbеn ѕtrăluсіtоr captivant și ѕunt înflоrіtе timp de o ѕăрtămână, mаxіm dоuă. Fruсtеlе necomestibile ѕunt rоșіі, аu o lungime dе рână lа 1 сm, ѕе coc la înсерutul tоаmnеі șі nu саd реntru o lungă реrіоаdă dе tіmр. Altе soiuri аtrасtіvе sunt Bеrbеrіѕ Hеlmоnd Pіllаr șі Berberis Rеd Pіllаr, dаr mai аlеѕ Berberis Aurеа șі Bеrbеrіѕ Mаrіа, dаtоrіtă frunzеlоr dе culoare gаlbеn-аurіu.

Pentru a putea achizitiona berbers CLICK AICI

Publicat pe

Alunul

Alunii se pretează pentru cultivare în majoritatea zonelor din țară. Au o ușoară sensibilitate la înghețurile târzii având în vedere faptul că înfloritul se desfășoară în cursul lunilor ianuarie-februarie, dar dacă se plantează într-un loc ferit, pot fi cultivați de la câmpie până în zonele montane. Preferă solurile fertile, revene dar fără exces de umiditate, cu textură lutoasă la luto-argiloasă și cu un pH neutru până la ușor alcalin. Pot fi crescuți sub formă de tufe dar se recomandă a fi conduși sub formă de arbori cu o singură tulpină pentru a ușura recoltarea și punerea mai bună în lumină a fructelor. Alunii cresc și la umbră dar puse în soare fructele vor fi mai mari și mai gustoase. Există multe soiuri de aluni și este bine să avem mai multe soiuri în grădină pentru o polenizare mai eficientă:

Fertille de Nothingam crește și pe solurile grele, calcaroase, este rezistent la secetă. Alunele sunt mari și mai alungite decât modelul alunii de pădure.

Webb’s Prize – soi englezesc foarte apreciat, cu alune foarte gustoase, rotunde, grupate în ciorchini.

Rod Zellernoot – alun cu frunze roșii și alune mari, alungite, gustoase.

Pentru a putea achizitiona aluni CLICK AICI

Publicat pe

Kiwi

Toată lumea îndrăgește fructele de kiwi pe care le găsim în supermarketuri. Aceste fructe sunt produse de planta Actinidia deliciosa – plantă termofilă ce nu poate să crească în zone cu temperaturi mai mici de -12 gr.C. Din fericire există și pentru țările geroase câteva specii și varietăți de kiwi rezistent, dintre acestea cele mai importante fiind Actinidia arguta și Actinidia kolomitka. Sunt vițe foarte viguroase ce pot crește pe suporți până la 5-10 m pe an (în păduri pot să crească și 30m agățându-se de arbori). Fructele sunt mult mai mici decât cele ale arhicunoscutului kiwi din comerț, se mănâncă cu tot cu pieliță așa ca boabele de struguri și se pare că sunt mai dulci și mai aromate decât fructele din țările calde. Nu sunt dificil de crescut, se fac tăieri ca la vița de vie având în vedere că florile se formează pe creșterile din anul curent care pornesc din lăstarii din anul precedent. În timpul verii se lăstăresc pentru a reduce creșterile prea expansive. Sunt plante rezistente la îngheț, la boli și dăunători nefiind necesară prea multă preocupare pentru a ne bucura în Septembrie – Octombrie de dulceața fructelor.

Pentru a putea achizitiona kiwi CLICK AICI

Publicat pe

Scorușii

Scorușii sunt arbori de talie medie specifici climatului montan și premontan dar care pot fi întâlniți și la câmpie. Se va evita plantarea lor în zone toride, secetoase, cu soluri nisipoase, preferința lor fiind pentru soluri reavene, humice, ușor acide. Cel mai popular este scorușul de munte (Sorbus aucuparia) care este un arbore de cca 12-15m înălțime cu ramuri pendente și lujeri pubescenți (cu puf). Frunzele sunt imparipenat compuse, florile sunt albe grupate în cime umbeliforme iar fructele sunt bace mărunte de culoare galbenă până la roșie. Fructele sunt elementul principal de decor al scorușilor pentru că încep să se coacă din august și persistă pe ramuri până iarna târziu.

Există peste 100 de specii de scoruși, cu foarte multe varietăți din care vom enumera doar:

Sorbus aucuparia Beissnerii – decorativ prin lujerii de culoare gălbuie care au efect în peisaj pe parcursul iernii (fructele sunt portocalii)

Sorbus arnoldiana Golden Wonder – fructe galbene și pețiol roșcat al frunzelor, cu deosebit efect de contrast toamna

Sorbus aucuparia Pendula – coroană sub formă de umbrelă cu ramuri până în pământ, un adevărat cort verde ce se umple cu fructe roșii-portocalii la sfârșitul verii.

Pentru a putea achizitiona scorus CLICK AICI

Publicat pe

Stejarul roșu

Stejarilor din cadrul speciei Quercus robur li se spune stejari pedunculați pentru că frunzele se prind de lăstari prin intermediul unui peduncul iar frunza se termină în dreptul acestui peduncul cu două urechiușe mici (auricule). Stejarul pedunculat este printre cei mai adaptabili stejari, crește atât în zonele foarte reci fiind foarte rezistent la ger dar suportă bine și seceta. Crește pe soluri grele, carbonatate, chiar cu exces de apă. Stejarii fastigiați se disting în cadrul speciei Quercus robur prin portul columnar, foarte compact. Frunzișul verde albăstrui alcătuit din frunze groase, viguroase formează lumânări ce pot crește până la 20 de metri în înălțime fără să depășească 3-4 m în diametru. Deși sunt arbori masivi (nu atât de masivi precum plopii fastigiați) pot fi cultivați pentru un număr destul de mare de ani și în grădinile mici. Se pot realiza aliniamente frumoase sau perdele impenetrabile dar pot fi folosiți și ca elemente izolate, ca puncte de focalizare a perspectivei.

Pentru achizitionarea unui stejar rosu CLICK AICI

Publicat pe

Stejarul roșu

Face parte din categoria stejarilor repede crescători dar acest lucru se întâmplă numai atunci când găsește condiții optime de trai – soluri fertile, suficient de umede  și temperaturi mai blânde. Tulpina este dreaptă arborele fiind ideal pentru aliniamente stradale (vezi Bulevardul Mărăști din București). Dintre toți stejarii, această specie are o frunză deosebită, mult mai mare decât a celorlalți stejari – poate ajunge la peste 20 cm și este cu marginea puternic lobată, verzi închis pe partea superioară, lucioase, verzi-deschis pe partea inferioară. Frunzișul se înroșește puternic la venirea toamnei. Sunt de apreciat și arborii care nu au același colorit pe tot parcursul anului chiar dacă acesta este spectaculos (vezi corcodușul roșu). Schimbarea de colorit dă dinamică peisajului iar stejarul roșu face parte din acei arbori care își etalează valoarea ornamentală la venirea toamnei (septembrie-octombrie). Ghindele stejarului roșu sunt deasemenea diferite de ale altor stejari, fiind scurte și groase ca niște butoiașe, interesante pentru decorarea litierei de toamnă.

Pentru achizitionarea unui stejar rosu CLICK AICI

Publicat pe

Gorunul

Greu de imaginat arbore mai semeț și mai impunător decât gorunul. Sugerează forță și longevitate, permanență și tradiție. Poate că platanul crește mai mare și mai repede însă gorunul face parte din peisajul tradițional românesc și fiind plin de semnificații istorice mulți îl vor aprecia în grădină. Desigur nu este recomandat pentru grădinile mici. Poate ajunge la 20-30 de metri în înălțime și diametru. Frunzele sunt ovat alungite cu marginea blând ondulată și ascuțite spre pețiol. Toamna devin galben-arămii. Stejarii sunt arbori care dau structură și fundal parcurilor și grădinilor mari. Pot fi folosiți și ca arbori de aliniament. Preferă solurile mai umede dar rezistă destul de bine și la secetă. Cresc pe soluri fertile deci nu se va planta pe soluri scheletice, nisipoase, foarte uscate. Nu necesită tăieri în coroană. Se pot îndepărta în afara sezonului de vegetație ramurile uscate. Rezistent la boli și dăunători, nu necesită tratamente în mod curent.

Pentru achiitionarea unui gorun CLICK AICI

Publicat pe

Cerul

Cerul este un stejar ce crește mai mult în partea de vest și sud a țării fiind mai termofil decât gorunul sau stejarul pedunculat. Cu toate acestea, în parcuri și grădini poziționate în locuri ferite el poate fi cultivat pe aproape tot cuprinsul teritoriului național. Spre deosebire de majoritatea stejarilor, cerul poate fi considerat un arbore repede crescător. Are tulpina dreptă cu o scoarță netedă cenușie pe care în zonele cu înghețuri timpurii apar gelivuri. Frunzele au formă de lance cu marginea zimțată de 6-8 perechi de lobi triunghiulari ascuțiți, sunt verzi lucioase, pieloase și rămân pe arbore după ce se usucă pe aproape tot parcursul iernii. Ghindele sunt foarte decorative pentru că au cupa împodobită cu niște țepi asemănători gubelor de castane. Iubitorii de arbori și-ar dori un cer în grădină pentru faptul că este repede crescător și pentru că este un stejar … altfel.

 

Publicat pe

Plopul columnar

Unul dintre cei mai impozanți arbori cu port columnar. Desigur, nevoia de spațiu este evidentă în cazul acestui arbore de aceea este de neconceput pentru o grădină mică sau în apropierea clădirilor. Dar pentru spațiile largi, ca arbore de aliniament pentru drumurile mari sau ca perdele de protecție în câmp este o soluție excelentă. Frunzele sunt simple,romboidale, verzi, lucioase, cu sclipiri de diamant în bătaia vântului și cu aromă de balsam. Toamna devin galbene. Ca toți plopii, este repede crescător și necesită un sol ceva mai umed, asta neînsemnând că cere o sursă de apă în apropiere. Este un fals mit acela că semințele sunt toxice. Arborele este destul de sensibil la cancerul bacterian.