Publicat pe

17 curiozități despre trandafiri

  1. Atemporal, elegant și frumos: trei cuvinte la care ne gândim prima dată când auzim cuvântul trandafir. Trandafirii au o istorie lungă și plină de culoare. Au fost simboluri ale iubirii, frumuseții, războiului și politicii. Trandafirul are, conform dovezilor fosile, o vechime de 35 de milioane de ani. Chiar în Sfânta Biblie se recunoaște existența a 3 flori, una dintre ele este Trandafir, altele fiind Crini și Camfor. Cel mai vechi trandafir viu are 1.000 de ani și trăiește pe zidul Catedralei din Hildesheim din Germania!

 

  1. În natură, genul Rosa are aproximativ 150 de specii răspândite în toată emisfera nordică, din Alaska până în Mexic și inclusiv în nordul Africii. Cultivarea trandafirilor în grădină a început acum aproximativ 5.000 de ani, probabil în China. În perioada romană, trandafirii au fost cultivați pe scară largă în Orientul Mijlociu. Erau folosiți ca și confetti la sărbători, în scopuri medicinale și ca sursă de parfum. Nobilimea romană a înființat mari grădini publice de trandafiri în sudul Romei. După căderea Imperiului Roman, popularitatea trandafirilor părea să crească și să scadă în funcție de tendințele în materie de grădinărit ale vremii.
  1. În secolul al XV-lea, trandafirul a fost folosit ca simbol pentru facțiunile care luptau pentru a controla Anglia. Trandafirul alb simbolizează York, iar trandafirul roșu simbolizează Lancaster, ca urmare, conflictul a devenit cunoscut sub numele de „Războiul Trandafirilor”.

     

  1. În secolul al XVII-lea, trandafirii erau atât de căutați încât regii considerau trandafirii sau apa de trandafir drept mijloc legal de plată și erau adesea folosiți ca troc și ca mijloc de plată. Soția lui Napoleon, Josephine, a înființat o colecție extinsă de trandafiri la Chateau de Malmaison, o proprietate situată la 11 km vest de Paris, în anii 1800. Această grădină a devenit cadrul în care Pierre Joseph Redoute a lucrat ca ilustrator botanic. În 1824, el și-a finalizat colecția de acuarele „Les Rose”, care este considerată în continuare una dintre cele mai bune înregistrări ale ilustrației botanice.
Descoperă cele mai frumoase soiuri de trandafiri!
  1. Abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, trandafirii cultivați au fost introduși în Europa din China. Majoritatea trandafirilor din zilele noastre pot fi urmăriți până la acest strămoș.
  1. În zilele noastre, trandafirii se bucură de o popularitate ridicată, în special trandafirii sub formă de arbuști și trandafirii vechi de grădină. Grădinarii își dau seama că acești trandafiri se potrivesc stilului de viață al grădinarilor de astăzi, care doresc trandafiri care nu sunt atât de pretențioși în ceea ce privește controlul bolilor, oferă o calitate florală excelentă, au o rezistență excelentă la iarnă și se potrivesc în bordurile de arbuști și în grădinile cu plante perene fără să pară că nu sunt la locul lor.

 

  1. Nu numai că arată frumos pe un spalier sau peste un arc, dar pot fi folosiți și în bucătărie. Petalele de trandafir sunt complet comestibile și pot fi consumate chiar si în stare crudă. Ele sunt adesea adăugate la jeleuri, dulcețuri, șerbet, siropuri ori folosite ca aromă în bucătăria chineză și indiană. Ceaiul sau cocktailul tău preferat ar putea fi chiar infuzat cu măceșe, un fruct în formă de boabe cultivat din trandafiri care sunt plini cu vitamina C.

  1. În funcție de culoare, trandafirii sunt oferiți cu diverse ocazii, iar fiecare culoare este încărcată de un simbolism aparte.
  • Trandafiri roșii – dragoste și pasiune
  • Trandafiri albi – inocență și spiritualitate
  • Trandafiri galbeni – căldură, prietenie și bucurie
  • Trandafiri roz – recunoștință, eleganță și dulceață
  • Trandafiri portocalii – mândrie, energie și dorință intensă
  • Trandafiri albaștri – dragoste secretă, mister și unicitate
  • Trandafiri de lavandă – dragoste la prima vedere, minune și descântec
  • Trandafiri negri – sfârșitul unei relații, schimbare și curaj

  1. David Austin a creat cel mai scump trandafir din lume – JULIET ROSE. A durat 15 ani și a costat 15 milioane dolari. A fost expus pentru prima dată în 2006 la Chelsea Flower Show. Acest trandafir iconic are o cupă plină distinctă, cu petale frumoase, în timp ce culoarea sa este asemeni celei de caise.

  1. Petalele inferioare de trandafiri au pe suprafața lor glande microscopice pline cu lichid ce secretă parfum, fiind responsabile de producerea mirosului lor caracteristic plăcut.

 

  1. Ecuadorul este unul dintre cei mai mari furnizori de trandafiri din lume, cu un procent uimitor de 54% din suprafața țării plină de trandafiri. Lumina naturală este prezentă pe tot parcursul anului, oferind climatul perfect pentru ca florile să se dezvolte cu cicluri de creștere mai lungi.

 

  1. Anul 2004 a fost anul în care lumea a primit primul său trandafir albastru după ani de perseverență, în care crescătorii au încercat să manipuleze genetic diferite specii și culori de trandafiri.

 

  1. Unul dintre trandafirii în miniatură este numit „Overnight Scentsation” deoarece a fost dus în spațiu de către cercetători pentru a afla cum a influențat gravitația mirosul trandafirului.

 

  1. Trandafirul este cea mai populară floare din lume după care flori precum Crizantemele, Lalelele, Crinii, Poinsettia, Narcisa etc. sunt considerate printre alte favorite.

  1. Trandafirul este emblema florii naționale a Statelor Unite din 20 noiembrie 1986, după ce președintele Ronald Reagan a declarat oficial acest lucru, în timp ce stătea în faimoasa Grădină de Trandafiri a Casei Albe.

 

  1. Știți că nu există un „trandafir negru”, mai degrabă este un trandafir cu o nuanță de roșu foarte închis?

 

  1. Uleiul de trandafir este foarte important pentru industria parfumurilor. Aproximativ. 2.000 de trandafiri sunt folosiți pentru a extrage 1 gram de ulei de trandafiri.

 

Acestea ar fi doar câteva din multitudinea de curiozități existente legate de trandafiri, cu care sperăm că v-am ținut captivați. Puteți cumpara cele mai frumoase varietăți de trandafiri accesând magazinul online Pepiniera Grădina Verde.

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de flori, plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Utilitățile crinului de toamnă Hosta

Extrem de ușor de cultivat și cu o longevitate ridicată în timp, Hosta (crinii de toamnă) sunt plante perene iubitoare de umbră, care sunt apreciate de grădinari pentru eleganța și frunzișul lor atractiv într-o gamă diversificată de culori, în funcție de varietate variind de la verde deschis, până la verde smarald, auriu, gri sau albastru; foarte multe dintre varietăți având chiar și frunze pestrițe. Intensitatea culorilor variază în funcție de tipul de sol și de climă.

     

 

Originare din Asia de Est, aceste plante cu frunziș deosebit au o întreținere redusă, și sunt ideale pentru zonele umbrite și se combină în mod grațios cu alte plante de umbră precum: ferigi, hortensii, astilbe etc. Chiar și plantate solitar, sunt de un farmec aparte grație pâlcurilor compacte pe care le formează la mică distanță de sol.

 

 

Florile sunt grupate în raceme în formă de mici pâlnii și purtate grațios pe tije înalte subțiri, iar când sunt prezente, sunt un alt atuu ai crinilor Hosta. Grațioase și rafinate, ele se prezintă într-o diversitate de culori și combinații de culori precum: alb, roz, mov, albastru ori în combinații de mov cu alb.

 

 

Aveți o grădină mică și nu mai aveți spațiu? Nicio problemă! Versatilitatea crinului Hosta îi permite adaptarea cu ușurință și în mediul de ghiveci, caz în care va fi la fel de grațios și frumos. Pe tot parcursul sezoanelor calde din primăvară și până în toamnă târziu poate sta pe o terasă deschisă alături de alte plante de ghiveci, ori chiar în casă, și vă va bucura prin florile și frunzele sale deosebite, iar în anotimpul rece bulbul va ierna și se va odihni în ghiveci în spații răcoroase (magazii, garaje) și alte asemenea anexe, urmând ca în primăvară din el să se ivească noile plante de crin Hosta.

   

 

Poate fi dificil să menții un gazon frumos sub copaci mari de umbră. În schimb, luați în considerare înlocuirea ierbii cu o plantare în masă de crini cu frunze mari. Așadar, plantat în peluze pe sub umbra copacilor, crinul Hosta constituie un deosebit acoperitor de sol, putând constitui o adevărată oază de confort și relaxare.

 

 

Este o alegere potrivită pentru toți aceia care nu doresc să vadă crescând buruieni printre straturile de flori. Datorită densității cu care crește, planta funcționează bine ca un supresor de buruieni, iar frunzele prezintă o bună rezistență la deteriorarea melcilor si a altor dăunători mici, chiar și a iepurilor. Prezintă un grad ridicat de toleranță la salinitatea din sol, fiind și foarte rezistent la arșițele verii, cât și la gerurile iernii de la noi.

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de flori, plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Cum îngrijim plantele pe timp de vară

Vara a acaparat supremația în această perioadă a anului la noi, și tocmai de aceea am considerat util ca în acest articol să vorbim despre cum putem avea grijă de plantele noastre dragi pe parcursul zilelor toride. Știm cu toții că, vara este anotimpul în care natura vibrează la maxim de viață, oferind încântare privirii și bucurându-ne sufletele la tot pasul. Cu toții avem în grădinile noastre plante, fie ca sunt ele cu scop de a produce fructe, ori pur și simplu cu rol decorativ, dar care în această perioadă a anului vor necesita puțină atenție din partea noastră, pentru a se menține sănătoase și frumoase, și pentru a ne bucura prin prezența lor pe mai departe.

Majoritatea speciilor sunt bine adaptate acestor condiții de vară cu zile caniculare și vor avea mai puțină nevoie de îngrijire (cum ar fi speciile exotice, atât fructifere cât și decorative) rezistente la îngheț, sau pur și simplu ce sunt plantate în ghivece și care se află amplasate afară. Această categorie de plante nu vor resimți foarte acut stresul termic și lipsa apei. În schimb, pentru altele mai iubitoare de umiditate și umbră, trebuie să fim mai atenți în a le asigura condițiile minime pentru a putea supraviețui în bună regulă.

 

Sfaturi pentru îngrijirea noilor plantații pe timp de vară

  • Pentru plantele noi din curtea ta, udarea frecventă este o necesitate, chiar și pentru plantele veșnic verzi (xerice). Plantele au nevoie de cel puțin un sezon de creștere complet pentru a-și extinde rădăcinile în solul din jur unde pot fi susținute de umiditatea suplimentară a solului. În prima lor vară, udă plantațiile recente  la fiecare 1 până la 3 zile. Dacă încep să pară galbene sau par să se ofilească permanent, ăsta poate fi indiciul că udați prea mult. Dacă veți continua, riscați ca rădăcinile respectivelor plante să putrezească, sau să capete diferite infecții fungice.
  • Pentru a proceda corect cu udatul în sezonul de vară, udați de două ori pe zi. Dacă udați manual, înmuiați planta de două ori (la distanță de aproximativ 5 până la 10 minute) pentru a vă asigura că solul este complet saturat. Dacă utilizați un sistem de picurare, programați-l să pornească de două ori, la douăzeci de minute. Solul uscat va arunca adesea apă prima dată, lăsând perimetrele din jurul rădăcinilor plantelor uscate, acest lucru poate ucide rădăcinile tinere, lucru ce poate fi adesea fatal dacă vorbim de o plantă proaspăt plantată și nu atât de viguroasă, și care are nevoie de cât mai multe rădăcini sănătoase pentru a se prinde.
  • Mulciți de jur-împrejurul plantelor proaspăt plantate, pentru a economisi apa. Compostul adăugat sub formă de mulci ajută foarte mult în zilele caniculare de vară prin aceea că, menține o umiditate relativă a solului, pe o perioadă mai lungă de timp. Faceți ca o farfurie puțin adâncă de pământ în jurul bazei plantei și umpleți-o cu cel puțin un centimetru de mulci de bună calitate, cu textura grosieră (din materie organică moartă gen frunze, sau chiar rumeguș). Aceasta este o tehnică foarte importantă pentru a asigura supraviețuirea plantelor tinere. Mulcirea va reduce foarte mult căldura solului, va preveni evaporarea, va asigura umiditatea din sol și va reduce nevoia de irigare sporită.

 

Sugestii pentru îngrijirea plantelor mai demult plantate pe vreme caldă

  • Cheia succesului când vine vorba de irigarea plantelor în sezonul cald este: nu udați mai des, udați mai adânc. Dacă folosiți irigarea în grădină, nu creșteți frecvența udărilor; măriți durata ciclului de udare. Trebuie să vă asigurați că apa coboară cel puțin 25 până la 30 cm în sol. De ce? Deoarece, apa care rămâne doar în partea superioară a solului, se va evapora rapid din cauza efectului de uscare al soarelui prin intermediul vântului. După cum am menționat mai sus, pentru a uda bine, udați de două ori pe zi, conform procedeului descris la a doua liniuță, și care este perfect valabil și în cazul plantelor mai demult plantate. Trebuie însă menționat că, față de plantele proaspăt plantate, acestea mai demult plantate sunt ceva mai rezistente și mai adaptate la condiții, dar asta nu înseamnă că le putem priva de apă pe acestea din urmă.
  • După cum am precizat și mai sus la prima categorie de plante, și aici aplicarea de mulci este binevenită, din aceleași motive menționate mai sus.
  • Ajustați-vă așteptările. Când este excepțional de cald și uscat, nu este rezonabil să ne așteptăm ca plantele noastre să arate cel mai bine. Dar nu intrați în panică dacă plantele au aspect puțin ofilit în timpul căldurii de peste zi. Plantele vor să economisească apa. Dar dacă nu „vor învia” noaptea și ofilirea persistă, devenind permanentă, acesta este un semn că au nevoie de apă din abundență, atât la nivelul rădăcinilor, cât și pulverizare la nivel foliar. Este recomandat ca udările să se facă după ce căldurile de peste zi au trecut, și de preferință cu apă cât mai apropiată de temperatura mediului ambiant în care planta se află. Evitați udările cu apă rece vara pe căldură, este nerecomandat, și planta poate avea de suferit. Dacă ofilirea persistă câteva zile, este posibil ca planta să fi fost afectată.
  • Trebuie să luați în considerare faptul că unele plante par inactive vara, aceasta fiind o strategie de adaptare a plantelor la condițiile de mediu. Majoritatea bulbilor înfloriți de primăvară și unele plante perene pot părea că sunt moarte vara, dar așteptați înainte de a replanta locul. Pot foarte bine să reapară mai târziu în vara/începutul toamnei, când temperaturile scad și începe să plouă din nou. Macii orientali, Astragalus și multe plante erbacee sunt exemple ale acestui răspuns la vremea caldă și uscată prelungită.

 

  • Hrăniți-vă (fertilizați) solul organic toamna. Îmbrăcați-vă plantele cu un compost organic, melasă granulară și oferiți-le îngrășăminte organice după primele înghețuri care apar la sfârșitul toamnei. După o vară lungă și fierbinte, microorganismele din sol au nevoie de un impuls. Solurile vii sănătoase au o capacitate mult mai mare de reținere a apei, plus o mai bună percolare a apei, în comparație cu solurile compactate și cele care au fost deteriorate de utilizarea prelungită a îngrășămintelor chimice. Desigur, aceasta este o abordare pe termen mai lung, dar cu cât faci asta în fiecare an, cu atât vei avea nevoie de mai puține irigații în timpul căldurii verii și cu atât plantele tale vor fi mai rezistente!
  • În climatele calde și umede, evitați să plantați plante cu frunze neclare. Plantele perene precum urechea de miel (Stachys) și pene de potârniche (Tanacetum) vor putrezi deasupra solului când puful lor foliar este umed și fierbinte.
  • Plantați plante perene cu înflorire la sfârșitul verii și toamna. Acestea vor aduce culoarea înapoi în curte și vor hrăni polenizatorii înfometați după ce a trecut cea mai urâtă căldură a verii. Nu există niciun motiv pentru care peisajul tău de după vară să fie fără culoare și polenizatori!

 

Plante Xerice iubitoare de căldură

Studiile climatice au arătat faptul că, în timp verile vor continua să devină tot mai calde, iar precipitațiile vor deveni tot mai neregulate. Observați-vă plantele din grădină și cele de peisaj și performanța lor în timpul verii. Pentru cele mai bune rezultate pe termen lung, înlocuiți speciile de plante mari iubitoare de apă, cu plante mai tolerante la căldură, la apă, care vor prospera în condiții de creștere mai calde și mai uscate. Căldura poate lua aceste decizii pentru tine, ucigând speciile mai puțin rezistente, dacă nu iei din timp măsurile care se impun.

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Creșterea și îngrijirea coniferelor

Coniferele sunt plante lemnoase, ceea ce înseamnă că au tulpini și trunchiuri de lemn, care sunt acoperite cu scoarță. Au tulpini lemnoase chiar dacă sunt acoperitoare de sol, sau sunt în miniatură și au o rată lentă de creștere. Cei mai mulți dintre noi, când aud termenul „plante lemnoase”, se gândesc la copaci, însă există mii de arbuști, acoperitori de sol și vițe care sunt incluși tot în această categorie. Creșterea și îngrijirea coniferelor și a altor plante lemnoase este în general aceeași.

Plantele lemnoase au nevoie de apă, nutrienți și lumină solară, la fel ca plantele erbacee (erbacee se referă la tulpini moi, verzi). Cu toate acestea, au cerințe speciale în ceea ce privește tipul de sol și tratamentul rădăcinilor, precum că uneori au nevoie de pilonare. Tăierea este de asemenea, mai complexă decât în cazul plantelor erbacee și se face atât din motive structurale, cât și din motive estetice.

Pentru a avea succes în creșterea și îngrijirea coniferelor dumneavoastră, trebuie să luați în considerare următoarele aspecte deosebit de importante:

  1. Îngrijirea coniferelor începe cu selecția

Când faceți cumpărături de conifere (iar acest lucru este valabil pentru toate plantele lemnoase în general), trebuie să acordați atenție structurii rădăcinilor și sănătății generale a plantelor. Plantele lemnoase cresc mai lent decât plantele perene și este important să le evaluăm folosind „timpul copacului”, înțelegând problemele ce pot apărea, și cum să le corectăm rapid. Când evaluați un conifer pentru cumpărare, luați în considerare următoarele:

  • Alegerea unui exemplar bine crescut este primul pas în îngrijirea coniferelor.
  • Culoarea este fidelă, coincide descrierii? De exemplu, un conifer îngălbenit, dar care ar trebui să fie verde intens, indică o lipsă de nutrienți.
  • Este corect din punct de vedere structural? Prezintă ramificare anapoda? Va rezista bine fără protecție peste iarnă?
  • Are rădăcini încolăcite în ghiveci?
  • Cât de adânc sunt îngropate rădăcinile? Este esențial ca rădăcinile unui conifer (punctul în care rădăcinile ies din trunchi) să fie vizibile la suprafața solului. Multe plante lemnoase sunt îngropate mult prea adânc în sol. Planta trebuie să fie „excavată” astfel încât acel punct să fie vizibil. Puteți îndepărta orice rădăcină mică, sau pe cele accidental crescute care aglomerează solul.
  • Dacă este posibil, scoateți planta din ghiveci, și examinați-o. Prezintă rădăcini în exces? Acolo unde rădăcinile sunt prea mari și încâlcite, este important să le despărțiți (uneori tăiați), astfel încât acestea să aibă un aspect aerisit.

 

Plantele lemnoase sunt cultivate în două moduri: în containere sau în sol direct. Plantele cultivate în containere vor avea probabil un exces de rădăcini înghesuite, datorită lipsei de spațiu, față de cele cultivate în sol direct. Plantele cultivate în sol direct, sunt apoi sunt scoase din acel sol, le sunt curățate rădăcinile, iar mai apoi sunt împachetate într-un amestec de pământ și legate ca o minge.

De multe ori, coniferele ambalate într-un astfel de mod au un set de probleme cum ar fi:

  • Solul este adesea argilos, iar bila de argilă îngroapă adesea rădăcinile.
  • Adesea pot apărea o serie de traume asupra rădăcinilor ce au fost implicate în procesul de scoatere din solul nativ și pregătirea ulterioară, ceea ce înseamnă mai mult șoc suferit de plantă, și va fi o nevoie sporită de irigare suplimentară după plantare și respectiv transplantare. O îngrijire a coniferelor implică automat și o îngrijire adecvată a rădăcinilor.

 

  1. Locul

Este întotdeauna util să cunoașteți clima din care coniferul dumneavoastră provine. Luați în considerare cantitatea de căldură, soare, vânt, drenaj și ploaie pe care o primește o plantă în habitatul său nativ și încercați să reproduceți acest lucru cât mai bine puteți. Unele conifere care sunt originare din medii foarte dificile sunt adaptabile la condiții mai ușoare, cum ar fi pinii mugo. Dar ar putea exista și situații de conifere care sunt adaptate pe deplin climei, și care să vă dea mari bătăi de cap.

Coniferele cu frunziș albastru, argintiu sau verde închis arată și se simt cel mai bine atunci când sunt plantate în plin soare.

Majoritatea coniferelor aurii preferă soarele dimineții și puțină umbră după-amiaza. Unele dintre soiurile aurii au nevoie de mult soare până la prinderea lor în sol, ceea ce poate dura chiar și 2-3 ani. În timp ce unora nu le place soarele direct. Verificați descrierea plantei pentru a fi sigur, sau mai bine, consultați-vă cu alți iubitori de conifere din zona dumneavoastră.

Coniferele cu variegații albe, tolerează foarte puțin soarele direct. Cu toate acestea, la umbră profundă, variegațiile albe vor fi adesea estompate. Lumina puternică, dar niciodată soarele direct este „punctul forte” în cazul acestora.

Unele specii cresc în mod natural în subterasa copacilor mari. Acestea se descurcă destul de bine în locuri cu lumină scăzută. Chamaecyparis, Taxus și Tsuga sunt cele mai bune specii de conifere pentru locații umbrite.

Nu uitați să luați în considerare rata de creștere atunci când alegeți locul de plantare a coniferelor; selecțiile cu creștere rapidă vor avea nevoie de spațiu pentru a se extinde.

 

Image 1 source: www.bunnings.com.au

Image 2 source: www.allotment-garden.org

  1. Pregătirea pentru plantare
  • Săpați o groapă aproximativă cu adâncimea ghiveciului / bolului de rădăcini și de două ori mai lată. Dacă solul dumneavoastră are un drenaj deficitar, luați în considerare să plantați coniferul într-o poziție ușor ridicată și să puneți în groapa de plantare pământ cu un drenaj mai bun.
  • Nu adăugați în sol suplimente organice de niciun fel. În natură, plantele lemnoase trăiesc în sol nemodificat. Puteți folosi pietricele sau alte materiale anorganice pentru a crește drenajul, dacă este necesar.
  • Îndepărtați excesul de sol deasupra rădăcinii, apoi aerisiți rădăcinile, iar dacă este cazul tăiați acele rădăcini care se învârt pe interiorul ghiveciului, dar și rădăcinile care ajung și cresc spre trunchi în sus. Dacă nu puteți desface rădăcina (rădăcinile), tăiați-o de la baza sa.
  • Răspândiți rădăcinile spre exterior în spațiul gropii de plantare într-o manieră radiantă.
  • Umpleți înapoi cu pământ, asigurându-vă că aria coroanei este vizibilă la nivelul solului după umplere.
  • Amplasați un tutore de sprijin dacă este necesar, având grijă să îi îndepărtați pe cei care au fost folosiți inițial în ghiveci. Puteți amplasa unul sau mai mulți tutori la marginea exterioară a ariei în care se află amplasat copăcelul, și legați lejer pentru a se susține mai bine de ele.
  • Îngrășămintele și tonicele pentru transplant nu sunt necesare și pot face mai mult rău decât bine. Ele promovează creșterea excesivă a vârfului înainte ca rădăcinile să se dezvolte.
  • Mulciți în jurul ariei în care este amplasat copăcelul, având grijă să păstrați mulciul departe de trunchi. Mulciul va ajuta la menținerea rădăcinilor răcoroase vara și calde iarna, și va ajuta la reținerea apei și la întârzierea creșterii buruienilor.

 

  1. Udare și punere în evidență
  • Udă bine coniferul la plantare. Acest lucru asigură un contact adecvat între rădăcini și sol.
  • În primii câțiva ani de la plantarea efectivă în pământ, udați frecvent când solul este uscat la atingere, la 2 până la 5 cm în adâncime.
  • După 3, până la 5 ani, este necesară puțină apă suplimentară, cu condiția să trăiți într-un climat care primește ploi naturale în timpul sezonului de creștere. Dacă locuiți într-un climat de vară uscat, în general este necesară o irigare suplimentară.
  • Odată plantat, poate fi necesar un țăruș dacă planta este înaltă, se clătină sau locuiți într-o zonă cu vânt.
  • Un țăruș ar trebui să fie amplasat chiar lângă tulpină; paralel cu aceasta doar atât timp cât este necesar, pentru a permite o dezvoltare suficientă a sistemului radicular și a menține planta în poziție verticală. Copacii în special, trebuie să se flexeze și să se miște pentru a dezvolta rezistența trunchiului, iar mișcarea pe termen lung având o tulpină strâns legată, împiedică ca acest lucru să se întâmple.
  1. Îngrijirea continuă

După cum s-a menționat, coniferele au rareori nevoie de fertilizare și nu au nevoie să beneficieze de adaosuri de materie organică. Nu udați în exces și verificați, reglați / înlăturați după caz orice formă de susținere a plantei în primii doi ani. Bolile și dăunătorii sunt, în general, specifice genului și locației. Unele genuri au foarte puține probleme, altele, precum Tsuga sunt drastic afectate de un anumit dăunător, în acest caz adelgidul lânos. Nu uitați ca, de fiecare dată să căutați informații despre planta dumneavoastră ca să și aflați despre dăunătorii și bolile din zona dumneavoastră.

Nu uitați! Îngrijirea coniferelor începe odată cu achiziția lor!

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Câteva din cele mai comune boli fungice ale arțarului japonez

Acest articol propune un subiect foarte interesant, legat de cele mai comune boli fungice ale arțarului japonez cu denumirea sa științifică Acer palmatum, dar care poate afecta în masă și alte specii de plante și arbuști ornamentali și chiar fructifere. Este cunoscut faptul că, cu cât selecția plantelor merge mai departe, cu atât acestea devin mai delicate, mai vulnerabile în fața bolilor și a dăunătorilor de tot felul. Prin urmare, iubitorii de plante ornamentale trebuie să se confrunte în mod constant cu diverse dificultăți.

Pentru a trata ciuperca pe un arțar japonez spre exemplu, îndepărtați toate frunzele moarte sau grav deteriorate și pulverizați copacul cu o soluție apoasă de fungicid cu spectru larg. De asemenea, asigurați un schimb bun de aer în jurul arțarului japonez și evitați udarea excesivă.

Acestea sunt recomandări generale ce se impun a fi luate urgent când sesizați semne de boală sau atac de dăunători la plante, și care funcționează în majoritatea cazurilor, indiferent despre ce plante am vorbi. În continuare, vom intra în mai multe detalii despre cele mai comune boli fungice ale arțarului japonez și despre cum să le facem față.

 

2. Ofilirea vasculară

 

 

Images source: https://ag.umass.edu

Simptome

  • Este o boală gravă care nu este bine tratată adeseori. Agenții patogeni ai acestei boli intră prin crăpăturile din scoarță sau prin răni. Nematozii joacă un rol important în răspândirea acestora.
  • Odată ce boala intră în interiorul arțarului, începe să distrugă țesuturile care furnizează apă mai sus de ramură. Ca urmare, pețiolurile și frunzele cad.
  • Pe ramurile unde boala s-a răspândit puternic, coaja devine neagră.

Tratament

  • Evitați deteriorarea inutilă a trunchiului și ramurilor de arțar japonez.
  • Tăiați ramurile la câțiva centimetri sub zona înnegrită.
  • Folosiți numai instrumente sterile pentru tăiere. Curățați uneltele cu alcool pentru fiecare copac în parte.
  • Pulverizați rănile după tăiere cu fungicid cu spectru larg sau fungicid de cupru.
  • Permiteți circulația liberă a aerului în jurul arborelui de arțar japonez.

 

2. Făinarea

Images source: www.chicagotribune.com

Simptome

  • Este una dintre cele mai comune boli nu doar în rândul arțarilor japonezi, ci și în rândul majorității plantelor. Din fericire, această ciupercă nu este la fel de gravă ca cea anterioară.
  • Simptomele mucegaiului praf sunt înnegrirea frunzelor în primă fază, iar apoi devin acoperite cu o haină albă. În timp, frunzele se vor încreți și se vor cădea. Se prezintă sub formă de pulbere albă pe frunze.

Tratament

  • Îndepărtați frunzele grav deteriorate.
  • Îmbunătățiți ventilația coroanei prin tăierea unora dintre ramuri.
  • Evitați udarea excesivă și umiditatea excesivă în jurul arțarului japonez.
  • Pulverizați frunzele cu un fungicid conceput special pentru a combate această boală.
  • Evitați utilizarea uleiului de neem, deoarece poate deteriora frunzele delicate ale arțarului japonez.
  • Pulverizați frunzele cu un ulei horticol.

 

3. Pseudomonas

Images source: https://ppjonline.org

Simptome

  • Pseudomonas este o altă boală fungică care afectează arțarii japonezi. Apare de obicei la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii.
  • Agenții patogeni intră prin mugurii deteriorați de îngheț. În acest moment, are loc înnegrirea ramurii și partea superioară a ramurii moare. Dacă frunzele au apărut deja, ele se usucă și mor.
  • În cele mai multe cazuri, partea inferioară a coroanei rămâne intactă. Cele mai sensibile la această boală sunt ramurile de 1-2 ani.

Tratament

  • Tăiați ramura de sub locul leziunii patogenului.
  • Utilizați un instrument de tăiere steril și ascuțit.
  • După tăiere, pulverizați bine întregul arțar japonez cu un produs numit Citokinina, un hormon care se poate aplica foliar pentru refacerea arțarilor slăbiți.
  • Evitați să plantați arțarul în zonele umede cu ventilație slabă.
  • Dacă este posibil, protejați arțarul de vânturile înghețate peste iarnă.

 

4. Mucegai de funingine (mucegai negru)

Images source: www.myselectlawn.com

Simptome

  • Mucegaiul funingine este o boală fungică care se dezvoltă pe secrețiile lipicioase ale afidelor. Afidele parazitează pe frunzele superioare și lasă secreții lipicioase care cad pe frunzele inferioare.
  • Acesta este un mediu ideal pentru acest tip de agent patogen. În continuare, frunzele afectate de ciupercă devin negre. Dar, în același timp, frunza rămâne vie, deoarece hrana ciupercii sunt secrețiile și nu frunza. În ansamblu, boala se prezintă ca niște pete negre pe frunze.

Tratament

  • Spălați afidele și frunzele negre cu apă, folosind un furtun.
  • Îndepărtați frunzele grav deteriorate.
  • Afidele de pe frunzele de arțar japonez pot fi controlate cu ușurință prin spălarea frunzelor cu un săpun insecticid.
  • Pulverizați frunzele cu un fungicid cu spectru larg.

 

5. Antracnoză

 

Images source: www.missouribotanicalgarden.org

Simptome

  • Sporii acestei ciuperci se așază pe frunzele arțarului japonez și le deteriorează. Această boală nu este capabilă să provoace daune grave copacului, dar îi poate deteriora grav aspectul estetic.
  • Boala este cea mai frecventă în condiții umede și cu vânt scăzut. Pe frunze se formează pete întunecate care devin maro și se usucă în timp.
  • Uneori, frunza poate deveni maro de-a lungul marginii. Frunzele puternic deteriorate vor cădea. Per ansamblu, boala se prezintă sub forma unor pete maronii pe frunze.

Tratament

  • Curăță toamna frunzele căzute din jurul arțarului.
  • Asigurați plantarea într-un loc aerisit în coroana arțarului și în jurul său.
  • Nu udați în exces arțarul japonez.
  • Pulverizați frunzele cu fungicid de cupru. Repetați pulverizarea după 2 săptămâni.

 

6. Pete pe frunze de Phyllosticta

 

Images source: https://extension.okstate.edu

Simptome

  • Phyllosticta este foarte asemănătoare cu boala anterioară, deoarece provoacă pete pe frunze. Caracteristica este că petele se pot transforma în găuri mici. Dacă sunt multe găuri, frunza va muri.
  • De obicei, sporii acestei ciuperci se găsesc în resturile vegetale de pe sol. Când vine vremea umedă și caldă, sporii devin activi. Ca urmare, frunzele pot fi grav deteriorate, dar copacul nu va suferi prea mult. Per ansamblu, se prezintă sub forma unor pete maronii pe frunze.

Tratament

  • Păstrați suprafața din jurul arborelui de arțar japonez curată de frunze și alte resturi vegetale.
  • Folosiți pământ bine drenat pentru plantarea arborilor de arțar japonez.
  • Pulverizați frunzele cu un fungicid triazol.
  • Nu plantați arțar japonez în zone prea întunecate și slab ventilate.

 

7. Putregaiul rădăcinilor atacate de Phytoftophthora

 

Images source: www.canr.msu.edu

Simptome

  • Putregaiul rădăcinilor este cea mai frecventă boală a arțarului japonez. Este o problemă serioasă care nu trebuie neglijată.
  • De obicei, este cauzată de supra-udare, sol slab drenat sau plantarea arțarului japonez într-o locație umedă. Ca rezultat, rădăcinile se înmoaie și suferă de lipsă de oxigen.
  • Sistemul radicular începe apoi să putrezească. Simptomele externe sunt îngălbenirea și căderea frunzelor.

Tratament

  • Opriți udarea prea des și udați numai dacă solul este uscat la 2,5-5 cm.
  • Când plantați, folosiți pământ bine drenat.
  • Nu plantați arțar japonez acolo unde apa se adună sau stagnează.

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Ce trebuie sa știm despre tăierile la arbuști

Dacă ne dorim să avem plante mereu sănătoase, în formă și frumoase, trebuie să manifestăm o grijă sporită față de ele. Pentru a le stimula creșterea și dezvoltarea, cât și fructificarea abundentă (în cazul celor fructifere), va trebui să luăm în calcul o serie de reguli legate de tăiere printre alte responsabilități cum ar fi: udarea la timp, fertilizarea cu regularitate, plivitul de eventuale buruieni nedorite ș.a.m.d. pe care va trebui să le aplicăm de la caz la caz, funcție de tipul și specificul fiecăreia în parte. Pentru a înțelege mai bine specificul fiecărei plante în parte, și a aplica cele mai corecte și bune practici de tăieri de la specie la specie, au fost create așa-numitele grupe de tăieri după cum urmează:

Grupa 1 –  Tăieri ușoare

O serie de copaci și arbuști formează în mod natural un cadru bine ramificat. Ei necesită puțină sau deloc tăiere și de fapt, pot fi stricați cu o tăiere mai severă. Aici sunt încadrate coniferele și foioasele ce nu necesită tăieri foarte importante. Tot în această categorie se încadrează și copacii și arbuștii nou plantați, sau cei tineri aflați în primii ani de viață. Aceste plante vor avea nevoie doar de o tăiere și de o modelare ușoară în primii câțiva ani, indiferent de specie. Mai apoi, se vor tăia fiecare conform specificului fiecăruia. Nu se încadrează aici plantele care emit lăstari lungi ce trebuie susținuți. Se vor elimina doar crengile sau lăstarii bolnavi sau uscați sau care cresc în direcții greșite. Florile pot să crească pe lăstarii anuali sau pe lăstarii din anii anteriori.

 

Image source: www.finegardening.com

Grupa 2 – Arbuștii cu înflorire timpurie de primăvară

Iarna este cel mai bun moment pentru a tăia majoritatea copacilor și arbuștilor de foioase, dar nu pe toți. În această categorie includem plante precum azaleele care înfloresc pe lemnul vechi, ceea ce înseamnă că mugurii de anul viitor apar la scurt timp după ce se termină înflorirea anului în curs. Dacă așteptați prea mult pentru a o tăia, veți elimina multe dintre florile de anul viitor când veți tăia din ramuri. Alți arbuști care se încadrează în această categorie includ forsythia (Forsythia spp.), itea (Itea virginica), lămâiță (Philadelphus spp.), gutui japonez (Chaenomeles spp.), rododendroni, inclusiv azalee (Rhododendron spp. ), trandafiri cu înflorire de primăvară (Rosa spp.), spiree cu flori de primăvară (Spiraea prunifolia și S . x vanhouttei), liliac (Syringa spp.) și viburni (Viburnum spp.).

Grupa 3 – Arbuștii cu tulpini pornite din pământ (acoperitori de sol)

Acești arbuști formează un covor dens de frunziș, adesea cu flori și fructe atractive. Au o modalitate de întreținere redusă și prietenoasă cu fauna sălbatică și avantajul de a acoperi un teren asemeni unui covor vegetal. În această categorie intra plante veșnic verzi, cum ar fi: ienupărul prostrat (Juniperus horizontalis) și erica (Calluna vulgaris), și tipurile de foioase (care își pierd frunzele toamna) precum Cotoneaster horizontalis, o serie de arbuști fructiferi precum: afinul vaccinium myrtillus, afinul siberian  Amelanchier alnifolia) ș.a.m.d. Arbuștii de acoperire a solului prezintă avantajul că suprimă creșterea buruienilor cu tulpinile și frunzele lor dense.

Grupa 4 – Arbuștii cu înflorire de vară-toamnă

Dimpotrivă, arbuștii care înfloresc mai târziu vara și toamna tind să „înflorească pe lemn nou”, ceea ce înseamnă că stabilesc mugurii de flori pe creșterea sezonului curent. Acești arbuști ar trebui tăiați la sfârșitul iernii și începutul primăverii foarte devreme. Arbuștii care se încadrează în această categorie includ liliacul de vară (Buddleja spp.), garofița piperată (Calycanthus floridus), vița trompetă (Campsis radicans), tufa cu bile (Cephalanthus occidentalis), caprifoiul albinelor (Diervilla spp.), hortensie netedă (Hydrangea arborescens), hortensie de grădină (Hydrangea paniculata), trandafiri cu înflorire repetată (Rosa spp. și hibrizi), spiree cu flori de vară (Spiraea x bumalda și S. japonica), și vitex (Vitex spp.).

Grupa 5 – Arbuști decorativi prin frunze și lăstari (topiary).

Din categoria Topiary ce sunt considerați adesea o altă formă de sculptură a plantelor; care a apărut la romani și a devenit populară în grădinile formale europene. Un topiar este o plantă care a fost tăiată într-o formă nenaturală, cum ar fi o formă geometrică sau un animal capricios. Unele topiary, numite topiary „umplute”, sunt vițe antrenate să crească pe exteriorul ramelor de sârmă. Alte tipuri de topiary, cum ar fi personajele reale pe care le vedeți în parcurile de distracție Walt Disney, sunt plante antrenate să crească într-un cadru de sârmă.

Plantele adesea modelate în forme topiary sunt cibisul, ilfinul japonez, ilfinul yaupon, ligustrum, arborvitae, ienupărul, tisa și podocarpusul.

Topiarele, precum spalierele formale, necesită tăiere frecventă pentru a-și menține forma. Utilizarea lor ar trebui să fie limitată în peisaje la zonele în care se dorește un punct focal, o plantă de accent sau o piesă de conversație.

 

Image 1 source: www.finegardening.com

Image 2 source: www.saga.co.uk

Grupa 6 – Arbuști cu frunze sempervirescente (veșnic verzi)

Arbuștii veșnic verzi nu își pierd frunzele iarna și nu stochează rezervele de hrană în rădăcini sau tulpini; ci în frunze. Cel mai bun moment pentru tăiere este după înflorire. Dacă planta trebuie reîntinerită sau redusă sever, atunci acest lucru se poate face la sfârșitul iernii și la începutul primăverii, chiar înainte de începerea creșterii. Îndepărtați florile vechi și tăiați înapoi până la mugurii sănătoși lăstarii, încercând să îi orientați spre exterior. Îndepărtați lemnul deteriorat, bolnav, îmbătrânit și creșterile subțiri ivite în coroana veche deja formată și amenință să îi strice forma de ansamblu. Mai răriți din tulpinile și ramurile foarte dese, pentru a îmbunătăți circulația aerului și luminii prin plante, și pentru a echilibra planta.

 

Image source: www.saga.co.uk

Grupa 7 – Lianele viguroase, și de vigoare medie

Din această categorie fac parte de regulă, plantele ce au nevoie de susținere pe un perete, spalier ori araci și așa mai departe. Romanii au inițiat primii această tehnica de tăieri, iar civilizațiile ulterioare europene au rafinat-o într-o formă de artă încă populară astăzi. În Anglia, pomii fructiferi sunt adesea puși pe spalieri, de-a lungul pereților pentru a economisi spațiu. Pe lângă utilitatea principală de a sprijini plantele cu vițe lungi un perete cu expunere spre sud de exemplu, ajută la protejarea fructelor și plantelor de gerurile extreme.

Grupa 8 – Ziduri verzi

Deoarece gardurile vii sunt folosite în principal pentru a înfrumuseța sau a ascunde anumite zone nu chiar atât de plăcute de privit, formarea lor este de durată și va trebui să tăiați în timp lăstarii pentru a încuraja un obicei de creștere compactă. Tundeți plantele de gard viu nou plantate până la aproximativ 30,4 cm de nivelul solului, și tăiați vârfurile lăstarilor noi în timpul sezonului de creștere pentru a încuraja ramificarea. Pentru a dezvolta un gard viu dens, compact, care oferă intimitate, tăiați în mod regulat în timp ce plantele se maturizează.

 

Image source: www.instanthedge.com

de Ionut Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Putem planta orice tip de plantă pe tot parcursul anului?

Vă propun un subiect foarte interesant cu privire la posibilitatea de a planta pe tot parcursul anului (inclusiv în plină vară), nu doar în sezoanele dedicate acestui tip de activitate (primăvara și toamna); pornind de la o întrebare firească și legitimă, la care mulți dintre noi ne gândim când dorim să achiziționăm o plantă, și perioada consacrată  a plantărilor a cam trecut.

Aceasta este mai degrabă o temere pentru majoritatea celor neavizați și sună cam așa: aș putea să plantez orice tip de plantă pe tot parcursul anului, chiar și în perioadele din extrasezon, considerate cele mai nefavorabile precum vara și chiar iarna? Răspunsul este DA, se poate!

 

Mulți dintre noi și chiar și unii grădinari mai începători presupun că, odată ce lunile de vară au venit, este prea târziu pentru a planta noi plante perene, arbuști, viță de vie și chiar copaci. Într-adevăr, cele mai bune anotimpuri pentru plantare sunt primăvara și toamna. Dar, putem face foarte bine acest lucru, cu aceleași șanse de reușită chiar și vara, grație existenței în pepiniere a plantelor în ghiveci, care sunt înrădăcinate și pentru care nu va mai fi nicio problemă să le plantăm afară oricând ne dorim, indiferent de anotimp. Această concepție greșită comună se datorează probabil confuziei dintre plantarea de noi plante și transplantarea plantelor existente.

Transplantarea plantelor existente se referă la mutarea plantelor deja stabilite (înrădăcinate) în grădină, într-un alt loc tot din grădină, ceea ce are ca rezultat smulgerea și deteriorarea sistemelor radiculare stabilite, în special rădăcinile fine cu vârf alb, care sunt „conductele” primare pentru apă și nutrienți. Odată transplantate într-o nouă locație, rădăcinile rămase nu vor avea de obicei suficientă capacitate pentru a absorbi apă pentru a susține frunzișul în condițiile calde și însorite ale verii, chiar dacă tăiați frunzișul cu o treime până la jumătate.

 

Images source: www.mypwcolorchoices.com

O altă practică nerecomandată a se efectua este și aceea de plantare a plantelor cu rădăcină liberă, datorită deshidratării puternice de peste zi, pe fundalul unei călduri excesive de vară. Cu toate acestea, acest lucru nu este imposibil sută la sută însă, acest tip de practică făcută pe perioada verii, necesitând o atenție mult sporită, iar garanția reușitei este destul de mică. Plantările în acest mod trebuind realizate pe înserat, când este o vreme ploioasă, ori dimineața în zori când arșița de peste zi nu și-a făcut încă apariția, iar noile plante trebuiesc udate din abundență zilnic.

 

Images source: www.mypwcolorchoices.com

În timp ce aceste tipuri de practici în grădină ar trebui evitate pe cât posibil în lunile de vară, plantarea de noi plante prinse în ghiveci poate continua cu mare succes. Acest lucru se datorează faptului că plantele noi pot fi plantate cu afectarea într-o mică măsură sau chiar deloc a sistemelor radiculare stabilite (înrădăcinate) în ghiveci.

Noua ta plantă iese din ghiveci și intră în pământ în grădină la locul de plantare final, cu rădăcinile intacte și la fel ca atunci când era într-un ghiveci, singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să o ții udată cât mai des cu putință pe perioada lunilor de vară. O plantare în luna august spre exemplu, de cele mai multe ori s-a dovedit mult mai viabilă față de una de toamnă efectuată în luna noiembrie, deoarece ea continuă să crească până în noiembrie, intrând în iarnă prinsă în pământ;  pe când o plantă plantată în noiembrie, așteaptă aproape jumătate de an sau mai mult inactivă până în aprilie când rădăcinile încep să crească. Iar dacă este o iarnă mai grea și planta este ceva mai sensibilă, poate chiar muri peste iarnă fără ca aceasta să apuce să se prindă în pământ. Desigur că sunt și excepții ca de exemplu, arborii foioși care, dacă nu este prea frig peste iarnă, au activitate la nivelul rădăcinilor și pot crește în pământ și iarna. În încheierea articolului de față, voi prezenta câțiva pași simpli de urmat pentru a planta noi plante în grădina dumneavoastră, în zilele calde de vară!

 

Iată câteva secrete ale succesului pentru plantarea pe timp de vară:

  1. În timp ce încă sunt în ghivece, udați noile plante, astfel încât apa să curgă liber pe fundul ghiveciului, iar globul de rădăcină să fie complet saturat.
  2. Săpați o groapă generoasă. Odată săpată, umpleți-o cu apă și lăsați apa să pătrundă încet în stratul de sol. Acest lucru ajută la umezirea solului din jurul găurii de plantare.
  3. Scoateți noua voastră plantă din ghiveci prin apăsare ușoară a marginilor ghiveciului, cu degetele. După ce a-ți îndepărtat ghiveciul, verificați bolul cu rădăcinile, răsfirați-le puțin jos la bază și îndepărtați-le pe cele uscate sau deteriorate. În acest mod vă veți asigura ca planta dumneavoastră va crește sănătoasă în noul său spațiu. Plantați-vă noua plantă apoi în groapa săpată anterior și umpleți gaura pe trei sferturi cu un amestec și jumătate de sol existent și o parte substrat nou. Acum umpleți din nou gaura cu apă și lăsați-o să se scurgă încet ca înainte. Acest lucru va umezi temeinic solul imediat adiacent globului de rădăcină a noii plante.
  4. Umpleți până la nivelul solului spațiul rămas din gaura de plantare cu pământ de jur-împrejurul plantei, și apăsați ușor solul din jurul globului de rădăcină a noii plante.
  5. Strângeți excesul de sol rămas de la plantare și construiți o margine sau un bol în jurul plantei perene la aproximativ 15,2 până la 30,4 cm de la baza plantei. Acest lucru va crea un vas pe care să-l udați, garantând că apa se va aduna în bol și se va scufunda direct în jos în globul de rădăcină. Acest pas ar trebui făcut cu toți copacii și arbuștii în primul lor an de plantare, chiar dacă plantați la începutul primăverii – plantele lemnoase sunt mai lente în a dezvolta sisteme radiculare bune, față de plantele perene erbacee.
  6. Udă noua plantă de două până la trei ori pe săptămână în perioadele uscate de vară cu soare intens, umplând vasul cu apă de două sau trei ori și permițând apei să se scufunde direct în globul rădăcină.

În acest mod puteți planta o plantă nouă sau un pat de grădină complet nou și nu trebuie să așteptați până toamna! Urmați acești pași simpli și puteți planta noi plante perene, arbuști și copaci toată vara!

 

PS.: Acești pași sunt de asemenea grozavi și pentru succesul plantărilor tradiționale de primăvară și toamnă, mai ales dacă plantați copaci și arbuști care se stabilesc mai lent decât plantele perene.

de Ionut Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Companionii ideali ai trandafirilor pentru grădini de vis

Plantele, la fel ca oamenii, se descurcă cel mai bine cu parteneri care să le scoată în evidență calitățile de top și cu care să își împartă spațiul în mod egal. Există mai multe considerente atunci când alegeți însoțitori de plante potriviți: estetica, condițiile de creștere și sănătatea plantelor. Acei însoțitori ai plantelor ar trebui să arate bine împreună și să necesite condiții de creștere similare. Un alt considerent demn de luat în seamă când alegem plante însoțitoare pentru trandafiri cum este în cazul nostru (dar nu numai), și deseori menționat în grădinăritul ecologic, este selectarea însoțitorilor care alungă dăunătorii, îmbunătățesc solul sau au un efect benefic asupra sănătății plantelor în alte moduri.

 

  1. Plantele care arătă bine în compania trandafirilor.

Acest pas necesită puțină imaginație, dar este un început excelent pentru a alege plantele însoțitoare, pentru trandafirii tăi. Sunt ideale plante care să arate estetic plăcut una pe lângă alta. Textura, culoarea și forma sunt toate importante în estetica plantelor. Plantele cu tije înalte completează florile largi, în formă de cupă ale trandafirilor, în timp ce plantele perene și arbuștii cu frunze de culoare verde pal, argintiu sau violet accentuează florile somptuoase de trandafir. Plantele însoțitoare au avantajul că, foarte multe dintre ele înfloresc în perioade ușor diferite față de trandafiri, putând extinde de asemenea, sezonul de înflorire, oferind culoare și diversitate între florile principale de trandafiri la începutul verii și toamna, și completând peisajul. Dar pot înflori chiar și concomitent cu trandafirii, lucru ce conduce la sporirea diversității floristice și crearea unui peisaj plăcut privirii. Iată câteva exemple de astfel de plante:

 

Images source: www.allaboutgardening.com

Menta pisicii (Nepeta faassenii) cu aspectul său de mică tufă asemănătoare unor movile, și florile sale roz este un bun companion de trandafiri, mai ales când aceștia se află în plină înflorire, ce creează o imagine de ansamblu plăcută privirii, fără a concura cu trandafirii.

Margaretele (Leucanthemum vulgare) Ele creează o imagine de ansamblu plăcută când sunt prezente printre trandafiri, prin florile lor albe, cu petale bine diferențiate, în combinație cu florile de trandafiri de diverse culori, lăsând o impresie de liniște și relaxare.

Dacă ai trandafiri cățărători, poți lua în considerare plantarea a câtorva bujori, pentru a da un plus de culoare și jos la nivelul solului, nu doar sus prin florile de trandafir.

Nu se recomandă de fiecare dată să plantați însoțitori trandafirilor voștri. De exemplu, dacă cultivați trandafiri hibrizi de ceai care produc flori galbene strălucitoare, este posibil să nu doriți să adăugați un însoțitor cu flori violet pal. Contrastul dintre strălucitor și pastel se poate ciocni.

 

Images source: www.allaboutgardening.com

  1. Un alt aspect foarte important ar fi și alegerea de plante care vă pot ajuta trandafirii să prospere.

Plantele însoțitoare pentru trandafiri nu arată bine doar în jurul trandafirilor tăi. Ele vă ajută trandafirii să arate frumos, scoțându-i în evidență dar sporesc prin asta și farmecul în jur. De exemplu, dacă te-ai confruntat cu un sezon dificil cu limacși pe frunzele de trandafiri, ele s-ar putea să nu arate cel mai bine. O plantă precum Isopul (Hyssopus officinalis), asemănătoare lavandei, cunoscută și sub numele de menta colibri, sau urzică parfumată, poate crea destule frunze și flori pentru a ascunde acele zone mai puțin frumoase ale trandafirului tău în timp ce se recuperează.

 

De asemenea, puteți alege plante asemănătoare movilelor care protejează și rădăcinile trandafirilor dvs., acționând ca mulci pentru trandafiri. Aceste plante vă vor ajuta să controlați temperatura solului, evaporarea și să vă asigurați că trandafirii voștri au umiditatea de care au nevoie pentru rădăcinile cât mai sănătoase. Ca bonus, acești însoțitori ascund și partea de jos a trandafirilor tăi, care nu este la fel de frumoasă ca vârfurile care sunt pline de flori. Alte specii ideale în această categorie mai amintim: Garofița (Dianthus caryophyllus); levănțica (Lavandula angustifolia); salvia (Salvia officinalis) etc.

 

Images source: www.allaboutgardening.com

  1. Alegeți plante care nu vor concura cu trandafirii dumneavoastră.

Ultimul lucru pe care vrei să-l faci este să adaugi o plantă care va fura nutrienții destinați hrănirii trandafirilor tăi, în cantități mari. Însoțitorii tăi de trandafiri ar trebui să lucreze împreună cu trandafirii. Aceasta înseamnă că le place aceeași lumină solară și aceleași tipuri de sol și nu vor aglomera trandafirii tăi, și nu vor prelua prim-planul. Mai mult, pentru că trandafirii tăi sunt mereu flămânzi de nutrienți, vrei plante însoțitoare care să nu necesite un program riguros de fertilizare.

Plante precum cavalerii (Zinnia elegans) și ochiul fetei (coreopsis grandiflora); și chiar bulbi precum ceapă decorativă, petuniile (Petunia hibrida) sunt toate exemple excelente de flori care funcționează cu trandafirii tăi, împart lumina soarelui și nutrienții solului și nu vor afecta trandafirii tăi când sunt în plină înflorire în lunile de vară.

Image 1 source: www.ingrijireaflorilor.ro

Image 2 source: www.allaboutgardening.com

  1. Alegeți plante care luptă împotriva dăunătorilor

Dăunătorii sunt o parte naturală a unei grădini, dar există remedii naturale pentru a vă asigura că grădina dumneavoastră este în siguranță și fără dăunători. Pe lângă folosirea unor substanțe bio cu caractere insecticide, o metodă demnă de luat în calcul este și aceea a plantării unor specii care vă vor tine trandafirii dumneavoastră departe de dăunători și o serie de problem. În plus, ca beneficiu suplimentar, plantele potrivite vă vor ajuta să evitați utilizarea pesticidelor periculoase.

De exemplu, poate știți că ceapa și usturoiul pot ține afidele la distanță. Dar știați că acest lucru este valabil și pentru soiurile ornamentale în cazul cepei, cum ar fi ceapa ornamentală? Multe tipuri de plante din familia cepei pot ajuta, de asemenea, la prevenirea petelor negre. Acest lucru le face excelente pentru grădina ta de trandafiri.

 

Images source: www.allaboutgardening.com

Există, de asemenea, ierburi care vă pot ajuta să scăpați de gândacii deranjați sau afide, care pot devasta rapid orice grădină. Un exemplu în acest sens îl poate constitui Coada șoricelului (Achillea Millefolium), sau mușețelul (Matricaria chamomilla) ce sunt plante erbacee cu proprietăți de dezinfecție a solului. De asemeni, utile mai sunt și o serie de plante din categoria celor aromatice, cum ar fi: pătrunjelul (petroselinum crispum) și cimbrul (Thymus vulgaris) sunt exemple grozave în acest sens, alături de oregano (Origanum vulgare), menta (Mentha spicata) și lavanda (Lavandula angustifolia). De asemeni, mai sunt o sumedenie de plante perene ce pot garanta o bună companie trandafirilor care pot fi luate în considerare, aceasta fiind doar o succintă trecere în revistă.

Image 1 source: www.allaboutgardening.com

Image 2 source: www.ingrijireaflorilor.ro

Publicat pe

Berberis: un arbust cu personalitate, pentru orice grădină

Denumite în popor dracila, speciile acestui gen sunt extrem de decorative, creând o notă aparte spațiilor în care sunt plantate. Fie că este vorba despre o grădină, curte interioară, alee, ori vreo terasă, va reprezenta cu siguranță podoaba dumneavoastră de preț, menită să atragă toate privirile. În plus, acești arbuști deosebiți sunt și foarte ușor de îngrijit chiar și pentru începători, și nu necesită multă bătaie de cap.

Genul Berberis, face parte din familia Berberidaceae și include în jur de 450-500 specii de arbuști veșnic verzi sau cu frunze căzătoare, ce au înălțimi cuprinse între 30 cm până la aproximativ 5 metri. Este originar din zonele temperate și subtropicale ale lumii, cu excepția Australiei. O mare diversitate de specii ale acestui gen se regăsesc în America se Sud și Asia, dintre care amintim una foarte cunoscută și îndrăgită, numită Berberis thunbergii originară din China și Japonia. De asemeni, și în Europa, America de Nord și chiar Africa de Nord, se regăsesc o serie de specii ale genului Berberis, printre care, vom aminti o specie Europeană Berberis vulgaris, fiind mai populară la noi. Se pretează bine spre a fi dirijat cum se dorește: fie că veți opta pentru o dirijare pe o singură tulpină, ori sub formă de tufă, va fi mereu la datorie o piesă de rezistență care va bucura ochiul prin grație și eleganță.

 

Tulpinile prezintă țepi, fiind ideale la realizarea în caz că se dorește, de garduri vii de netrecut. Frunzele sunt alterne, iar frunzișul poate căpăta o gamă variată de culori foarte diferite. În funcție de specie și varietate, ele pot fi într-o multitudine de nuanțe de culori: de la auriu la roșu, ori verde strălucitor și alb cu aspect cerat. Florile sunt destul de mici (mai puțin de 8 mm) și de obicei cresc în ciorchini, atunci când nu cresc în umbrelă sau nu sunt solitare. Apar mai târziu prin luna mai, pe lăstarii care au doi ani și mai mult. Fructele sunt comestibile și se maturează în toamnă, sunt cumva asemănătoare măceșelor doar că puțin mai rotunjite, mici, cu una până la zece semințe, iar culoarea lor variază de la roșu la maro și negru. Se adaptează la multe tipuri de teren, chiar foarte uscat sau stâncos. Singura lor neplăcere majoră este pământul exagerat de umed deoarece asta poate conduce la putrezirea rădăcinilor. Sunt destul de rezistente la secetă și uscăciune, dar mai mult de 15 zile de secetă constantă pot conduce la uscarea plantelor dacă nu sunt deloc udate. Preferă locurile semi-umbrite mai cu seamă dar se adaptează bine și în plin soare. Nu sunt recomandate tăieri excesive executate primăvara deoarece, prea multe tăieri cresc riscul de reducere a înfloririi pentru anul în curs. Tăierile for fi mai mult de suprafață în vederea corectării ușoare și menținere a formei dorite a coroanei în vară, după ce perioada de înflorire a trecut. Tolerează bine temperaturile negative, ramurile tinere pot suferi ușor în iernile foarte geroase de înghețuri, dar sunt înlocuite cu noi creșteri.

 

În cele ce urmează, voi face o succintă trecere în revistă a celor mai îndrăgite și comercializate specii și varietăți ale genului Berberis, pe care le puteți achiziționa și de la noi, accesând magazinul online  Pepiniera Gradina Verde.

  1. Berberis × ottawensis Superba

Este un arbust spinos viguros, cu frunziș violet fiind folosită adesea ca portaltoi. Frunzele sunt caduce (căzătoare) în toamnă, dar mai înainte de a cădea capăt o frumoasă culoare roșie, conferind un aspect foarte decorativ. Florile sunt de culoare galben-pal, iar înflorirea are loc în perioada mai-iunie. Ele sunt precedate de fructe sub formă de boabe roșii de formă ovală la sfârșitul verii, a căror maturare are loc în septembrie-octombrie. Este utilizată cu precădere pentru crearea de garduri vii de dimensiuni mici sau medii. La maturitate poate atinge în jur de 2 m și o răspândire în diametru de 1,5 m. Se va planta sau așeza în locuri semi-umbrite dar tolerează bine și locurile cu soare direct. Tolerează toate tipurile de sol, cu condiția să fie bine drenate. Rezistent la boli și dăunători, cât și la ger.

 

  1. Berberis julianae

Arbust cu frunza persistentă, verde de primăvara până iarna târziu, toamna devenind roșiatică. Frunzele sunt alungite, rigide, țepoase. Prezintă flori mici, galbene sau portocalii dispuse în mănunchiuri axilare, urmate de fructe negre. Poate fi folosită pentru garduri vii cu efect decorativ și de protecție. Ca tufă individuală se utilizează în parcuri și grădini amenajate în stil naturalist. La maturitate poate avea înălțimea de 2,5-3,5 m și un diametru aproximativ de 1,5-2,5 m. Perioada de înflorire: aprilie-mai. Nu este pretențios la sol, cu condiția ca acesta să fie bine drenat. Agreează să fie plantat sau așezat în locuri semi-umbrite, dar tolerează bine și locațiile cu soare direct. Prezintă rezistență bună la boli și dăunători, cât și la ger.

 

  1. Berberis thunbergii Atropurpurea

Dracila japoneza este un arbust spinos de talie relativ mica de aproximativ 1-1,5 m înălțime și diametru care se pretează cultivării în condiții vitrege, pe soluri uscate și sărace, chiar cu nivel ridicat de săruri, fără prea multe îngrijiri. Există numeroase varietăți de dracila japoneză (Atropurpurea, Carmen, Coronita, Helmond Pillar, Maria etc). Specia de bază înfrunzește gălbui primăvara după care frunzele devin verzi iar spre toamnă, începând din august frunzele încep să se coloreze divers, în nuanțe fanteziste de galben, oranj sau roșu-cărămiziu. Fiind plante obținute din semințe, variabilitatea genetică este destul de mare astfel încât într-un lot pot fi întâlnite mai multe nuanțe de frunze. Are rezistență mare la boli și dăunători, cât și la gerurile de la noi din timpul iernii.

  1. Berberis thunbergii Atropurpurea Nana

Atropurpurea Nana este o varietate a dracilei japoneze cu frunze mici (Berberis thunbergii) în nuanțe de culori roșu-vișiniu a frunzișului din primăvară până în toamnă, și o talie mică destul de compactă, ce nu depășește 50-60 cm în înălțime și 80-90 cm în diametru, fiind considerată o tufă joasă, cu aspect turtit. Florile mici, galbene, parfumate apar din abundență pe crengi primăvara și sunt destul de atractive, iar împreună cu frunzișul conferă o imagine plăcută ochiului. Toamna, arbustul decorează prin multitudinea fructelor mici și roșii care încarcă cu generozitate crengile până în miezul iernii, și frunzele sale ce capătă nuanțe de un roșu intens. Tufele de berberis se utilizează pentru realizarea de garduri vii sau borduri, în asocierile cu arbuști decorativi și cu predilecție în aranjamentele cu conifere.  Poate fi plantată și așezată în plin soare, cât și în locurile parțial umbrite deopotrivă. Tolerează aproape orice tip de sol, chiar și pe cele uscate și lutoase, cu condiția să aibă un drenaj bun să nu stagneze apa la rădăcină deoarece, nu băltirea. Este rezistent la boli și dăunători, cât și la ger.

  1. Berberis thunbergii Aurea

Berberis Aurea este un arbust de talie mică, cu o creștere medie. Ceea ce îl face deosebit de decorativ este frunzișul des, galben auriu pe tot parcursul sezoanelor de vegetație, mici și de formă rotunjită, și tulpinile roșii, mai ales în stadiul tânăr. Perioada de înflorire începe în luna aprilie și ține până în mai. Zonele potrivite pentru plantare sunt deopotrivă locațiile semi-umbrite, cât și însorite. Crește bine în soluri cu un drenaj bun, și nu este pretențios la tipul de sol, atât timp cât apa nu băltește la rădăcină. Este ideal în asocieri vegetale de flori și arbuști, pe lângă terase, alei sau curți interioare. Nu necesită îngrijiri deosebite. Tolerează bine seceta și poluarea urbană. Nu este predispus la boli sau dăunători, și este și rezistent la gerurile de la noi.

  1. Berberis thunbergii Bagatelle

Un arbust cu frunze căzătoare, prezentând tulpini spinoase și o formă a tufei de ansamblu foarte compactă, cu portul rotunjit, cu frunze obovate, de culoare violet din primăvară până în toamnă, mai apoi devin mai strălucitoare toamna căpătând nuanțe de roșu gălbui. Flori galben pal, urmate de boabe roșii cu maturare în toamnă. La maturitate poate atinge o înălțime de circa 70 cm, și o răspândire în jur de 50 cm în diametru a tufei. Tolerează bine atât locurile însorite, cât și pe cele parțial umbrite. Nu este pretențios la sol, cu condiția să aibă un drenaj bun. Este rezistent la boli și dăunători, cât și la ger.

 

  1. Berberis thunbergii Carmen

Varietatea Carmen, se remarcă prin frunzele alungite, destul de înguste și ramurile arcuite. Tufa crește înaltă, până la 2 m în înălțime și cam tot atât și în diametru. Carmen este așadar una dintre varietățile de dracila de talie mare. Roșul intens al frunzelor rezultă din expunerea plantei în plin soare dar nu este o mare greșeală dacă o plantăm și într-un loc semi-umbrit. Această varietate prezintă frunze căzătoare. Noile creșteri sunt de un roșu purpuriu, foarte atrăgătoare. Înflorește în primăvară, iar florile sunt de culoare albă, ce se transformă mai apoi în fructe de culoare vișinie, cu perioada de maturare la începutul toamnei. La maturitate poate atinge o înălțime aproximativă de 1,5 m și tolerează bine tunderile. Poate fi modelat sub formă atât de glob, cât și de gard viu dacă se dorește acest lucru. Nu este pretențios la sol, cu condiția să fie bine drenat. Rezistent la boli și dăunători, cât și la ger.

  1. Berberis thunbergii Coronita

Coronița  este o varietate deosebită de berberis. Crește la maturitate până la o înălțime de cca 1,5 m și cam tot atât și în diametru. Remarcat pentru frunzișul său neobișnuit, Berberis thunbergii Coronita este un arbust ce prezintă țepi, și are un obicei de creștere destul de întins. Frunzele sunt de un roșu intens, tivite cu verde lime. Florile sunt mici, de culoare crem iar înflorirea durează o perioadă de timp lungă din primăvară, până la începutul verii. Fructele sunt niște boabe roșii lucioase ce apar toamna. Dracila japoneză Coronita este un arbust ușor, cu întreținere redusă, ce oferă un bun contrast deosebit între frunze, fructe și ramuri. Va tolera poluarea urbană, poate fi cultivat într-un container și se pretează cultivată ca și gard viu, în caz că se dorește. Tolerează expunerea directă în soare, cât și locurile semi-umbrite. Nu este pretențioasă nici la sol, orice compoziție, sol bine drenat, de preferință umed este bine primit de plantă. Este rezistent la boli și dăunători, și complet rezistent la ger.

  1. Berberis thunbergii Erecta

Un arbust cu creștere verticală, ce formează o tufă joasă, cu tulpini spinoase, și frunze căzătoare. Ramurile au o creștere dreaptă, colonară și frunziș verde strălucitor de formă ovală, care devine portocaliu-roșu toamna. Primăvara apar flori mici, galbene cu mici infiltrații de roșu, urmate de fructe de un roșu aprins, a căror maturare este în toamnă. La maturitate, crește până la o înălțime de circa 1,5-2,5 m, în aproximativ 10-20 ani, și răspândire a tufei de circa 1-1,5 m în diametru. Preferă să fie plantat sau așezat în locuri cu expunere însorită, dar la fel de bine se simte și în cele semi-umbrite. Nu este pretențios, preferând aproape toate tipurile de sol, cu condiția să aibă o bună umiditate și drenaj bun. În condiții precare de îngrijire, poate deveni susceptibil la afide și mucegaiuri. Este rezistent la ger.

  1. Berberis thunbergii Green Carpet

Arbust de foioase cu frunze mici de culoare verde deschis, ce devin  roșu aprins toamna. Florile sunt de asemeni mici și galbene în formă de clopot, urmate de fructe roșii la maturitate. Se pretează bine la realizarea de garduri vii, datorită faptului că este țepos, ca arbust de livada pentru fructele sale, în grădini cu rol decorativ, pe lângă terase, alei etc. Perioada de înflorire este în luna mai. Florile sunt în formă de mici clopote, de culoare galbenă. Epoca de maturare a fructelor este august-septembrie. Forma frunzelor este ovală, iar culoarea lor este verde deschis din primăvară până în toamnă. Din toamnă, acestea capătă o combinație de nuanțe de roșu și galben. Preferă locațiile atât însorite, cât și pe cele semi-umbrite, și nu este pretențios nici la tipul de sol, cu condiția să fie bine drenat, și cu o umiditate bună. Rezistent la boli și dăunători, cât și la ger.

 

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de flori, plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Publicat pe

Bonsai-ul ca hobby

În acest articol, am decis să abordez un subiect foarte interesant, și care a cucerit tot mai multă lume, prinzând tot mai mult avânt în societatea zilelor noastre. De cele mai multe ori, este considerat poate ușor pe nedrept ca fiind drept un hobby, dar în fond este mai mult decât atât: este o artă! Este vorba despre arta de a realiza un bonsai. Aparent fără vârstă, această activitate atrage de la tineri adolescenți, până la persoane în vârstă, captivați fiind de modul în care elemente din natură (în cazul de față copăcei), sunt practic miniaturizate. Dar până să vedem îndeaproape ce implică această activitate de creare a unui bonsai, propun în cele ce urmează un scurt și captivant istoric despre bonsai, în felul acesta vom putea înțelege mai bine ce este și de unde vine acest concept.

Vă reamintesc că aveți posibilitatea să achiziționați acest minunat copăcel pe website-ul Pepiniera Gradina Verde.

 

Bonsaiul este vechea artă japoneză de a cultiva și de a antrena copaci în miniatură în recipiente puțin adânci, astfel încât aceștia să arate ca versiuni reduse ale omologilor lor de dimensiune normală din natură. Cuvântul bonsai, vine din limba japoneză, și se traduce prin „copac într-o tavă” și exact asta sunt acești copaci mici! Acest hobby fascinant este mai degrabă o artă cum am mai menționat, și necesită multă răbdare și face referire la capacitatea unei persoane de a încerca să mai încetinească din ritmul de creștere a unui pomișor, punând accent pe abilitățile de a contempla în profunzime și studia și de a lucra îndeaproape cu planta într-un ritm constant și susținut. Din acesteconsiderente, s-ar putea ca, această îndeletnicire să nu fie pe placul multora, fiind una extrem de migăloasă, în care răbdarea îți este pusă la încercare chiar dacă în aparență pare o activitate banală, dar care în esență nu este deloc așa. Astfel, apare întrebarea firească: Hobby-ul acesta este pentru mine? În ce măsură mi se potrivește? Singurul mod în care se poate afla răspunsul este doar încercând! Pentru a veni în sprijinul celor interesați, în cele ce urmează, vom dezvălui câteva noțiuni de bază pe care trebuie să le ai, dacă ai decis că vrei să încerci să practici acest hobby.

 

Pasionații de bonsai învață să stilizeze, să antreneze și să îngrijească copacii care sunt puși în ghivece speciale concepute pentru acest hobby, de dimensiuni mult reduse față de cele standard. După cum am menționat mai devreme, scopul practicării acestui hobby este de a obține un copac în miniatură cu trăsături asemănătoare unui copac matur găsit în natură. Ca un prim pas, de urmat ar fi acela că, cel ce dorește să realizeze un bonsai, trebuie să aleagă o specie cu care este ușor de lucrat, și care se pretează mai bine spre a fi dirijat sub formă de bonsai. De regulă sunt alese varietăți pitice și care au o creștere lentă, dar pot fi utilizate și cele cu creștere normală însă, doar cei cu foarte multă experiență vor avea șanse de reușită sută la sută în acest caz. După ce a realizat asta, practicantul de bonsai evaluează pomișorul cu o capacitate mare de a discerne și decide stilul pe care va încerca să îl aplice pomișorului. Practica recunoaște stiluri specifice care imită modelele de creștere ale copacilor găsiți în natură. Procedura constă în tunderea copacului și adesea legarea cu sârmă și modelarea unora dintre ramurile acestuia pentru a începe să obțină stilul dorit.

 

Lucrul la un bonsai se realizează atât la nivelul coroanei, dar dedică atenție rădăcinilor copacului în egală măsură. Planta trebuie să aibă un sistem de rădăcini compact și aerisit pentru a supraviețui în ghivecele mici și de obicei puțin adânci utilizate în practica specifică. Pentru a realiza acest lucru, trebuie tunse periodic rădăcinile copacului pentru a încuraja dezvoltarea unui sistem radicular mai fin. Cu cât globul de rădăcină este mai compact, cu atât este mai ușor să se obțină echilibrul adecvat între ghiveci și copac. De asemenea, trebuie să se mențină copacii în permanență sănătoși prin udări de rutină regulate, și monitorizarea problemelor legate de dăunători (insecte) și boli.

Ca și în majoritatea altor hobby-uri, practica bonsaiului implică unele materiale și unelte specifice. Uneltele specializate, precum solul, sârmulițele pentru fixare rămurele și ghivecele pentru copaci, sunt elementele de bază pentru început, la fel ca și copacii înșiși. Îndrumarea pentru începători este de asemenea esențială, fie că este vorba despre o carte, un pliant, consultarea site-urilor de specializare de pe internet, vizionarea de clipuri video pe această temă etc. Dacă ești un grădinar profesionist, și reușești să îngrijești cu succes plante de apartament în ghivece, practicarea acestui hobby legat de bonsai vine pentru tine ca o extensie firească a talentelor tale. În plus, te-ar ajuta abilități suplimentare specifice hobby-ului. Nu ești grădinar? Nu îți face griji! Chiar dacă nu ai încercat niciodată, sau nu ai avut mult noroc să crești plante, poți avea succes în creșterea bonsailor atâta timp cât ai interes și dorință de a învăța.

Practicarea bonsaiului este o artă pe atât de mult cât este un hobby. Practicanții iau numeroase decizii de tăiere, ghiveci și coafare care influențează aspectul, creșterea și sănătatea plantelor pe care le antrenează. Bonsaiul nu este diferit de majoritatea activităților care implică creativitate. În calitate de începător, trebuie să te concentrezi mai întâi pe învățarea și exersarea elementelor de bază. Apoi, pe măsură ce cunoștințele și abilitățile tale cresc, vei deveni mai încrezător și mai creativ în abordarea deciziilor care implică aranjarea și îngrijirea copacilor tăi. Câteva sfaturi rapide pentru cei care s-ar putea îndoi de creativitatea lor și de aptitudinea lor potențială pentru hobby.  Nu te îndoi de tine!  Cercetările au demonstrat că fiecare persoană are un anumit grad de creativitate. Fiecare persoană este creativă în felul său unic, dar uneori acea creativitate rămâne pur și simplu necunoscută. Indiferent dacă înclinația ta creativă specială te va conduce să favorizezi stilurile mai clasice sau pe cele care sunt mai avangardiste, există un loc pentru ambele și pentru orice altceva în lumea bonsaiului.

  

Un bonsai este întotdeauna o lucrare în curs de desfășurare, niciodată „terminat” sau „ajuns la maturitate”. Ca orice ființă vie, evoluează de-a lungul vieții ca răspuns la mediul înconjurător și la atenția persoanei care îl îngrijește. Deși este nevoie de răbdare și timp pentru a dezvolta un bonsai, nu lăsați ca termenii „niciodată terminat” să vă deranjeze. Cheia este să vă bucurați de planta așa cum este în orice moment, sărbătorind progresul pe care l-ați făcut, în timp ce luați în considerare alți pași pe care i-ați putea face pentru a îmbunătăți bonsaiul și mai bine. La fel ca mulți alții, găsesc că răbdarea forțată de a practica bonsai este de fapt bună pentru suflet. Ritmul rapid al lumii frenetice de astăzi, ne poate epuiza energia și concentrarea. Tactul de care trebuie să dăm dovadă ne permite să fim atenți la detalii pe care în mod normal nu le-am observa. Acest lucru aduce un echilibru atât de necesar în viața noastră de zi cu zi. În termenii moderni am spune că este o ocupație relaxantă care te poate aduce într-o stare de zen și meditare, de care cu toții avem nevoie pentru a ne deconecta de la viața cotidiană.

  

În încheiere, concluzionând puțin am spune că: Bonsaiul este un hobby împlinitor, cu o istorie bogată, pe care aproape oricine îl poate practica cu succes. Implică folosirea anumitor instrumente specializate și învățarea unor practici specifice pe care majoritatea oamenilor le pot stăpâni fără dificultate. Bonsai este o modalitate excelentă de a învăța despre plante și îngrijirea lor, de a-ți exercita creativitatea înnăscută și de a pune puțin Zen în viața ta.

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de flori, plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.