Publicat pe

Teii

Teii sunt arbori apreciați în primul rând pentru minunatul parfum al florilor din lunile iunie-iulie. Sunt arbori de talie mare, cu înălțimi în jur de 20 m și diametre ale coroanei de peste 10m, cu tulpini drepte, cu scoarță cenușie și coroane oval-conice, lujeri roșcați și muguri alterni rotunzi. Teii sunt rezistenți la ger dar sensibili la secetă și preferă solurile fertile, suficient de umede dar bine drenate. În practica peisageră se întâlnesc mai des 3 specii de tei și mai multe varietăți.

Teiul cu frunza mică (Tilia cordata) este cea mai frecvent întâlnită specie, având și florile foarte parfumate este preferat de culegători, ușor de recunoscut după frunzele mici și cordate la bază.

Teiul cu frunza mare (Tilia platyphylos) are lujerii mai lungi, ușor pubescenți, mai roșcați și frunzele mult mai mari. Scoarța teiului cu frunza mare este mai netedă iar înrădăcinarea mai puternică și mai ramificată. Teii sunt în general arbori care ridică probleme în ceea ce privește pavimentele.

Teiul argintiu (Tilia tomentosa) are frunzele pubescent albicioase pe verso motiv pentru care vara în bătaia vântului are de la distanță o strălucire argintie. Lujerii sunt verzui iar scoarța este neted cenușie până la vârste înaintate.

Totul despre tei în Dendrologia Clinovschi

Pentru achizitionarea de tei CLICK AICI

Publicat pe

Scorușii

Scorușii sunt arbori de talie medie specifici climatului montan și premontan dar care pot fi întâlniți și la câmpie. Se va evita plantarea lor în zone toride, secetoase, cu soluri nisipoase, preferința lor fiind pentru soluri reavene, humice, ușor acide. Cel mai popular este scorușul de munte (Sorbus aucuparia) care este un arbore de cca 12-15m înălțime cu ramuri pendente și lujeri pubescenți (cu puf). Frunzele sunt imparipenat compuse, florile sunt albe grupate în cime umbeliforme iar fructele sunt bace mărunte de culoare galbenă până la roșie. Fructele sunt elementul principal de decor al scorușilor pentru că încep să se coacă din august și persistă pe ramuri până iarna târziu.

Există peste 100 de specii de scoruși, cu foarte multe varietăți din care vom enumera doar:

Sorbus aucuparia Beissnerii – decorativ prin lujerii de culoare gălbuie care au efect în peisaj pe parcursul iernii (fructele sunt portocalii)

Sorbus arnoldiana Golden Wonder – fructe galbene și pețiol roșcat al frunzelor, cu deosebit efect de contrast toamna

Sorbus aucuparia Pendula – coroană sub formă de umbrelă cu ramuri până în pământ, un adevărat cort verde ce se umple cu fructe roșii-portocalii la sfârșitul verii.

Pentru a putea achizitiona scorus CLICK AICI

Publicat pe

Stejarul roșu

Stejarilor din cadrul speciei Quercus robur li se spune stejari pedunculați pentru că frunzele se prind de lăstari prin intermediul unui peduncul iar frunza se termină în dreptul acestui peduncul cu două urechiușe mici (auricule). Stejarul pedunculat este printre cei mai adaptabili stejari, crește atât în zonele foarte reci fiind foarte rezistent la ger dar suportă bine și seceta. Crește pe soluri grele, carbonatate, chiar cu exces de apă. Stejarii fastigiați se disting în cadrul speciei Quercus robur prin portul columnar, foarte compact. Frunzișul verde albăstrui alcătuit din frunze groase, viguroase formează lumânări ce pot crește până la 20 de metri în înălțime fără să depășească 3-4 m în diametru. Deși sunt arbori masivi (nu atât de masivi precum plopii fastigiați) pot fi cultivați pentru un număr destul de mare de ani și în grădinile mici. Se pot realiza aliniamente frumoase sau perdele impenetrabile dar pot fi folosiți și ca elemente izolate, ca puncte de focalizare a perspectivei.

Pentru achizitionarea unui stejar rosu CLICK AICI

Publicat pe

Stejarul roșu

Face parte din categoria stejarilor repede crescători dar acest lucru se întâmplă numai atunci când găsește condiții optime de trai – soluri fertile, suficient de umede  și temperaturi mai blânde. Tulpina este dreaptă arborele fiind ideal pentru aliniamente stradale (vezi Bulevardul Mărăști din București). Dintre toți stejarii, această specie are o frunză deosebită, mult mai mare decât a celorlalți stejari – poate ajunge la peste 20 cm și este cu marginea puternic lobată, verzi închis pe partea superioară, lucioase, verzi-deschis pe partea inferioară. Frunzișul se înroșește puternic la venirea toamnei. Sunt de apreciat și arborii care nu au același colorit pe tot parcursul anului chiar dacă acesta este spectaculos (vezi corcodușul roșu). Schimbarea de colorit dă dinamică peisajului iar stejarul roșu face parte din acei arbori care își etalează valoarea ornamentală la venirea toamnei (septembrie-octombrie). Ghindele stejarului roșu sunt deasemenea diferite de ale altor stejari, fiind scurte și groase ca niște butoiașe, interesante pentru decorarea litierei de toamnă.

Pentru achizitionarea unui stejar rosu CLICK AICI

Publicat pe

Gorunul

Greu de imaginat arbore mai semeț și mai impunător decât gorunul. Sugerează forță și longevitate, permanență și tradiție. Poate că platanul crește mai mare și mai repede însă gorunul face parte din peisajul tradițional românesc și fiind plin de semnificații istorice mulți îl vor aprecia în grădină. Desigur nu este recomandat pentru grădinile mici. Poate ajunge la 20-30 de metri în înălțime și diametru. Frunzele sunt ovat alungite cu marginea blând ondulată și ascuțite spre pețiol. Toamna devin galben-arămii. Stejarii sunt arbori care dau structură și fundal parcurilor și grădinilor mari. Pot fi folosiți și ca arbori de aliniament. Preferă solurile mai umede dar rezistă destul de bine și la secetă. Cresc pe soluri fertile deci nu se va planta pe soluri scheletice, nisipoase, foarte uscate. Nu necesită tăieri în coroană. Se pot îndepărta în afara sezonului de vegetație ramurile uscate. Rezistent la boli și dăunători, nu necesită tratamente în mod curent.

Pentru achiitionarea unui gorun CLICK AICI

Publicat pe

Cerul

Cerul este un stejar ce crește mai mult în partea de vest și sud a țării fiind mai termofil decât gorunul sau stejarul pedunculat. Cu toate acestea, în parcuri și grădini poziționate în locuri ferite el poate fi cultivat pe aproape tot cuprinsul teritoriului național. Spre deosebire de majoritatea stejarilor, cerul poate fi considerat un arbore repede crescător. Are tulpina dreptă cu o scoarță netedă cenușie pe care în zonele cu înghețuri timpurii apar gelivuri. Frunzele au formă de lance cu marginea zimțată de 6-8 perechi de lobi triunghiulari ascuțiți, sunt verzi lucioase, pieloase și rămân pe arbore după ce se usucă pe aproape tot parcursul iernii. Ghindele sunt foarte decorative pentru că au cupa împodobită cu niște țepi asemănători gubelor de castane. Iubitorii de arbori și-ar dori un cer în grădină pentru faptul că este repede crescător și pentru că este un stejar … altfel.

 

Publicat pe

Cireșul japonez umbrelă

Arborii cu coroane umbrelă sunt foarte îndrăgiți probabil și din cauză că sunt foarte previzibil. Crescând în jos, limitele lor de mărime la maturitate sunt destul de exact cunoscute astfel încât îi putem folosi fără greș atât în grădinile mici, în vase adecvate pe terase și balcoane cât și în grădinile mari amenajate în stil formal sau informal. Cireșul japonez cu coroană tip umbrelă înflorește în cursul lunii Aprilie-Mai, flori albe simple, cu interior roz pal. Nu necesită tăieri deosebite decât acelea care se fac pentru îndepărtarea lăstarilor uscați. Necesite tratamente preventive cu ulei horticol în afara sezonului de vegetație și 2-3 tratamente cu pesticide în sezon. Sunt arbori destul de sensibili la bolile și dăunătorii specifici rosaceelor. Față de alți cireși japonezi rezistă mult mai bine la geruri și la secetă. Înflorire se produce mai repede cu 1-2 săptămâni față de ceilalți cireși (Martie uneori).

Pentru achizitionarea unui cires japonez umbrela CLICK AICI

Publicat pe

Cireșii japonezi

Pentru unii reprezintă cel mai frumos arbore cu flori, pentru japonezi este un simbol național și i-au închinat o sărbătoare preluată mai nou și de alte culturi. Este un arbore de talie medie, cu coroana de regulă în formă de vas, poate atinge în jur de 12-15 m înălțime, frunzele sunt verzi-roșcate atunci când se deschid, sunt verzi pe parcursul verii iar toamna devin galben sau arămii. Spectacolul înfloririi se consumă de la jumătatea lunii Aprilie și durează cca 2 săptămâni, florile sunt simple sau bătute și la majoritatea varietăților ornamentale în diverse nuanțe de roz. Nu are pretenții speciale față de calitatea solului dar este important ca solul să nu fie mlăștinos sau foarte nisipos. Suferă din cauza înghețurilor târzii pierzând parțial mugurii floriferi de aceea în zonele mai reci trebuie avut în vedere a se planta în spații ferite. Destul de sensibil la bolile și dăunătorii rozaceelor de aceea trebuie tratat preventiv cu ulei horticol și ulterior în sezonul de vegetație cu pesticide adecvate.

Cele mai îndrăgite varietăți de cireș japonez sunt:

Prunus serrulata Kanzan – flori duble bătute și coroană în formă de vas

Prunus serrulata Royal Burgundy – asemănător cu Kanzan dar cu frunze roșcate și flori de nuanță roz mai închis

Prunus serrulata Amanogawa – flori albe cu interior roz și port fastigiat

Prunus serrulata Kiku-Shidare-Zakura – flori roz duble și ramuri pendule pe toată lungimea trunchiului

Pentru achizitionarea unui cires japonez CLICK AICI

Publicat pe

Mălin american roșu

Acest arbore este surpinzător pentru că deși înfrunzește verde obișnuit ca orice mălin, pe la începutul lunii mai, după ce florile se scutură începe să se înroșească și până la începutul verii devine roșu stacojiu din cap până în picioare, iar această culoare și-o păstrează până toamna târziu.  Frunzele sunt deosebit de frumoase, ovat alungite, nu foarte lucioase, cu o textură moale plăcută. Adeseori la jumătatea verii, arborele arată ca un cameleon ce își schimbă culoare, pentru că lăstarii proaspeți ce pornesc să crească au frunzele verzi în timp ce restul coronamentului este roșu. Coroana este îngustă, piramidală, arborele fiind potrivit atât pentru curți mici cât și pentru spații largi. Este excelent ca arbore de aliniament, coroanele regulate creând prin repetare perspective liniare, uniforme. Este rezistent la ger dar nu rezistă la seceta prelungită. Este preferat de o mulțime de insecte dăunătoare și este destul de sensibil la boli astfel că va fi necesar să îl tratăm preventiv cu insecto-fungicide.

Publicat pe

Mălinii

Mălinii sunt arbori decorativi prin flori, atât mălinul autohton (Prunus padus) cât și mălinul  american (Prunus serotina) îmbrăcându-se în flori albe foarte parfumate în perioada Aprilie-Mai. Florile sunt raceme lungi de 15-20 cm ce atârnă numeroase pe ramuri. În urma florilor se formează ciorchini de mici cireșe, dulci-amărui, comestibile, la început roșietice apoi negre strălucitoare. Nu sunt arbori de talie mare, dar pot atinge în condiții de sol fertil și umiditate suficientă chiar și 20 de metri în înălțime Prunus serotina  și 12-15m Prunus padus. Coroana este rotund alungită la ambele specii. În afara vigorii mai mari de creștere a mălinului american, cele două specii populare de mălini se deosebesc prin aspectul frunzelor – mai alungite și mai lucioase la mălinul american, mai rotunjite și mai aspre la mălinul autohton. Se pot folosi în grădinile informale, rustice, cu aspect naturalist sălbatec, dar pot fi folosiți și pentru aliniamente stradale, perdele de protecție, nefiind arbori cu necesități ridicate față de calitatea solului și condițiile de mediu.

Pentru achizitionarea unui malin CLICK AICI