Publicat pe

Scorușii

Scorușii sunt arbori de talie medie specifici climatului montan și premontan dar care pot fi întâlniți și la câmpie. Se va evita plantarea lor în zone toride, secetoase, cu soluri nisipoase, preferința lor fiind pentru soluri reavene, humice, ușor acide. Cel mai popular este scorușul de munte (Sorbus aucuparia) care este un arbore de cca 12-15m înălțime cu ramuri pendente și lujeri pubescenți (cu puf). Frunzele sunt imparipenat compuse, florile sunt albe grupate în cime umbeliforme iar fructele sunt bace mărunte de culoare galbenă până la roșie. Fructele sunt elementul principal de decor al scorușilor pentru că încep să se coacă din august și persistă pe ramuri până iarna târziu.

Există peste 100 de specii de scoruși, cu foarte multe varietăți din care vom enumera doar:

Sorbus aucuparia Beissnerii – decorativ prin lujerii de culoare gălbuie care au efect în peisaj pe parcursul iernii (fructele sunt portocalii)

Sorbus arnoldiana Golden Wonder – fructe galbene și pețiol roșcat al frunzelor, cu deosebit efect de contrast toamna

Sorbus aucuparia Pendula – coroană sub formă de umbrelă cu ramuri până în pământ, un adevărat cort verde ce se umple cu fructe roșii-portocalii la sfârșitul verii.

Pentru a putea achizitiona scorus CLICK AICI

Publicat pe

Salcie Hakuro

O salcie deosebit de interesantă prin frunzișul pestriț colorat care arată extraordinar mai ales în luna mai atunci când frunzele sunt fresh, suculente, neafectate de arsurile solare, de boli sau dăunători. Tăierile sunt foarte importante pentru a menține planta în dimensiuni rezonabile și pentru a nu se forma prea multe crengi bătrâne. Tăierile se fac de obicei iarna sau primăvara devreme, înainte de a se desface mugurii însă o repetare a tăierii la jumătatea verii va duce la întinerirea frunzișului și menținerea în acest fel a coloraturii vii. Ca mai toate sălciile, nu pretinde soluri foarte fertile și deși preferă umiditatea acceptă și scurte perioade secetoase. În zonele de câmpie mai toride este bine dacă se plantează într-un loc adăpostit, semi-umbrit. Se utilizează în grădinile formale dar sunt binevenite și în grădinile amenajate în stil englezesc sau rustic. Pot fi un element suplimentar de decor în straturile cu flori perene sau în grădinile de ierburi. Pot fi cultivate și în vase dar aici ar trebui să avem grijă a le asigura umiditate suficientă și fertilizanți.

Pentru a putea achizitiona o salcia hakuro CLICK AICI

Publicat pe

Salcie pletoasă pitică

Face parte din categoria arborilor cu coroană sub formă de umbrelă și este foarte frecvent întâlnită în amenajările peisagere. Poate fi crescută cu succes și în vase. Nu este pretențioasă față de condițiile de climă și sol dar este destul de expusă bolilor și dăunătorilor, în special insectelor xilofage de aceea trebuie stropită cel puțin de 2 ori pe an cu insecticide. Salcia căprească pendulă se altoiește de obicei la înălțimi în jur de 1,5 m, uneori chiar sub 1m, forma tipică fiind aceea a unui arbore pitic. Se potrivește bine în stâncării, în grădinile cu flori perene sau în aranjamentele cu ierburi. Crengile cresc până la pământ și cresc apoi chiar pe sol de aceea sunt necesare tăieri de limitare a acestor creșteri. Formele care se dau coroanei prin tăieri de formare depind numai de imaginația peisagistului.

Pentru a putea achizitiona o salcie capreasca pendula CLICK AICI

Publicat pe

Salcia roșie pitică

Specie arbustivă de salcie introdusă în cultură în special pentru împădurirea terenurilor degradate cu exces de umiditate. Deși este o specie pentru soluri umede suportă destul de bine și seceta pentru perioade scurte și nu necesită un nivel ridicat al fertilității solului. În amenajări se poate folosi ca element arbustiv, tufa având o frumoasă formă semi-sferică. Decorează frumos și iarna după ce frunzele cad prin lăstarii subțiri, delicați cu coaja fină roșiatică. Se taie anual primăvara devreme, la 3-4 ani fiind necesare tăieri radicale de la nivelul solului pentru întinerirea tufei. Se pretează grădinilor de ierburi, stilului rustic sau naturalist. Frunzele sunt mici, mai înguste decât la majoritatea speciilor arboricole și au o culoare verde cenușie pe față și albicioase pe dos. Salcia purpurie este destul de expusă la boli și dăunători. În afara aplicării tratamentelor preventive sau curative care se impun, este necesară strângerea și arderea litierei după căderea frunzelor.

Publicat pe

Salcia creață

Cunoscută pentru lăstarii neregulat răsuciți și pentru plasticitatea ei ecologică, salcia creață poate fi întâlnită în cele mai neașteptate locuri, de la margini de drum și căi ferate până la amenajări pretențioase din grădinile restaurantelor. Se pretează foarte bine la tăieri regenerându-se ușor. Dacă sunt tăiate absolut toate ramurile de la punctul de  inserție cu trunchiul, în următorul sezon de vegetație pot crește lăstari noi de 4-5 m lungime. Lăsată liberă, salcia creașă poate ajunge la 10-12 m înălțime și arată foarte bine atunci când se prezintă sub forma de arbore multi-tulpinal. Se poate folosi pentru garduri vii sau ziduri verzi înalte, poate fi modelată și împletită în diverse chipuri. Spre deosebire de salcia plângătoare, are lăstarii verzi pe tot parcursul anului și doar trunchiul și ramurile bătrâne capătă pe parcurs un ritidom albicios. Pentru a realiza amenajări frumoase cu salcia creață este nevoie doar de imaginație, în rest nu are pretenții față de climă sau sol, crește la fel de bine la umbră ca și la soare și poate fi întâlnită de pe malurile apelor până pe culmile vântuite ale dealurilor.

Pentru achizitionarea unei salcii crete CLICK AICI

Publicat pe

Salcia pletoasă creață

Varietate de salcie plângătoare (babylonica) cu lujeri răsuciți, de dimensiuni mai mici decât cunoscuta salcie pletoasă galbenă. Poate ajunge la doar 10-15 m în înălțime și cca 8 m în diametru. Are toate caracteristicile speciei de bază (Salix babylonica) fiind întâlnită într-o mare varietate de zone climatice. Rezistă foarte bine la geruri polare dar ajunge până în area mediteraneană. Lujerii răsuciți neregulat se pot folosi pentru diverse decorațiuni, în unele țări fiind utilizate pentru decorațiunile de Paști. Primăvara se încarcă de mâțișori galbeni fiind foarte vizibilă de la distanță – o adevărată strălucire aurie. Nu necesită îngrijiri, fertilizări sau irigări. Poate fi folosită în majoritatea stilurilor arhitecturale atât în grădinile mari cât și în grădinile mici sau în vase, pretându-se foarte bine la tăieri.

Pentru achiztionarea unei salcii pletoase CLICK AICI

Publicat pe

Salcia galbenă pletoasă

Arbore de talie mare frecvent întâlnit pe malurile apelor stătătoare sau curgătoare. Deși iubește apa, o putem găsi și în locuri obișnuite, cu umiditate puțină, la marginea drumurilor sau în parcuri și grădini. De regulă este recomandată pentru spații largi dar întrucât poate suporta tăieri repetate foarte mulți ani la rând poate fi păstrată și în grădinile mai mici, pe malul micilor iazuri din folie sau în alte aranjamente peisagere de mici dimensiuni. Este repede crescătoare și netăiată poate ajunge la 15-20 m înălțime și tot atât în diametru. Lăstarii lungi, galbeni, subțiri și elastici ajung până la pământ și oscilează romantic în bătaia vântului. Primăvara este frumos decorativă prin mâțișorii aurii care îi încarcă ramurile.

Publicat pe

Stejarul roșu

Stejarilor din cadrul speciei Quercus robur li se spune stejari pedunculați pentru că frunzele se prind de lăstari prin intermediul unui peduncul iar frunza se termină în dreptul acestui peduncul cu două urechiușe mici (auricule). Stejarul pedunculat este printre cei mai adaptabili stejari, crește atât în zonele foarte reci fiind foarte rezistent la ger dar suportă bine și seceta. Crește pe soluri grele, carbonatate, chiar cu exces de apă. Stejarii fastigiați se disting în cadrul speciei Quercus robur prin portul columnar, foarte compact. Frunzișul verde albăstrui alcătuit din frunze groase, viguroase formează lumânări ce pot crește până la 20 de metri în înălțime fără să depășească 3-4 m în diametru. Deși sunt arbori masivi (nu atât de masivi precum plopii fastigiați) pot fi cultivați pentru un număr destul de mare de ani și în grădinile mici. Se pot realiza aliniamente frumoase sau perdele impenetrabile dar pot fi folosiți și ca elemente izolate, ca puncte de focalizare a perspectivei.

Pentru achizitionarea unui stejar rosu CLICK AICI

Publicat pe

Stejarul roșu

Face parte din categoria stejarilor repede crescători dar acest lucru se întâmplă numai atunci când găsește condiții optime de trai – soluri fertile, suficient de umede  și temperaturi mai blânde. Tulpina este dreaptă arborele fiind ideal pentru aliniamente stradale (vezi Bulevardul Mărăști din București). Dintre toți stejarii, această specie are o frunză deosebită, mult mai mare decât a celorlalți stejari – poate ajunge la peste 20 cm și este cu marginea puternic lobată, verzi închis pe partea superioară, lucioase, verzi-deschis pe partea inferioară. Frunzișul se înroșește puternic la venirea toamnei. Sunt de apreciat și arborii care nu au același colorit pe tot parcursul anului chiar dacă acesta este spectaculos (vezi corcodușul roșu). Schimbarea de colorit dă dinamică peisajului iar stejarul roșu face parte din acei arbori care își etalează valoarea ornamentală la venirea toamnei (septembrie-octombrie). Ghindele stejarului roșu sunt deasemenea diferite de ale altor stejari, fiind scurte și groase ca niște butoiașe, interesante pentru decorarea litierei de toamnă.

Pentru achizitionarea unui stejar rosu CLICK AICI

Publicat pe

Gorunul

Greu de imaginat arbore mai semeț și mai impunător decât gorunul. Sugerează forță și longevitate, permanență și tradiție. Poate că platanul crește mai mare și mai repede însă gorunul face parte din peisajul tradițional românesc și fiind plin de semnificații istorice mulți îl vor aprecia în grădină. Desigur nu este recomandat pentru grădinile mici. Poate ajunge la 20-30 de metri în înălțime și diametru. Frunzele sunt ovat alungite cu marginea blând ondulată și ascuțite spre pețiol. Toamna devin galben-arămii. Stejarii sunt arbori care dau structură și fundal parcurilor și grădinilor mari. Pot fi folosiți și ca arbori de aliniament. Preferă solurile mai umede dar rezistă destul de bine și la secetă. Cresc pe soluri fertile deci nu se va planta pe soluri scheletice, nisipoase, foarte uscate. Nu necesită tăieri în coroană. Se pot îndepărta în afara sezonului de vegetație ramurile uscate. Rezistent la boli și dăunători, nu necesită tratamente în mod curent.

Pentru achiitionarea unui gorun CLICK AICI