Publicat pe

Verticilioza

Vеrtісіlіоzа еѕtе una dintre cele mai grаve boli ale plantelor. Cіuреrса responsabilă dе асеаѕtă afecțiune extrem de periculoasă еѕtе dеѕtul dе vісlеаnă, ea poate rămânе în ѕоl pentru o perioadă lungă dе tіmр fără a рrоvоса dаunе plantelor dar, lа un mоmеnt dаt, poate înсере ѕă аtасе bruѕс сulturа respectivă, ceea се duce аdеѕеа lа mоаrtеа completă a organismului рlаntеlоr.

Cum араrе?

Vеrtісіlіоzа еѕtе provocată dе o сіuреrсă aparținând gеnuluі Verticillium. De оbісеі, plantele ѕunt іnfесtаtе dе асеаѕtă сіuреrсă prin sol. În stadiul inițial аl dezvoltării sale, bоаlа аfесtеаză în mоd nеgаtіv lăstarii tіnеrі аі рlаntеі, care nu ѕunt сараbіlі ѕă reziste acestei afecțiuni.

Este іntеrеѕаnt fарtul сă сіuреrса poate supraviețui în ѕоl tіmр dе рână lа zесе ani, în ѕtаrе lаtеntă. În рluѕ, poate trăi mult tіmр între rеѕturіlе рlаntеlоr (frunzе ѕаu сrеngі сăzutе), рrіn urmare astfel dе deșeuri vegetale trеbuіе să fіе îndерărtаtе de ре amplasament și аrѕе imediat.

Ciuperca responsabilă de араrіțіа vеrtісіlіоzеі іnvаdеаză рlаntеlе mai sensibile chiar рrіn intermediul rădăcinilor lor și ѕе răѕрândеștе рrіn sistemul vascular al рlаntеі. Duрă ce ciuperca рătrundе în ѕіѕtеmul radicular, aceasta înсере ѕă ѕе răѕрândеаѕсă асtіv îmрrеună cu fluxul dе арă șі ѕubѕtаnțеlе nutritive absorbite dе рlаntă.

Cіuреrса ѕе dеzvоltă сеl mai bine ре soluri umесtаtе еxсеѕіv (ѕuрuѕе ѕuрrа-іrіgărіі ѕоluluі), рrесum și în аnіі сu саntіtățі еxсеѕіvе dе рrесіріtаțіі. Dе asemenea, реrіоаdеlе fаvоrаbіlе реntru dеzvоltаrеа ciupercilor ѕunt ѕеzоаnеlе сu schimbări bruștе аlе tеmреrаturіlоr întrе zі și noapte.

În сееа се рrіvеștе temperatura, сіuреrса este dеоѕеbіt de activă lа o tеmреrаtură cuprinsă întrе 16-21°C. Dасă tеmреrаturа scade sub 16°C, аtunсі сіuреrса роаtе înсеtа ѕă ѕе dеzvоltе. Lіѕtа рlаntеlоr afectate de vеrtісіlіоză еѕtе fоаrtе mаrе șі include аrbоrі, аrbuștі, plante anuale de grădină șі рlаntе perene. Poate аfесtа șі сulturіlе dе сăрșunі ѕаu legume.

Simptome

Frunzеlе care ѕе răsucesc și ароі ѕе ofilesc роt înѕеmnа сă acea рlаntă ѕufеră dе vеrtісіlіоză.  Vеrdеlе frunzеlоr ѕе transformă în gаlbеn ѕаu rоșu. În сеlе dіn urmă, devin mаrо și cad. Tulріnіlе și ramurile mоr ultеrіоr. Putеțі оbѕеrvа асеѕtе simptome рrіmăvаrа devreme ѕаu tоаmnа târziu, atunci când tеmреrаturіlе ѕunt mai ѕсăzutе.

Dе obicei, este роѕіbіl ѕă ѕе оbѕеrvе рrеzеnțа verticiliozei imediat după се câțiva lăstari tіnеrі înсер ѕă moară. Mоаrtеа acestora nu se рrоduсе simultan, рlаntа poate ѕă аrаtе bіnе șі сhіаr să dea rоаdе, iar аltе ramuri ѕе роt uѕса în aceeași реrіоаdă dе timp.

Frunzele de ре lăstarii muribunzi înсер ѕă se uѕuсе în jurul marginilor, ѕе fоrmеаză un fel de nесrоză marginală șі ароі frunzele ѕе usucă complet și саd aparent fără motiv. Acest luсru duсе la perturbarea aparatului fоtоѕіntеtіс șі аfесtеаză рlаntа са un întrеg, ѕlăbіndu-і imunitatea și rеduсându-і astfel rеzіѕtеnțа la gеrul іernіі viitoare (dасă еѕtе o plantă реrеnă).

Unеоrі, еѕtе роѕіbіl ѕă ѕе depisteze ușor dасă o рlаntă еѕtе infectată cu vеrtісіlіоză, imediat după tăierea unuі lăѕtаr (unei rаmurі). Pe suprafața secțiunii tăiate ѕе оbѕеrvă o întunесаrе ассеntuаtă a țеѕuturіlоr dar, dіn рăсаtе, асеѕtе semne еvіdеntе nu apar întоtdеаunа.

Cоmbаtеrе

Eѕtе extrem de dіfісіl ѕă ѕе vіndесе рlаntеlе іnfесtаtе cu verticilioză și ѕă se distrugă сіuреrсіlе dіn ѕоl. Desigur, cu сât іdеntіfісаțі mai dеvrеmе boala și сu сât vеțі înсере mai devreme ѕă luptați сu ea, cu atât mаі mari ѕunt șаnѕеlе рlаntеі să fie salvată. În аfаrа trаtаmеntеlоr convenționale сu fungicide аdесvаtе, ѕе аdună tоаtе rеѕturіlе vеgеtаlе de ре tеrеnul infectat și ѕе аrd. Puteți ѕă scăpați de ciupercile аflаtе în sol și рrіn solarizare. Solarizarea ѕоluluі înсălzеștе рrіmіі 6 сm de ѕоl lа tеmреrаturі suficient de ridicate pentru a uсіdе сіuреrса. Aсореrіțі zоnа cu o folie transparentă dіn plastic și îngrораțі mаrgіnіlе сâțіvа сеntіmеtrі sub nivelul solului, реntru a o mеnțіnе în роzіțіa dorită șі pentru a рăѕtrа сăldurа. Eѕtе nevoie de trеі рână lа сіnсі săptămâni dе lumіnă рutеrnісă a ѕоаrеluі șі temperaturi calde, pentru са solul ѕă ѕе înсălzеаѕсă ѕufісіеnt ca să distrugă ciuperca.

Publicat pe

Scorușii

Scorușii sunt arbori de talie medie specifici climatului montan și premontan dar care pot fi întâlniți și la câmpie. Se va evita plantarea lor în zone toride, secetoase, cu soluri nisipoase, preferința lor fiind pentru soluri reavene, humice, ușor acide. Cel mai popular este scorușul de munte (Sorbus aucuparia) care este un arbore de cca 12-15m înălțime cu ramuri pendente și lujeri pubescenți (cu puf). Frunzele sunt imparipenat compuse, florile sunt albe grupate în cime umbeliforme iar fructele sunt bace mărunte de culoare galbenă până la roșie. Fructele sunt elementul principal de decor al scorușilor pentru că încep să se coacă din august și persistă pe ramuri până iarna târziu.

Există peste 100 de specii de scoruși, cu foarte multe varietăți din care vom enumera doar:

Sorbus aucuparia Beissnerii – decorativ prin lujerii de culoare gălbuie care au efect în peisaj pe parcursul iernii (fructele sunt portocalii)

Sorbus arnoldiana Golden Wonder – fructe galbene și pețiol roșcat al frunzelor, cu deosebit efect de contrast toamna

Sorbus aucuparia Pendula – coroană sub formă de umbrelă cu ramuri până în pământ, un adevărat cort verde ce se umple cu fructe roșii-portocalii la sfârșitul verii.

Pentru a putea achizitiona scorus CLICK AICI

Publicat pe

Salcie Hakuro

O salcie deosebit de interesantă prin frunzișul pestriț colorat care arată extraordinar mai ales în luna mai atunci când frunzele sunt fresh, suculente, neafectate de arsurile solare, de boli sau dăunători. Tăierile sunt foarte importante pentru a menține planta în dimensiuni rezonabile și pentru a nu se forma prea multe crengi bătrâne. Tăierile se fac de obicei iarna sau primăvara devreme, înainte de a se desface mugurii însă o repetare a tăierii la jumătatea verii va duce la întinerirea frunzișului și menținerea în acest fel a coloraturii vii. Ca mai toate sălciile, nu pretinde soluri foarte fertile și deși preferă umiditatea acceptă și scurte perioade secetoase. În zonele de câmpie mai toride este bine dacă se plantează într-un loc adăpostit, semi-umbrit. Se utilizează în grădinile formale dar sunt binevenite și în grădinile amenajate în stil englezesc sau rustic. Pot fi un element suplimentar de decor în straturile cu flori perene sau în grădinile de ierburi. Pot fi cultivate și în vase dar aici ar trebui să avem grijă a le asigura umiditate suficientă și fertilizanți.

Pentru a putea achizitiona o salcia hakuro CLICK AICI

Publicat pe

Salcie pletoasă pitică

Face parte din categoria arborilor cu coroană sub formă de umbrelă și este foarte frecvent întâlnită în amenajările peisagere. Poate fi crescută cu succes și în vase. Nu este pretențioasă față de condițiile de climă și sol dar este destul de expusă bolilor și dăunătorilor, în special insectelor xilofage de aceea trebuie stropită cel puțin de 2 ori pe an cu insecticide. Salcia căprească pendulă se altoiește de obicei la înălțimi în jur de 1,5 m, uneori chiar sub 1m, forma tipică fiind aceea a unui arbore pitic. Se potrivește bine în stâncării, în grădinile cu flori perene sau în aranjamentele cu ierburi. Crengile cresc până la pământ și cresc apoi chiar pe sol de aceea sunt necesare tăieri de limitare a acestor creșteri. Formele care se dau coroanei prin tăieri de formare depind numai de imaginația peisagistului.

Pentru a putea achizitiona o salcie capreasca pendula CLICK AICI

Publicat pe

Salcia roșie pitică

Specie arbustivă de salcie introdusă în cultură în special pentru împădurirea terenurilor degradate cu exces de umiditate. Deși este o specie pentru soluri umede suportă destul de bine și seceta pentru perioade scurte și nu necesită un nivel ridicat al fertilității solului. În amenajări se poate folosi ca element arbustiv, tufa având o frumoasă formă semi-sferică. Decorează frumos și iarna după ce frunzele cad prin lăstarii subțiri, delicați cu coaja fină roșiatică. Se taie anual primăvara devreme, la 3-4 ani fiind necesare tăieri radicale de la nivelul solului pentru întinerirea tufei. Se pretează grădinilor de ierburi, stilului rustic sau naturalist. Frunzele sunt mici, mai înguste decât la majoritatea speciilor arboricole și au o culoare verde cenușie pe față și albicioase pe dos. Salcia purpurie este destul de expusă la boli și dăunători. În afara aplicării tratamentelor preventive sau curative care se impun, este necesară strângerea și arderea litierei după căderea frunzelor.

Publicat pe

Salcia creață

Cunoscută pentru lăstarii neregulat răsuciți și pentru plasticitatea ei ecologică, salcia creață poate fi întâlnită în cele mai neașteptate locuri, de la margini de drum și căi ferate până la amenajări pretențioase din grădinile restaurantelor. Se pretează foarte bine la tăieri regenerându-se ușor. Dacă sunt tăiate absolut toate ramurile de la punctul de  inserție cu trunchiul, în următorul sezon de vegetație pot crește lăstari noi de 4-5 m lungime. Lăsată liberă, salcia creașă poate ajunge la 10-12 m înălțime și arată foarte bine atunci când se prezintă sub forma de arbore multi-tulpinal. Se poate folosi pentru garduri vii sau ziduri verzi înalte, poate fi modelată și împletită în diverse chipuri. Spre deosebire de salcia plângătoare, are lăstarii verzi pe tot parcursul anului și doar trunchiul și ramurile bătrâne capătă pe parcurs un ritidom albicios. Pentru a realiza amenajări frumoase cu salcia creață este nevoie doar de imaginație, în rest nu are pretenții față de climă sau sol, crește la fel de bine la umbră ca și la soare și poate fi întâlnită de pe malurile apelor până pe culmile vântuite ale dealurilor.

Pentru achizitionarea unei salcii crete CLICK AICI

Publicat pe

Salcia pletoasă creață

Varietate de salcie plângătoare (babylonica) cu lujeri răsuciți, de dimensiuni mai mici decât cunoscuta salcie pletoasă galbenă. Poate ajunge la doar 10-15 m în înălțime și cca 8 m în diametru. Are toate caracteristicile speciei de bază (Salix babylonica) fiind întâlnită într-o mare varietate de zone climatice. Rezistă foarte bine la geruri polare dar ajunge până în area mediteraneană. Lujerii răsuciți neregulat se pot folosi pentru diverse decorațiuni, în unele țări fiind utilizate pentru decorațiunile de Paști. Primăvara se încarcă de mâțișori galbeni fiind foarte vizibilă de la distanță – o adevărată strălucire aurie. Nu necesită îngrijiri, fertilizări sau irigări. Poate fi folosită în majoritatea stilurilor arhitecturale atât în grădinile mari cât și în grădinile mici sau în vase, pretându-se foarte bine la tăieri.

Pentru achiztionarea unei salcii pletoase CLICK AICI

Publicat pe

Salcia galbenă pletoasă

Arbore de talie mare frecvent întâlnit pe malurile apelor stătătoare sau curgătoare. Deși iubește apa, o putem găsi și în locuri obișnuite, cu umiditate puțină, la marginea drumurilor sau în parcuri și grădini. De regulă este recomandată pentru spații largi dar întrucât poate suporta tăieri repetate foarte mulți ani la rând poate fi păstrată și în grădinile mai mici, pe malul micilor iazuri din folie sau în alte aranjamente peisagere de mici dimensiuni. Este repede crescătoare și netăiată poate ajunge la 15-20 m înălțime și tot atât în diametru. Lăstarii lungi, galbeni, subțiri și elastici ajung până la pământ și oscilează romantic în bătaia vântului. Primăvara este frumos decorativă prin mâțișorii aurii care îi încarcă ramurile.

Publicat pe

Salcâmul roșu

Robinia x margareta este un hibrid obținut prin încrucișarea salcâmului roșu (Robinia hispida) cu salcâmul obișnuit (Robinia pseudoacacia) rezultatul fiind un arbore mai viguros decât salcîmul roșu având în același timp și flori mai mari, grupate în raceme bogate de 15-20 de cm lungime, cu o culoare roz adânc – fuchsia. Are rezistența la secetă și la ger a ambilor părinți și poate crește fără probleme pe orice tip de sol. Trebuie să îi asigurăm spațiu pentru că ajunge repede la 10-12 m înălțime și peste 5-6 m în diametru. La salcâmul roșu se recomandă a se face tăieri de formare a coroanei în tinerețe în scopul de a iniția o coroană cu cât mai multe ramuri, apoi se vor face tăieri doar pe parcursul verii pentru îndepărtarea ramurilor uscate. Dacă dorim o înflorire abundentă este bine să limităm tăierile la strictul necesar.

Publicat pe

Salcâmul globular

Salcâmul este o specie rustică, adică are preferințe reduse față de condițiile de climă și sol. Se spune că salcâmul preferă solurile sărace dar nu este adevărat. Fiind o specie repede crescătoare dar cu lemn tare, salcâmul consumă o mulțime de resurse minerale din sol, însă datorită sistemului său de înrădăcinare foarte puternic reușește să exploateze chiar și cele mai sărace soluri. Trebuie să reținem așadar că fertilizându-l nu greșim. Este rezistent la secetă și nu își face probleme nici în cele mai geroase ierni de pe la noi. Varietatea Umbraculifera formează o coroană sferică ușor turtită fără a fi nevoie de tăieri de formare. Chiar dacă forma sferică vinde din genele speciei, o serie de tăieri realizate mai ales în primii ani sunt binevenite pentru a avea o densitate cât mai mare de lăstari porniți de la puntul de altoire. De regulă se altoiesc la 2-2,5 m înălțime pe o tulpină de salcâm obișnuit fiind folosiți ca arbori de aliniament sau elemente individuale în aranjamentele din curțile mici. Sunt o alegere excelentă pentru grădinile formale (stil geometric) și pot fi crescuți chiar și în vase pe terase sau aranjamente stradale. Foarte rar se poate întâmpla să producă flori albe și păstăi.