Tisa -Taxus baccata
Este un arbore la care exemplarele mature pot crește până la 15-20 de metri. Coaja este roșiatic-maro, cu tonuri violete. Acele sunt drepte, mici, cu vârf ascuțit, și verde închis pe partea superioară și verde-gri de dedesubt. Tisa este un arbore dioic, ceea ce înseamnă că florile masculine și feminine cresc pe exemplare separate. Acestea sunt vizibile în martie și aprilie. Spre deosebire de multe alte conifere, tisa comună nu-și poartă semințele într-un con. În schimb, fiecare sămânță este închisă într-o structură roșie, carnoasă, asemănătoare fructelor de pădure, cunoscută sub numele de aril care este comestibil, fiind singura parte din plantă ce poate fi mâncata, restul fiind toxic, în popor, spunându-se că până și umbra tisei este otrăvitoare. Explicatia esta faptul că tisa conține un alcaloid toxic numit taxina care este o substanță periculoasă. În ciuda toxicitații sale, tisa mai conține o substanță, un pseudoalcaloid, taxolul. Aceasta substanță este considerată unul dintre cele mai bune citostatice naturale deoarece omoară celulele canceroase, acestea pierzand imediat capacitatea de diviziune. Ar putea fi folosit pentru oprirea dezvoltarii unor tumori. În practică el este folosit doar in cazuri extreme deoarece taxolul nu este o substanță cu actiune controlabilă, intervinind in procesul de diviziune al tuturor celulelor din organism, iar scăpat de sub control ar putea avea un efect mortal.
În trecut era o specie raspandită, dar astazi în Romania este considerată specie ocrotita .Ca rezervații în care tisa a fost obiectivul principal de conservat in situ, amintim rezervațiile de la Tudora-Botoșani, unde tisa vegetează în interiorul unui făget şi cea de la Cenaru-Vrancea, unde o găsim într-un amestec de fag cu răşinoase. O alta rezervatie este cea din comuna Pangarați, județul Neamț. Rezervația forestieră este o arie protejată de interes național și in prezent găzduiește cea mai mare populație de tisă din Romania. Locuitorii zonei susțin că cei mai bătrâni arbori ai rezervației au peste 500 de ani . Numărul indivizilor este in scădere datorita tăierilor masive care se fac pentru colectarea lemnului său valoros.
Tisa, după cum se spune, apără poarta între această viaţă şi viaţa în viitor, precum şi ne protejează de spiritele rele din alte lumi. Încă din antichitate, tisa, ca un copac sacru al nemuririi. El se asociază cu locuri de înmormântare, unde copacul protejează şi curăţă morţii. Câteodata tisa servea chiar de sicriu ca în Marea Britanie. Trupul era închis in trunchiul de tisă scobit sau o tisă era plantata pe trupul mortului. În toate regiunile influențate de civilizația celtică se spune ca tisa din cimitir iși întinde o rădacină in gura mortului, reunind sub pământ tot acest popor de străbuni. Pentru Biserica creștină tisa a devenit copacul Învierii – simbolul lui Iisus Hristos, care s-a sculat din morti după crucificare. Tisa se află, de asemenea, sub controlul planetei Saturn, şi pentru că aceasta este asociată cu arcul şi săgeţi, tisa se asociază cu constelaţia zodiacală de Săgetator.
Cel mai bine este cultivat în soluri umede, fertile, nisipoase, cu o scurgere excelentă, în plin soare, până la umbra parțială.Este tolerant de umbra deplină, o mare varietate de soluri (cu excepția celor slab drenate) . Plantele sunt ușor de cultivat și răspund bine la tăiere.Este intolerant la temperaturi extreme (de exemplu, temperaturi de vară fierbinți prelungite sau vânturi reci de iarnă).
Nu există probleme grave legate de insecte sau boli. Susceptibile sunt arsurile de iarnă datorită expunerii la vânturile extreme de iarnă și rece, în special în locurile expuse. Poate fi plantat în orice sol bine drenat. Exemplarele vor tolera expunerea, solurile uscate și poluarea urbană. Este unul dintre cele mai bune conifere verzi pentru zonele umbrite. Constituie excelente garduri vii cu înalțimea tăierii 1,50-4 m; distanța intre plante 0,60 m
