Weigela

Weigela

Weigela este un arbust originar din estul Asiei (China de nord-est, Coreea si Japonia) si a fost introdus in Europa la jumatatea secolului al XIX-lea. Genul face parte din familia Caprifoliaceae si include o duzina de specii, dar multe soiuri au fost obtinute de catre prolificul si extraordinarul botanist Victor Lemoine in jurul anului 1865. Weigela a fost descrisa pentru prima data de Philipp Franz Siebold in Flora Japonica (1833-1850). Numele sau este dedicat chimistului si botanistului german Christian von Weigel (1748-1831).

Weigela ar fi fost introdusa in Europa de Robert Fortune in jurul anului 1842. Se stie faptul ca acest botanist scotian a furat secretul prepararii ceaiului din China, precum si al cultivarii plantelor de ceai, in timpul epopeii sale incredibile dintre 1848 si 1852. Acest arbust are o forma stufoasa, ramurile sale arcuindu-se elegant sub greutatea minunatelor flori. Frunzele opuse au un contur crenelat, sunt foioase si pubescente, cel mai adesea verzi, dar exista si soiuri cu frunze bicolore. Majoritatea au culori minunate de toamna.

Din luna mai, o multitudine de flori se deschid acoperind ramurile intr-un mod spectaculos. Rozul este cea mai comuna culoare, de la roz-pal la cea mai intensa nuanta. Florile sunt compuse din petale formand un tub ce se deschide intr-o palnie si sunt situate la sfarsitul crengutelor anuale. Acestea atrag multe insecte polenizatoare.

Weigela accepta cu usurinta transplantarea datorita sistemului sau radicular superficial. In plus, poate prospera chiar intr-un sol calcaros. Cresterea rapida este unul dintre avantajele esentiale ale acestei plante, in special pentru o gradina nou-infiintata, deoarece poate forma rapid un tufis opulent. Desigur, intr-un ghiveci mare, soiurile scunde vor face innobila decorul unui balcon sau terase.

Pentru o inflorire abundenta, Weigela va trebui plantata in plin soare. Se adapteaza si la umbra partiala, in special in zonele cu soare arzator. De asemenea, suporta vanturile care nu sunt uscate. Solurile sunt putin importante pentru ea, atata timp cat sunt bogate in humus si nu prea aride. La alegerea locatiei, trebuie sa tineti cont de dimensiunea pe care o va avea arbustul in 5-6 ani, devenit adult: cele mai mari soiuri au nevoie de 2 m latime pentru a-si desfacei ramurile. Daca va lipseste acest spatiu, este recomandat sa optati pentru soiurile mici.

La finalul infloririi (in perioada iulie-august), este recomandat sa practicati taierea de intretinere. Acest lucru ajuta la stimularea dezvoltarii viguroase a crengutelor ce vor purta in toamna mugurii florali, pentru a inflori anul urmator. Se taie crengutele din centrul tufei si cele care se intersecteaza, se indeparteaza ramurile uscate si se scurteaza tulpinile care au inflorit cu 10-20 cm. Se poate intineri arbustul taindu-l la 20 cm de sol. Este recomandat sa taiati 1/3 din crengute in fiecare an, astfel veti avea un arbust nou-nout in numai 3 ani.

Datorita popularitatii sale uriase din epoca victoriana, Weigela este vazuta in mod obisnuit ca o planta ornamentala clasica. Totusi, un gard viu din Weigela va arata la fel de bine intr-o gradina informala contemporana. Weigela este pur si simplu o planta de acoperire atemporala. In plus, va colora orice gradina fara prea mult efort. Un gard viu Weigela este foarte tolerant la taiere si treaba se poate face fara mari probleme. De la introducerea sa in gradinile din Europa, speciile de Weigela au fost in mod constant o componenta obligatorie a gardurilor vii florifere, deseori ca parte a gardurilor vii mixte. Totusi, ca gard viu unic, specificatia ornamentala a Weigelei este pur si simplu incontestabila.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adaugă impresii din experiența ta

O imagine face cât o mie de cuvinte: