Prunul japonez – de la teme poetice la lichiorul umeshu

Prunul japonez – de la teme poetice la lichiorul umeshu

Inflorirea gradinilor de ciresi in Japonia este un eveniment celebru in toata lumea si mediatizat corespunzator pentru atragerea turistilor straini. Atunci cand vorbim de flori japoneze, primul lucru care ne vine in minte este minunatul cires japonez, sakura. Cu toate acestea, in Tara Soarelui Rasare exista un alt arbore extrem de decorativ ce este, in acelasi timp, extrem de rodnic. Este vorba despre prunul japonez (Prunus salicina). Recenziile despre acest pom fructifer in randul forumurilor dedicate gradinaritului sunt destul de rare insa, ca planta in sine, acest arbore este considerat in tara noastra aproape ca unul exotic.

Ce fel de fructe face prunul japonez?

Al doilea sau nume ce poate fi intalnit in cadrul pepinierelor este caisul japonez sau Umé. Cel mai adesea, prunul japonez este un arbore inalt de foioase (5-7 m) cu coaja neteda, cenusiu-verzuie. Frunzele sale au o forma ovoidala, cu marginile ingustate si, de obicei, pubescente. Prunul japonez infloreste magnific foarte devreme in fiecare an iar timpul infloririi dureaza considerabil. O priveliste uimitoare a prunului inflorit ne poate bucura privirea mai bine de doua luni: incepe chiar la venirea primaverii, iar fructificarea apare abia in iulie. Florile sunt duble sau simple, cu o aroma puternica. Pot fi albe, roz sau chiar rosii. Fructele au culori diferite, rosiatice, galbene sau verzui, samburele lor se separa greu de pulpa si are o suprafata bine definita.

In salbaticie, prunul japonez creste pe versanti stancosi, montani (300-2500 m deasupra nivelului marii) in regiunile nordice si centrale ale Chinei, acolo unde este considerata regiunea sa nativa. Este cultivat intens in Japonia, Coreea si Vietnam.

In gradinile lor particulare, oamenii au inceput sa creasca acest pom fructifer inca din cele mai vechi timpuri. Planta a fost adusa in Japonia in secolul al VIII-lea din China, iar acum aici exista aproximativ 350 de specii de pruni. Prunul japonez, si nu ciresul sakura, este cel care infloreste primul la inceput de primavara. Traditia de a admira florile este adanc inradacinata in istoria Japoniei. Prefectura Wakayama din regiunea japoneza Kansai este renumita pentru splendoarea si frumusetea prunilor infloriti. Copacii par a fi acoperiti cu un nor placut aromat, colorat in roz si alb. Inflorirea acolo incepe in ianuarie si dureaza pana in aprilie. In Europa, prunul japonez a aparut relativ recent: informatii despre acesta au fost gasite prima data in anul 1878. De atunci, a fost dezvoltat un numar considerabil de soiuri decorative si de gradina ale prunului japonez.

Fructele prunului japonez sunt consumate in principal sub forma prelucrata, deoarece au o aciditate ridicata cand sunt proaspete. Din ele se fac marinate si muraturi celebre. Adaosul traditional la o portie de orez fiert printre japonezi este fructul prunului japonez murat, denumit umeboshi. De asemenea, fructul serveste ca baza pentru crearea unui lichior foarte popular in tarile asiatice, denumit umeshu.

Conform calendarului estic, prunul japonez in sine este un simbol al Anului Nou si al primaverii. In trecutul indepartat, prunul japonez Umé era venerat mai mult decat celebrul cires sakura. Aceasta planta importata initial din China, joaca acum un rol important in cultura Japoniei. Inflorirea acestui copac este considerata nu numai un simbol al primaverii, ci si unul dintre cele mai populare subiecte din poezia japoneza.

Cultivarea prunului japonez

Puteti cultiva prunul japonez daca aveti norocul sa intalniti fructe proaspete aromate ale acestui copac, carora le opriti samburii. Metoda este destul de simpla si nu necesita activitati complexe. Puteti sa il cultivati in aproape orice zona climatica, dar prefera regiunile mai calde.

Puteti planta samburii prunelor direct in pamant sau in ghivece separate. La sfarsitul lunii iulie - inceputul lunii august este momentul cel mai potrivit. Iluminatul artificial suplimentar va fi necesar atunci cand samburii germineaza la sfarsitul toamnei sau la inceputul primaverii, cand ziua este inca destul de scurta.

Daca nu aveti de gand sa plantati un sambure imediat dupa ce ati mancat fructa, trebuie sa il uscati si sa il pastrati pana toamna, cand apare primul inghet. Atunci este vremea optima de a-l planta, sapati un mic sant in gradina si umpleti-l cu sol nutritiv dintr-un amestec de mranita si nisip in care asezati samburii. Adancimea de plantare optima masoara 5 cm. Prunul japonez ofera, de regula, rasaduri in luna mai a anului viitor.

Pentru a pregati samburii prunelor aproape de sfarsitul lunii ianuarie, puneti-le in recipiente cu gauri de scurgere, pline cu nisip umed. Apoi, puneti vasele in beci sau frigider, unde temperatura nu creste mai mult doua grade. Este necesara mentinerea umiditatii nisipului. In final, primavara le puteti transplanta intr-un amestec de sol sau in teren deschis.

Un adevarat pionier in ale botanicii, cel ce a introdus uimitorul prun japonez in comunitatea gradinarilor nord-americani la finalul sec. XIX este Luther Burbank. Acest celebru botanist a realizat numeroase lucrari de reproducere si a creat hibrizi noi, unii dintre ei fiind populari chiar si in zilele noastre.

In forma sa initiala, prunul japonez poate creste doar in regiunile cu ierni blande. Dar hibrizii creati de cercetatori au o rezistenta mai mare la asprimea iernii, iar zona de cultivare a acestora este acum vizibil extinsa. Cultivarea este posibila atat prin samburi, cat si prin utilizarea rasadurilor.

Arborele se caracterizeaza prin fructificare abundenta si regulata. Din momentul in care este plantat, deja trebuie inceputa inhibarea cresterii anuale. In acest sens, arborele necesita tunderi ciclice anuale, pentru intinerirea coroanei.

Este de remarcat faptul ca toate soiurile de prun japonez nu sunt afectate prea mult de bolile specifice celorlalte specii de prun.

Prunul japonez are nevoie de taiere, operatiune care se efectueaza cel mai bine primavara sau chiar la inceputul verii, atunci cand nu exista diferente mari de temperatura in timpul zilei. Aceasta planta interesanta are multe caracteristici benefice, printre care se numara durata de valabilitate foarte lunga a fructelor (culese verzi, acestea se coc foarte bine si in ladite, fara a-si pierde gustul), rezistenta la boli sau ingrijirea minima.

Proprietati benefice

Dupa numeroase studii, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia precum consumul prunelor japoneze poate incetini inflamatia mucoasei gastro-intestinale si poate preveni dezvoltarea gastritei atrofice. Uleiul de prune japoneze este utilizat pentru prevenirea bolilor inimii si vaselor de sange, in cazul unor tulburari ale sistemului nervos, precum si la tratarea hipovitaminozei. Nu este toxic si, prin urmare, este permis consumul sau de catre femeile insarcinate si copii. De asemenea, acest ulei trateaza benefic arsurile si leziunile minore ale pielii.

Clientii ce viziteaza des supermarket-urile au vazut si au gustat cu siguranta acele prune japoneze foarte mari, de aproximativ 80-120 g bucata, de culoare galbena, rosie sau aproape neagra. Au un gust placut si un sambure care nu se separa foarte usor de pulpa. Aceste fructe apartin unui grup de soiuri apartinand speciei de prun japonez.

Toate fac parte din aceeasi specie botanica - prunul chinezesc (Prunus salicina), desi multe alte specii de pruni sunt implicate in formarea soiurilor moderne de prune asiatice. In consecinta, acestea cresc pe intreg mapamondul in zonele cu un climat temperat sau subtropical.

In fapt, toate soiurile de prun japonez sunt considerate auto-fertile dar atunci cand sunt polenizate incrucisat, productivitatea lor este intotdeauna mult mai mare. Pot fi polenizate intre ele, iar un prun hibrid poate fi, de asemenea, un bun polenizator al prunilor japonezi, desi liniile de inflorire nu prea coincid.

De exemplu, fructele soiului Black Amber sunt mari, au culoare rosie inchisa, aproape negre, iar cand sunt complet coapte au o forma rotunda cu "cioc", mari de pana la 60 grame una, suculente, cu o pulpa rosiatica atractiva si cu o aroma placuta. Fructele se coc la sfarsitul lunii august. Culese de verzi, acestea se pot coace pe parcurs. De asemenea, pot fi pastrate proaspete mult timp, intr-o camera racoroasa sau in frigider.

Adaugă o impresie

O imagine face cât o mie de cuvinte: