Halesia carolina, o splendoare în orice grădină

În acest articol, mi-am propus să fac vorbire despre o specie destul de interesantă și foarte decorativă, care conferă un aer aparte oricăror locații în care aceasta ar fi amplasată, și anume Halesia carolina sau arborele cu ghiocei, cum mai este ea denumită în limbajul popular. Înainte de a începe articolul, vă pot spune că aveți posibilitatea să achizitionați această minunată planta pe website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Image 1 source: https://www.derkleinegarten.de/

Image 2 source: https://www.vdberk.com/

Ați mai văzut vreodată ghiocei crescând în copac? De fapt, nu sunt chiar ghiocei cum poate ne-am aștepta din denumire, ci florile unei specii deosebite originare de pe continentul American, și renumite pentru calitățile sale ornamentale remarcabile, care aparține genului Halesia din cadrul familiei Styracaceae.

Își are originea în Sud-Estul Statelor Unite ale Americii, foarte renumită pentru calitățile sale ornamentale de excepție. Se prezintă sub forma unui arbust de foioase mic peren, cu un aspect rotunjit per ansamblu și destul de compact. Prezintă ciorchini suspendați a câte 2-5 flori albe în formă de clopot, de aproximativ 2,5 cm, care apar în luna aprilie, cu puțin timp înainte sau simultan cu apariția frunzelor. Polenul acestora este preferat de către albine, sau alte insecte. Ele sunt urmate de fructe ce au 4 aripioare, sunt maronii, asemănătoare unor nucușoare ce apar toamna, și care adesea persistă până în iarnă. Semințele fructelor sunt de cele mai multe ori mâncate de veverițe în stare sălbatică. Prezintă frunze ovate, fin dințate, de culoare verde către galben închis, și care capătă o culoare galben deschis toamna. Are un ritm moderat de creștere, și o longevitate ridicată (în jur de 100 de ani). Este cultivat în scop ornamental, sub formă de arbust cu mai multe tulpini, sau, după preferință poate fi dirijat pe un singur trunchi. Aspectul său exterior grație multitudinii de flori albe, asemănătoare unor clopoței, dimensiunile sale arbustoide dar și forma sa rotunjită, per ansamblu, îl fac deosebit de atrăgător. Poate crește la maturitate deplină, în jur de 9-12 m înălțime, și circa 6-11 m în diametru. Tolerează bine și locurile în care primește soare direct, dar preferă să fie plantat sau așezat în locuri semi-umbrite; în soluri bogate în materie organică, bine drenate și cu o umiditate moderată. Este ușor de cultivat, și nu are cerințe prea ridicat ridicate de întreținere. Preferă un pH neutru către acid. Frunzele pot deveni clorotice în solurile cu un pH.

Images source: https://www.palmaverde.nl

Câteva aspecte deosebit de interesante și care merită amintite ar fi acelea că, genul Halesia, a fost numit în onoarea marelui cleric și naturalist Stephen Hales, născut la Bekesbourne, în Kent Anglia, în anul 1671 ce a fost un pionier în fiziologia plantelor, și care s-a remarcat în varii domenii ale științei cum ar fi: Biologia, chimia sau chiar medicina, publicând și o lucrare în domeniul biologiei „Vegetable Staticks” în anul 1727, pentru care a fost foarte apreciat. Întorcându-ne la subiect, trebuie să precizăm încă din start că, acesta este un gen de plante mic, alcătuit doar din cinci mari specii: (patru din America de Nord- H. carolina; H. monticola; H. tetraptera; H. diptera și una din China ceva mai nou introdusă și în Europa și anume, H. macgregorii) iar speciile sale subliniază bine caracteristicile străvechi ale florei zonelor din care provin din America de Nord și respectiv China. Cele patru specii de pe continentul Nord American, seamănă foarte mult între ele, în mediul lor de creștere din natură; iar zonele unde pot fi întâlnite de cele mai multe ori se suprapun între ele. Nu același lucru îl putem spune și despre specia Halesia macgregorii originară din China, și care afișează o notă ușor aparte față de restul speciilor din genul său. Astfel, aceasta este ușor sesizabilă între celelalte specii ale genului, prin aspectul petalelor florilor sale care sunt ușor mai adunate și alungite, prezentând antere care trec de marginile acestora, foarte decorative. Comparativ cu aceasta, speciile Nord Americane prezintă antere mai mici, ce nu mai depășesc spectrul petalelor; iar acestea (petalele) sunt mai evazate și ceva mai mari, comparativ cu specia chineză. Dacă ar fi să ne raportăm plastic, am spune că ele seamănă întrucâtva cu rochița unei mirese. Pe continentul Nord American, speciile acestui gen sunt cunoscute cu denumirea populară de clopoței de argint, grație asemănării florilor albe în formă de clopoței ce atârnă grațios în jos. Cu privire la componența speciilor din cadrul Genului Halesia din care face parte și H. carolina, părerile între cercetători sunt destul de împărțite; unii admit existența a 4 ori 3 specii ori chiar mai multe.

Image 1 source: https://www.palmaverde.nl

Image 2 source: https://ayearwiththetrees.blogspot.com/

În natură, în locurile lor de origine, speciile genului Halesia pot fi găsite de obicei pe versanți împăduriți, altele la poalele pădurilor dar chiar și pe maluri ale râurilor din acele păduri în asociere cu flora de pădure tipică locului respectiv de origine a fiecărei specii în parte. Speciile genului în mediul lor natural, se prezintă sub formă de copaci sau arbuști cu frunze caduce (căzătoare), ce au ramuri și tulpini zvelte, acoperite cu o coajă rugoasă, de culoare gri cu striuri verzui la maturitate deplină variind în înălțime de la sub 3 m până la peste 30 m în mediul de origine unde condițiile le sunt favorabile. Florile sunt dispuse în ciorchine, (raceme) scurte, și sunt în formă de clopoțel ce atârnă grațios în jos. Apar de regulă primăvara, (aprilie-mai), funcție de condițiile climatice; în cea mai mare parte sau în întregime, înaintea frunzelor, din mugurii axilari ai anului precedent. Ele au petale delicate, fine sunt de culoare albă la majoritatea speciilor din acest gen, dar pot avea și o tentă de alb-roz, iar înflorirea când se produce este un adevărat spectacol. Florile sunt precedate mai apoi de fructe care își fac apariția la final de primăvară și care contribuie din plin la sporirea frumuseții de ansamblu a speciilor de Halesia. Ele sunt înaripate la toate speciile de Halesia, de un verde strălucitor în stadiul tânăr mai apoi cu trecerea timpului spere toamnă aproape de maturare, acestea capătă o culoare de un cafeniu deschis spre roșu închis la finalul toamnei, o mare parte dintre ele vor persista chiar si peste iarnă. Frunzele sunt penat compuse, cu foliolele alterne si pot avea o lungime de 7 pana la 20 cm. Verzi gălbui pe parcursul anului, acestea capătă o frumoasă culoare galben cu nuanțe de galben-auriu la venirea toamnei, și sunt căzătoare (caduce) iarna în totalitate, mai ales în climatele mai reci.

Images source: https://ayearwiththetrees.blogspot.com/

Cultivarea este una simplă; nefiind pretențioase la tipul de sol, cu condiția să fie bine drenat, cu o umiditate și aerare bună. Totuși, fiind o specie mai acidofilă solurile cu un conținut ridicat de argilă nu sunt chiar recomandate. Pentru rezultate mai bune, este recomandat ca la plantarea efectivă în acel sol să se adauge un amestec (compost) făcut din muguri și scoarță de pini sau orice alt conifer, pentru a crește nivelul acidității din sol. Se poate utiliza chiar și turba acidă cu aceleași efecte, în cazul în care nu aveți scoarță de conifere la îndemână. Preferă soluri bogate humice sau de pădure, care conțin materie organică abundentă. Solurile în care cresc în mod natural în locurile de origine, sunt acide (pH 5,0 până la 6,0) în care există o acumulare de așternut de frunze descompuse din vegetația spontană de pădure sub formă de mulci. Frunzișul va deveni clorotic (galben-albicios) dacă solul nu este suficient de acid, sau dacă se udă din abundență plantele cu apă ce are în componență sa o cantitate mare de clor. De preferat ar fi ca, mai ales în zonele cu un conținut ridicat de calcar în apă înainte de udările pe care vi le-ați propus să le faceți plantelor, să lăsați câteva ore apa în recipientele de udare pentru decantarea calcarului și clorului din apă, mai apoi să o aplicați plantelor. Ele sunt moderat tolerante la secetă odată ajunse la maturitate deplină, dar de obicei cresc cel mai bine în pădurile mezice (adică, pădurile care conțin umiditate moderată a solului), fie în câmpiile inundabile, de-a lungul malurilor pârâirilor, fie pe versanții mai mici ale râpelor, cum am mai precizat. Prin urmare, orice varietate ați alege să cultivați din cadrul acestui gen, este recomandat să fi plantată la umbră parțială (mai ales în zonele cu veri foarte călduroase) ori, în plin soare în regiunile cu veri mai răcoroase și mai umede. Speciile genului Halesia, prezintă o rezistență bună la boli și dăunători, dar și la ger.

Images source: https://ayearwiththetrees.blogspot.com/

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de flori, plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Halesia carolina, o splendoare în orice grădină în imagini