Taxus baccata (tisa comuna)

Taxus baccata (tisa comuna)

Cumpără de pe pepiniera-gradinaverde.ro

Cunoscuta in Europa sub denumirea de 'Yew', tisa comuna (Taxus baccata) este un conifer vesnic verde, cu un port dens si stufos, care se descurca excelent in locatiile cele mai dificile. Candidat pentru gardurile vii cele mai sculpturale, este ideal pentru arta topiara. Cresterea sa lenta limiteaza oboseala taierii recurente. Rustic, adaptabil la diferite soluri si climate, acest conifer a fost omniprezent in gradinarit de secole. Castelele regale sau gradinile baroce sunt de neconceput, fara aceasta planta exceptionala. Usor de intretinut, tisa a fost intotdeauna apreciata in gradinile private, in special ca si gard viu absolut opac.

Originara din Europa si Africa de Nord, tisa comuna este un conifer aparte, deoarece spre deosebire de majoritatea celorlalte conifere, nu produce nici conuri, nici rasina. Taxus baccata a dat numele familiei botanice Taxaceae din care face parte, ce include 31 de specii din cinci genuri. Tisa comuna ajunge relativ repede la o inaltime de doi pana la trei metri. Anual, circumferinta si inaltimea ei creste de la douazeci pana la treizeci de centimetri. Atinge latimea de 70 pana la 150 de centimetri. Fara taiere, tisa poate atinge inaltimi de 10 pana la 15 metri. Soiurile de tisa comuna ofera o mare diversitate de forme: unele sunt foarte inalte, in timp ce altele sunt taratoare. Astfel, Taxus baccata 'Repandens' poate forma o acoperire a solului care nu depaseste 60 cm inaltime.

Pe de alta parte, tisa are o longevitate exceptionala, dovada fiind 'Yew of Fortingall' din Scotia, un exemplar de tisa a carui varsta este estimata la peste 2000 de ani. Tisa este, de asemenea, un copac simbolic, adesea legat de vechile credinte druidice sau pagane. Reprezinta atat moartea, cat si nemurirea, aceasta din urma fiind exemplificata prin caracterul sau persistent si uluitoarea sa longevitate, fiind plantata deseori in cimitire si pe langa biserici.

Tisa are un port conic, piramidal, o silueta superba cu multe ramuri alcatuite dintr-o multitudine de frunze mici, ce ii confera un efect dens si stufos. De asemenea, are avantajul ca este ramificata chiar de la baza. Coaja sa este maro-roscata si se desprinde in solzi mici. Tisa este cunoscuta pentru lemnul sau de calitate, foarte dur, dar in acelasi timp cu o relativa flexibilitate. Lemnul are o culoare frumoasa portocaliu-rosie in centru si maro-deschis la periferie. A fost folosit inca din timpuri preistorice (arme, arcuri, sageti, diverse obiecte) si astazi este inca foarte popular printre dulgheri, lutieri si sculptori.

Tisa are un frunzis verde inchis superb, dens, format din frunze liniare, inguste, turtite, care au o lungime de 2 pana la 3 centimetri. Acestea sunt inserate intr-o spirala pe tulpina, dar dau impresia ca sunt asezate in doua randuri, pe fiecare parte. Aceste frunze persista cel putin sase sau sapte ani pe ramuri si sunt reinnoite treptat. Nu sunt parfumate si nu contin rasina. Frunzele tisei au, de obicei, o frumoasa culoare verde-inchis deasupra si verde-deschis pe partea inferioara, dar exista si soiuri cu frunze verzi spre galben, cum ar fi soiul Taxus baccata 'David'.

Tisa infloreste la inceputul primaverii, in jurul lunii aprilie, dar florile ei sunt destul de nesemnificative, discrete. Sunt dioice - prin urmare, exista plante masculine si plante feminine (o trasatura rara pentru conifere). Plantele ce poarta flori masculine, de culoare galbena sunt dispuse in ciorchini sub crengute si elibereaza polen. Plantele feminine, ce poarta flori verzi inconjurate de solzi suprapusi asezati pe crengute, sunt cele ce vor purta fructele rosii si semintele. Polenizarea (transportul polenului catre florile femele) se face de catre vant.

Tisa este una dintre putinele conifere care nu produc conuri lemnoase (fructe uscate care contin semintele intre solzi). In locul acestor conuri, florile feminine dau un fel de fructe de padure foarte decorative, rosii, alungite si carnoase, ce ajung la maturitate in septembrie-octombrie. Din pacate, acestea sunt toxice.

Vesnic verde, tisa comuna este total nepretentioasa. De asemenea, nu are cerinte speciale privind solul. Trebuie evitata numai stagnarea apei la radacina. Tisa prefera o locatie partial umbrita, fata de umbra totala sau de o locatie insorita. In ciuda rezistentei sale la ger (-20°C), poate suferi in iernile foarte geroase, cu putina zapada. In astfel de cazuri, gradinarul va trebui sa taie lastarii uscati.

Posibilitatile decorative oferite de tisa comuna sunt nelimitate pentru gradinari. Frunzele sale fine si moi constituie un 'material' ce permite sa se realizeze cele mai uzuale sau excentrice forme dorite de gradinari. Inchide, deseneaza sau sculpteaza spatii, gasindu-si locul in toate gradinile si adaptandu-se la toate stilurile, stricte sau poetice, ba chiar si la cultivarea in ghivece, ca bonsai.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adaugă impresii din experiența ta

O imagine face cât o mie de cuvinte: