Syringa vulgaris (liliac)

Syringa vulgaris (liliac)

Arbust de foioase apartinand familiei Oleaceae, liliacul comun (Syringa vulgaris) este originar din sud-estul Europei si Asia (din Balcani pana in China si Japonia), unde creste la periferia padurilor sau in tufisuri salbatice crescute pe dealurile pietroase. Genul Syringa include aproximativ douazeci de specii, cea mai cunoscuta si mai emblematica fiind  liliacul comun, S. Vulgaris, specie ce include cel mai mare numar de soiuri. Botanistul francez, Victor Lemoine (1823-1911), a extins considerabil aceasta familie la sfarsitul secolului al XIX-lea, dand nastere la peste 60 de soiuri de Syringa vulgaris.

Deoarece genul nu se limiteaza doar la liliacul comun, amintim si arbustii cu frunze mici, cum ar fi liliacul chinezesc, S. chinensis si S. microphylla, specie cu frunze de dimensiuni medii si cu foarte multe flori minuscule, liliacul tardiv (Syringa prestoniae), liliacul cu flori de zambila (Syringa hyacinthiflora), un hibrid viguros, sau liliacul persan (Syringa persica) cu frunzele zimtate curios, in mod asemanator frunzelor de patrunjel. Aceste specii si soiuri cu flori parfumate nu trebuie confundate cu iasomia (Philadelphus), nici cu liliacul indian (Lagerstroemia), ambele facand parte din familii diferite din punct de vedere botanic.

Liliacul formeaza un arbust viguros, dens, cu un port vertical, stufos, rotunjit sau uneori conic, flexibil si aerisit. Formeaza spontan un tufis ramificat format din mai multe tulpini subtiri, conice, fiecare avand multe frunze, ceea ce confera liliacului un port dens. Creste viguros si destul de rapid, viteza de crestere marindu-se de-a lungul anilor, ajungand la aproximativ 50 cm pe an. Inaltimea sa variaza de la 2 la 7 m la varsta adulta, pentru o anvergura de 2-4 m.

Soiurile S. chinensis si S. persica au un port deosebit de compact, ajungand la maximum 1,80 m la maturitate, arbustii fiind mai lati decat inalti, ceea ce-i face nepretuiti pentru gradinile mici. Frunzele difera considerabil de la o specie la alta. Liliacul comun are frunze ovale de foioase. Syringa persica se deosebeste prin frunzele sale parca decupate in lobi lungi si ingusti. Lungi de 3 pana la 15 cm, frunzele apar in diferite nuante de verde, in functie de soi.

Primavara, varfurile ramurilor pline cu flori inunda acest frunzis de un verde reconfortant in aglomerari dense si parfumate. Liliacul este una dintre plantele ce ne ofera flori cu un parfum autentic si rafinat. Din aprilie pana in mai, uneori pana in iunie, apoi in septembrie, in functie de clima si specie, apar ca flori tubulare foarte mici, simple, duble sau semi-duble, formand ciorchini adunati in panicule piramidale sau conice, mai mult sau mai putin mari si rasfirate. Grupate cate doua la sfarsitul ramurilor din anul precedent, aceste inflorescente au o lungime de 4 pana la 30 cm.

Daca in limba persana, "liliac" inseamna "mov", culoarea sa originala, florile liliacului au diverse culori: alb-pur, lila pal, roz pur pana la roz-violet, albastru deschis-mov sau chiar rosu-roz sau violet. Inflorirea dureaza de la 15 zile la 1 luna, in functie de regiune, iar unii hibrizi sunt inzestrati cu o inflorire repetata, pana la prima bruma. Foarte melifere, florile atrag un numar mare de albine si fluturi. Intens parfumate, ele formeaza buchete de primavara proaspete, dar efemere - in vaza, tind sa se ofileasca dupa doua-trei zile.

Deosebit de rezistent la ger (-25°C) si la poluare, liliacul se adapteaza in toate regiunile tarii noastre si este foarte usor de plantat la soare sau la umbra partiala, in sol obisnuit, bine drenat, chiar si foarte calcaros. Se dezvolta optim in solul drenat, deoarece se teme de excesul de umiditate si de locurile in care apa poate stagna in timpul iernii. Acest arbust deloc exigent isi gaseste locul in toate gradinile, folosit izolat, in paturi de arbusti sau lasat in forma sa naturala, in garduri vii inflorite sau chiar pe o terasa sau un balcon,  plantat intr-un container mare.

Liliacul poate rezista la vant puternic si se va adapta bine la canicula verii. Acest arbust nu se teme de frigul extrem, chiar apreciindu-l, o iarna destul de dura incurajandu-i inflorirea ulterioara. Aceasta rezistenta la intemperii ii garanteaza o viata lunga in toate regiunile. Are o durata de viata cuprinsa intre 20 si 40 de ani. Se simte excelent la soare, unde va da un numar maxim de flori, dar va tolera si o expunere partial umbrita, avand nevoie de cel putin 6 ore pe zi. Umbra ii reduce considerabil inflorirea. Tunderea de intretinere este recomandata in fiecare an pentru a mentine un port echilibrat si pentru a limita cresterea acestuia. Este mai bine sa nu tundem liliacul prea sever, ci sa favorizam o usoara reimprospatare anuala care sa favorizeze si inflorirea.

Cu natura sa versatila, liliacul isi gaseste locul in toate gradinile naturale, chiar si in cele mici, unde formeaza puncte focale captivante fiind, fara indoiala, regele scenelor de primavara. Aduce o nota de prospetime, un parfum de moda veche in orice locatie, in containere plasate pe terasa sau balcon, precum si in buchete. De asemenea, infloreste splendid in garduri vii, amestecat cu alti arbusti pentru a-si alterna florile, precum Forsythias si Buddleias. Va arata perfect in compania cununitei cu flori roz sau albe si a gutuilor japonezi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adaugă impresii din experiența ta

O imagine face cât o mie de cuvinte: