Sambucus (soc)
Cumpără de pe pepiniera-gradinaverde.ro
Cunoscut si sub numele de elderberry, socul (Sambucus) este un arbust ce creste spontan in medii naturale imbogatite cu azot. Numele sau provine din cuvantul elen "sambuke", ce inseamna un instrument muzical de genul fluierului. Din timpuri antice, fluierele au fost facute din ramuri batrane de soc, deoarece canalul medular neobisnuit de mare din centrul acestora putea fi scobit cu usurinta.
Socul apartine familiei Adoxaceae, a plantelor cu flori ce au un parfum asemanator celui de mosc. Genul a fost plasat pana nu demult in familia Caprifoliaceae dar a fost reclasificat recent, datorita similitudinilor genetice si morfologice cu plantele din genul Adoxa. Exista in total aproximativ 10 specii de soc la nivel mondial, distribuite pe toate continentele. Acestea cresc nativ in regiunile temperate si subtropicale, precum si in regiunile montane, mai reci, de la tropice.
Preferatele gradinarilor sunt speciile Sambucus nigra (soc negru sau comun), Sambucus racemosa (soc rosu), Sambucus canadensis (socul canadian sau american), precum si socul pitic arbustiv sau semi-arbustiv (Sambucus ebulus). Nativ, socul comun creste preferential in soluri moderat umede, bogate in azot si humus. Locatiile naturale sunt de obicei partial umbrite, la marginile padurilor, in timp ce socul rosu prefera locatii similare dar la altitudini ceva mai mari (de pana la 2000 m), iar Sambucus ebulus colonizeaza terasamentele si malurile raurilor.
Arbustii de soc cresc in pozitie verticala si formeaza o coroana putin ramificata, ce devine mai larga odata cu inaintarea in varsta. Viteza de crestere a socului comun poate fi considerata un mare avantaj pentru gradinile nou infiintate, socul devenind un arbust adult dupa numai 5-6 ani, ajungand rapid la 3 pana la 6 m inaltime si 2 pana la 4 m latime. Socul rosu este ceva mai mic, nedepasind 4 m inaltime. Ambele specii rezista la temperaturi de pana la -25°C.
Fiind printre primele ce apar primavara, frunzele de soc sunt opuse, au cinci pana la unsprezece foliole cu margini zimtate si nu au culori de toamna. La fel ca si scoarta, acestea degaja un miros neplacut si intepator. Culoarea florilor variaza, acestea fiind albe sau roz, in functie de specie si varietate. Ele apar in perioada mai-iunie, au un parfum captivant si mult nectar, fiind bucuria insectelor polenizatoare. Florile stau in panicule mari, la capetele lastarilor laterali.
De-a lungul verii, din flori se dezvolta fructe de padure mici, negre si foarte suculente. Acestea contin sambucina, o substanta toxica, ce poate provoca disconfort digestiv atunci cand se consuma cantitati mari de fructe crude. Cand este incalzita la foc, sambucina se descompune fara a lasa reziduuri. Fructele socului rosu sunt, asa cum sugereaza si numele, de culoare rosie. Sunt mai otravitoare decat cele ale socului negru, dar pot fi transformate si ele cu usurinta in gem dupa ce au fost preparate la foc.
Socul este o importanta planta medicinala, cultivata din cele mai vechi timpuri. Nu numai fructele de padure sunt folosite, din florile bogate in nectar (proaspat culese sau uscate) se poate face un delicios sirop, precum si revigoranta bautura racoritoare denumita socata. De asemenea, florile se pot administra sub forma de ceai impotriva febrei si a racelii. Sucul din fructele socului este o reala bautura energizanta: contine vitaminele A, B si C si mult potasiu. Potrivit unei legende, se spune ca socul are puteri magice, protejand casa de stihiile naturii, cum ar fi fulgerele.
Pentru o gradina ce se vrea captivanta, alegerea unui soc va fi intotdeauna inteleapta. Soiurile cu frunze intunecate, cu flori roz, precum Black Tower, sunt impresionante. In mediul urban, cat si rural, socul este folosit deseori in garduri vii libere, oferind contraste surprinzatoare in compania unor arbusti precum Physocarpus sau Berberis, in partea inferioara a paturilor de flori sau pentru a garnisi terasamente, atunci cand este lasat in forma de tufis. Poate fi plasat izolat, in plin soare sau la umbra partiala, insotit de plante perene si bulbi de primavara. Soiurile cu dezvoltare redusa pot fi cultivate in ghivece, silueta lor usoara si gratioasa impodobind elegant un balcon sau o terasa.
Sambucus (soc) în imagini
