Salix (salcie)

Salix (salcie)

Salcia, Salix in latina, face parte din familia Salicaceae si populeaza in special zona temperat rece, precum si zonele umede din emisfera nordica. Familia Salicaceae, formata initial din 2 sau 3 genuri, numara acum un total de 55 de genuri, in urma clasificarii filogenetice APG II (2003). Peste 500 de specii sunt acum identificate in genul Salix, cea mai mare diversitate gasindu-se in China, urmata de continentul nord-american (100 de specii) si Europa (70 de specii).

Salcia a servit dintotdeauna ca motiv de inspiratie pentru poetii si pictorii de pe intreg mapamondul, cea mai faimoasa opera de arta ce infatiseaza aceasta planta fiind pictura "Salcia plangatoare" a celebrului pictor francez Claude Monet. De asemenea, salcia este cunoscuta in majoritatea religiilor. In crestinism, coronitele din crengute de salcie sunt sfintite la biserica in Duminica Floriilor si puse la usa (poarta) locuintei pentru ca aceasta sa fie ferita de spiritele rele. O alta legenda crestina spune ca salcia s-a aplecat peste un rau, creand o punte ce a ajutat-o pe Fecioara Maria sa-si continue drumul, aceasta daruind plantei sfintenie, ca semn de recunostinta.

In iudaism, arborele reprezinta unul dintre simbolurile sarbatorii Sukkot. In Tibet evoca viata, iar in China intruchipeaza nemurirea. Potrivit mitologiei chineze, un ulcior cu o ramura de salcie care alunga demonii este tinut in maini de Guanyin, zeita milosteniei. O legenda japoneza spune ca o fantoma se adaposteste acolo unde creste salcia, iar britanicii cred ca ea bantuie calatorii ce adapostesc la umbra ei. Salcia este renumita nu numai pentru caracteristicile sale mistice, ci si pentru cele reale, fiind utilizata pe scara larga in medicina, industria prelucratoare si agricultura.

Genul Salix include plante si arbusti lemnosi, ce pot fi de foioase sau, mult mai rar, vesnic verzi. Speciile de salcie sunt foarte diferite, unele dintre ele sunt copaci inalti cu un trunchi puternic, ajungand la peste 20 de metri inaltime, in timp ce altele sunt taratoare. Aspectul se datoreaza zonei in care cresc. Speciile inalte se gasesc in zona temperata si subtropicala din Europa, Asia si America, iar cele pitice cresc in nordul acestor continente.

De obicei salcia are o coroana mare, asa zis plangatoare, formata dintr-un numar mare de tulpini ramificate, alungite, acoperite cu scoarta de diferite nuante, de la verde deschis la violet inchis. Coaja lastarilor tineri si a trunchiului este de obicei neteda si incepe sa crape odata cu inaintarea in varsta. Frunzele, cu rare exceptii, sunt aranjate in spirala. Forma lor este foarte diversa: cel mai adesea exista specii cu frunze liniare si inguste, lanceolate, putin mai rar eliptice si uneori chiar rotunjite.

Salcia este o planta dioica cu mici flori masculine si feminine, colectate in inflorescente dense, pufoase (matisori). Unele salcii infloresc la inceputul primaverii, inainte ca frunzele sa apara, altele putin mai tarziu, in mai-iunie. Dupa inflorire, fructul se coace sub forma unei capsule cu un numar mare de seminte mici, acoperite cu un puf argintiu. Semintele sunt purtate de vant pe distante mari si, odata ajunse in apa sau namol, isi pastreaza germinatia mult timp.

Diversitatea mare a speciilor de Salix este rezultatul mutatiilor naturale, precum si al activitatilor umane. Studiind salcia de sute de ani, multi hibrizi au fost creati de om de-a lungul timpului. Chiar si botanistii au uneori dificultati in clasificarea uneia sau a mai multor specii. Va prezentam cele mai populare dintre ele, utilizate pentru amenajarea parcurilor, pietelor si gradinilor personale.

 

Salix alba, denumita salcia alba sau argintie, este un copac inalt (pana la 20 m inaltime) cu scoarta groasa si coroana generoasa. Planta este raspandita in Europa, China si Asia Mica. Apare in principal de-a lungul malurilor raurilor sau a altor luciuri de apa si ocupa adesea zone intinse. Nu este pretentioasa si creste rapid in conditii favorabile (putand ajunge la varsta de 100 ani), tolereaza bine atat lipsa, cat si excesul de umiditate, fara a solicita prea multi nutrienti solului. Excelenta pentru amenajarea de peisaje vaste, inclusiv in zonele urbane, o putem recunoaste dupa ramurile subtiri, colorate in nuante de gri-argintiu care, odata cu inaintarea in varsta, se schimba in maro. Frunzele netede de culoare verde stralucitor au o forma lanceolata si o margine fin zimtata, partea dorsala a frunzei fiind argintie, usor pubescenta. Inflorescentele rotunde (cercelusi) se dezvolta primavara, simultan cu frunzele.

 

Salix babylonica sau salcia plangatoare este un copac caracterizat prin ramuri curgatoare, verzi-galbui. Creste salbatic in zona subtropicala: Asia Centrala, coasta Marii Negre din zona Caucazului, coasta sudica a Crimeei. Contrar numelui, locul de nastere al acesteia este China, de unde a fost aclimatizata in alte regiuni. Atinge o inaltime de 12 m, iar diametrul coroanei aproximativ 6 m. Pe langa tulpinile lungi care ajung la suprafata pamantului, se remarca prin frunze lucioase, verzi deasupra si argintii dedesubt. Este foarte decorativa, deoarece are o perioada scurta fara frunze: frunzele ii cad abia in ianuarie, iar la sfarsitul lunii februarie cresc din nou. Salciile plangatoare tolereaza iernile dure (-40°C) la fel de bine ca si climatele tropicale.

 

Salix purpurea sau salcia purpurie este un arbust de foioase mediu-inalt (mediu 3 m, dimensiune maxima 5 m) cu lastari densi, de culoare violet sau galbui in partea superioara. Alungite, de un verde-stralucitor deasupra si verde-argintiu pe spate, frunzele sunt aranjate in perechi si nu alternativ, ca la celelalte specii. Inflorescentele care apar la inceputul primaverii sunt colorate in violet, de unde si numele speciei. Salcia purpurie este adesea folosita in gradinaritul ornamental ca gard viu. Aceasta specie se gaseste in toata zona temperata a emisferei nordice.

 

Salix caprea se mai numeste in mod popular si rachita. Numele oficial este asociat cu consumul preferat al acestei plante de catre capre si oi. Exemplare salbatice se gasesc adesea in zona temperata a Europei, precum si in Siberia si Orientul Indepartat. Spre deosebire de alte specii, prefera sa creasca in locuri uscate, iar daca acest lucru nu este posibil, poate trai si de-a lungul malurilor corpurilor de apa sau in mlastini. Este un arbore sau arbust mare (pana la 13 m inaltime) cu ramuri puternice, intinse, cu frunze ovale de un verde stralucitor. Inflorescentele matisorilor apar la inceputul primaverii, chiar inainte de aparitia frunzelor.

 

Salix integra sau salcia cu frunze intregi este o specie din Asia de Est care se gaseste cel mai adesea in Japonia, China si Coreea. Are dimensiuni modeste (nu mai mult de 3 m inaltime) si o forma compacta. Rosiatica sau galbuie, se remarca prin raspandirea densa a ramurilor si a frunzelor sale inguste. Cel mai popular soi este Hakuro-nishiki, cunoscut pentru forma compacta si frumoasele frunze in nuante crem, roz si verde.

 

Salix repens sau salcia taratoare este o specie foarte gratioasa, subdimensionata (nu mai inalta de 1 m), comuna in Franta. In alte regiuni, creste numai la dorinta gradinarului. Se remarca prin numarul mare de tulpini ramificate, ce sunt initial acoperite cu un puf argintiu. Frunzele oval-eliptice au fete colorate diferit: dedesubt albastru pubescent si deasupra verde inchis lucios. Inflorescentele pufoase infloresc in aprilie sau mai. Planta este protejata in multe zone din Franta. Cea mai populara varietate este salcia taratoare argintie (Salix repens Argentea), o planta extrem de decorativa, cu frunze cenusii dens pubescente si lastari purpurii.

 

Varietatea bogata a speciilor de salcie va permite sa alegeti o planta potrivita pentru orice conditii specifice. Soiurile inalte sunt perfecte pentru amenajarea parcurilor si gradinilor mari, stabilind o banda de vegetatie de protectie de-a lungul drumurilor sau aleilor. Capacitatea speciilor inalte de a creste rapid si rezistenta la poluare le fac indispensabile pentru zonele urbane verzi.

Salcia (in special soiurile iubitoare de apa) este indispensabila pentru decorarea si intarirea malurilor diferitelor ape. Prinde radacini excelent intr-un mediu umed. Singura problema este ca ea creste foarte repede, astfel incat trebuie monitorizata cu atentie, lastarii tineri trebuind taiati anual. Soiurile de salcie de dimensiuni medii sunt plantate pe pajisti deschise sau peluze. Acestea servesc drept punct focal al compozitiei peisajului, in jurul caruia se dezvolta culturile inferioare. O alta optiune pentru utilizarea acestor salcii este crearea de garduri vii.

Speciile si soiurile compacte (taratoare, reticulate) pot fi plantate chiar si in zone mici, deoarece ele nu vor ocupa mult spatiu. Astfel de salcii arata bine ca nivel inferior sau mediu al unei compozitii peisagistice de diferite inaltimi, formate din plante perene arbustive. In plus, salcia cu crestere redusa este perfecta pentru decorarea malurilor cursurilor de apa si iazurilor casutelor de vacanta.

Aproape toate speciile de salcie sunt considerate fotofile (iubitoare de lumina). Ele pot rezista cu usurinta la lumina directa a soarelui si prefera spatiile deschise, dar, putina umbrire nu va afecta copacul. Salcia poate fi plantata atat la soare, cat si la umbra partiala. Umiditatea necesara solului depinde de speciile selectate.  Salcia nu este foarte solicitanta privind compozitia solurilor, desi prefera un substrat permeabil la apa, ce contine o cantitate suficienta de nisip cu argila. Solurile cu turba, in care umezeala stagneaza, nu-i plac si doar unele salcii (albe si violete) sunt capabile sa creasca pe turbarii. Doar exemplarele tinere au nevoie de hranire si udare. Ulterior, copacul insusi obtine umezeala necesara printr-un puternic sistem radicular.

Salcia tolereaza perfect taierea decorativa, iar cu ajutorul acestei proceduri coroana sa devine mai densa si mai captivanta. Coroane de dimensiuni mici si mijlocii, cu ramuri ascendente, se pot taia sub diverse forme, iar la soiurile plangatoare ar trebui sa scurtati usor lastarii lungi ce ajung la suprafata solului. Nu este interzisa reglarea inaltimii copacului, limitand cresterea acestuia. Este recomandat sa indepartati ramurile in exces la inceputul primaverii, inainte de inceputul sezonului de crestere sau la sfarsitul toamnei, dar forma coroanei poate fi corectata pe tot parcursul verii.

Mentionam ca speciile mici si mijlocii de la 1 pana la 7 m inaltime, decorative prin scoarta lor colorata, prin frunzele si matisorii lor, pot constitui acele minunate garduri vii pe care le invidiaza primavara orice iubitor de natura. Pentru a dezvolta un gard viu tip curcubeu, tot ce trebuie sa faceti este sa plantati salcii cu frunzis divers colorat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adaugă impresii din experiența ta

O imagine face cât o mie de cuvinte: