Zâmbrul- varietatea argintie (glauca)

Zâmbrul, pe numele oficial Pinus cembra, este un arbore conifer, specific zonelor montane care poate să trăiască chiar și mai mult de o 1000 de ani.

          Zâmbrul este răspândit în Europa, prin Alpi și Carpați, în zona subalpină și alpină. El este rezistent la climatul de mare altitudine, cu geruri.

Acest conifer poate atinge o înălțime de până la 20–25 metri la vârsta adultă și un diametru al trunchiului chiar și mai mare de doi metri. Are avantajul de a reuși o înrădăcinare pivotantă cu o bună rezistență la doborâturile de vânt. În primii 50-60 de ani are coroana îngust-piramidală, apoi după 100 de ani coroana devină largă și rotunjită, adesea neregulată, cu mai multe vârfuri.

Scoarța este verde-cenușie, netedă.  Zâmbrul are acele subțiri, în trei muchii, rigide și grupate câte 5 intr-o teaca, cu o lungime de până la 10 cm, de culoare verde-întunecat, lucitoare. Conurile, ovoidale și erecte, conțin semințe mari, nearipate, cu miezul comestibil, apreciate în unele părți ca alunele la noi, de 10 cm lungime, și semințe de 5 mm. Lemnul său este maro-închis, foarte rezistent, folosit la fabricarea mobilei și în sculptură. Produce lemn valoros și foarte trainic.

Zâmbrul crește încet, iar datorită ariei mici de răspândire din munții noștri este ocrotit, tăierea lui fiind ilegală. Aspectul, calitatea lemnului și mutiplele lui beneficii au făcut ca zâmbrul să mai fie ocrotit. Zâmbrul este un confer tipic Europei și nu crește nicăieri altundeva.

Este ușor de cultivat în medi icu  umiditate medie, soluri bine drenate în plin soare. Tolerează o anumită lumină. Tolerează o gamă largă de soluri, dar vegeteaza slab pe solurile calcaroase.  Apreciază locațiile cu o circulație bună a aerului. Suporta bine gerurile de iarna si vanturile puternice.

Arborii cultivati necesita pot  necesita o taiere minima, de exemplu atunci cand dezvolta doau sau mai multe  trunchiuri, rpin indepartarea trunchiurilor mai putin dezvoltate.

Printre daunatorii zambrului se pot numara paduchii lanosi, afidele si omizile.

Varietatea "Glauca" este un soi foarte rar, cu ace argintii albe, identificat pentru prima dată în 1866.  Se apreciază ca soiul este disparut in zilele noastre  din arealul natural, gasindu-se doar in parcuri si gradini. Nu se mai cunoaste nAici arealul sau originar. Aceste este un motiv in plus pentru ca Pinus cembra var. Glauca sa nu lipseasca din gradinile dumneavoastra.

Portofoliu