Genul Geum
Geum, este un gen de plante erbacee perene, din familia Rosaceae, ce cuprinde în jur de 50 specii, având o largă răspândire pe tot cuprinsul Terrei: de la Europa, Asia, America de Nord și cea de Sud, până la Africa și chiar Noua Zeelandă. Majoritatea speciilor acestui gen de plante, se regăsesc în flora spontană, cu precădere în locuri umbroase cum ar fi pădurile sau periferia livezilor de unde, unele sunt luate de către om în cultură sau, utilizate de la fața locului.
Speciile genului Geum, sunt strâns legate (înrudite) cu cele ale genurilor Potentilla și Fragaria. Plantele din genul Geum, sunt ușor de îngrijit și au o largă utilitate practică: de la utilizarea lor pur și simplu cu rol decorativ, în parcuri; grădini familiale; incinte etc. (cum este cazul varietăților Geum Triflorom varietatea Nord Americană de prerie „Prairie Smoke” sau a varietății Geum Rivale, varietatea „Călțunul doamnei”, ce se bucură de o mare popularitate în acest sens) etc., menționând apoi utilitatea medicinală (aici includem îndeosebi specia Geum urbanum, numită din popor și „Cerențel”, folosită în scopuri fitoterapeutice). În acest sens, de la plantă recoltându-se rădăcina și rizomii dar și partea aeriană în perioada de înflorire (îndeosebi vârfurile tinere recoltate în lunile mai și iunie).
De asemeni, această varietate (Geum urbanum) mai este apreciată și pentru consum în stare proaspătă a frunzelor tinere (sub forma de salată, asemeni plantei de salată verde (lactuca sativa) cu un gust acrișor și un bogat conținut în vitamina C). În mediul lor natural, frunzele diverselor specii ale acestui gen de plante, adesea sunt consumate de o serie de larve de fluturi din speciile Lepidoptera inclusiv fluturele Pyrgus malvae.
Cât privește rezistența la boli și ger, toate varietățile genului Geum, sunt extrem de rezistente.
Amintim aici câteva dintre cele mai comune și apreciate specii ale genului Geum:
G. urbanum; G. triflorum; G. rivale (călțunul doamnei); G. Reptans (cerențel de munte); G montanum; G. coccineum; G. quellyon.
În cele ce urmează, vom detalia pe larg câteva aspecte esențiale, despre două dintre aceste specii trecute în revistă și care prezintă aspecte mai interesante.
Geum urbanum („Cerențel”)
Scurtă descriere a speciei: În legătură cu denumirea speciei, putem afirma cum că, această varietate este denumită diferit, în unele regiuni ale țării. Pe lângă cea consacrată de „cerențel” i se mai spune și „cuișoriță” sau „ridichioară”.
Este o specie erbacee, vivace, cu frunzele caduce (căzătoare), din familia Rosaceae, ce atinge o înălțime aproximativă de 30-40 cm, cu o largă răspândire la noi în țară, întâlnită adesea în flora spontană, prin locuri umede și umbroase, păduri sau luminișuri, cu un gust astringent și, un subtil miros de cuișoare. În pământ are un rizom cilindric, cu diametrul de aprox. 2 cm, din care iau naștere numeroase radicele.
Prezintă o tulpină aeriană dreaptă și ramificată, acoperită de perișori fini. Frunzele bazale sunt penat-compuse, prezentând 5-7 foliole dințate pe margini iar, frunzele aflate mai sus pe tulpină sunt mai mari și trifoliate.
Florile sunt micuțe, de culoare galben-aurie, regulate, pe tipul 5 și solitare, fiind dispuse spre vârful tulpinii, ori, la subțioara ultimelor frunze, ce înfloresc de regulă în intervalul mai-august.
Dacă ar fi să ne referim acum la utilitatea și utilizările acestei specii, cu precădere trebuie săa luăm în calcul proprietățile sale benefice pentru sănătate, fiind considerată o plantă medicinală, cu multiple întrebuințări, fiind folosite în acest scop, întreaga plantă (flori, frunze, tulpiniță, și chiar și rizomul, foarte bogat în eugenol; taninuri; uleiuri volatile; amidon; substanțe amare și unii derivați flavonici); fiecare părticică a plantei întrebuințată după caz, funcție de afecțiuni și, urmând anumite proceduri medicale, în diverse preparate medicale. Dacă ar fi să amintim pe scurt câteva dintre afecțiunile potențiale pe care le tratează, atunci trebuie sa includem: febră, gută, diaree, respirație urât mirositoare, dureri de dinți, afte bucale, dar și depresie, astenie, anxietate și lista poate continua. Pe lângă toate proprietățile sale benefice recunoscute pentru sănătate, mai neoficial, există și o anume tradiție populară foarte străveche, potrivit căreia, cerențelul te apără de spiritele rele și vindecă împotriva farmecelor și a deochiului. De asemeni, putem aminti și rolul decorativ ca fiind de luat în calcul la această specie.
Este foarte rezistentă la ger, boli și dăunători.
Geum rivale (Călțunul doamnei), varietatea „Flame of passion”
Scurtă descriere a speciei: În cadrul acestei specii, vom discuta despre varietatea „flame of passion” ce este destul de des comercializată în ultima vreme. Și acestei varietăți a genului Geum, i s-au atribuit o serie de denumiri populare, de la regiune la regiune, după cum urmează: Călțunul doamnei (cea mai consacrată); ghimbirul purpuriu; ghimbirul de apă etc.
Este la fel ca și precedenta descrisă, drept o specie erbacee, vivace, cu frunze căzătoare, din familia Rosaceae, ce atinge o înălțime aproximativă de 30-50 cm, cu o creștere relativ lentă a plantei. Cadrul său natural, este similar cu al celorlalte varietăți ale genului Geum și pe care le-am amintit mai sus. Planta este ideală a se amplasa în soluri mlăștinoase, iazuri și, locuri cu soluri permanent umede etc.
Tulpinile sunt lungi și subțiri, de culoare roșie, (mai ales în stadiul tânăr al plantei); prezentând perișori fini pe toată suprafața sa. Frunzele acestei varietăți sunt verzi (în perioada de vegetație); palmate, ușor crestate pe margini și foarte decorative. Florile apar începând din luna mai și până în septembrie, fiind de culoare roșu purpuriu, mergând către nuanțe de portocaliu, foarte decorative, fiind formate din petale roșii, până spre portocaliu, ce au suprafața striată. Florile cresc de regula în vârful unor „tije” iar, pe o singură tijă putând crește mai multe flori sub forma de mici buchețele.
Cât privește utilitatea acestei specii, trebuie în primul rând să menționăm rolul său decorativ pus în evidență atât prin forma sa de tufă compactă, florile de o formă aparte, în nuanțe atractive de culori, dar, și prin frunzele cu nervuri frumoase și de un verde viu în stadiul tânăr, mergând spre nuanțe mai închise la maturitate. De asemeni, florile acestei specii sunt foarte atractive pentru albine ceea ce înseamnă că, acest lucru poate fi valorificat de apicultorii ce le vor planta pe lângă stupi. Mai este folosită ca și condiment (rizomul) ce are un gust picant (ca de ghimbir). Și această varietate prezintă o importanță destul de mare în medicină, fiind considerată printre altele și plantă medicinală. Mai este folosită pentru combaterea unor insecte nedorite cum ar fi moliile și lista ar putea continua.
Este foarte rezistentă la ger până la aprox. -45 grade C, boli și dăunători nu prea are cu excepția unor insecte.
de Ionuț Cenac
Portofoliu
