Despre hortensii

Despre hortensii

Despre hortensii

Hortensiile sunt unii dintre cei mai indrăgiți arbuști pe care îi putem intâlni în grădinile din întreaga lume, deși pe la noi sunt cunoscute ca și flori de interior sau pentru buchete.

Există 5 tipuri principale de hortensii , fiecare cu frumusețea ei și mai ales fiecare cu pretențiile sale diferite fată de lumină, sol și rezistența la ger.

Hortensiile cu frunze mari | Hydrangea macrophylla

Mai sunt cunoscute și sub numele de hortensii franțuzesti sau hortensii de florărie, fiind folosite și pentru cultura de flori tăiate. Există 3 subtipuri diferite de hortensie macrophylla; cu floare rotundă (mophead), cu floare dantelată (lacecap) și hortensii de munte. In general hortensiile macrofile sunt sensibile la ger, dar unele hortensii mophead se pot descurca bine si în zonele mai reci, atâta timp cât iarna nu este prea uscată. Hortensiile sunt mai sensibile la expunerea la îngheț după o perioadă lungă de căldură. În astfel de zone poate fi necesară o protecție suplimentară pe timpul iernii, cel mai recomandat fiind mulciul din scoarță de pin.

I.Hortensiile Mophead (Hydrangea macrophylla)

Acestea sunt cele mai populare hortensii cu frunze mari. Mulți le recunosc datorită florilor grupate în inflorescențe rotunde, mari de culoare violet, albastru și roz. În general, frunzele mophead și lacecap sunt relativ groase și suculente, destul de lucioase și cel mai adesea în formă de inimă. Marginile lor sunt dințate grosier. Au aproximativ 10-15cm lungime și 6-12cm lățime, dar în unele cazuri pot crește și mai mari. Pețiolul frunzei este scurt, ceea ce face ca frunzele să se suprapună și să  formeze movile compacte. Tulpinile au adesea dungi sau pete mici, negre sau roșii. Hortensiile macrofile înfloresc pe lemn de 2 ani de aceea tăierea lor trebuie făcută cu prudență. Dacă gerul va distruge tufa, în anul următor planta nu va mai înflori.

 II. Hortensiile Lacecap (Hydrangea macrophylla normalis)

 

Lacecaps sunt identice cu mopheads din toate punctele de vedere, cu excepția formei florilor lor. Mugurii mici din centrul înflorescenței sunt florile fertile, iar florile mari arătătoare din jurul marginii exterioare sunt florile sterile. Denumirea de lacecap (floare cu aspect de dantelă) vine tocmai din acest aspect inedit – o parte din flori mari, deschise, o alta parte mici, închise, imaginea creată fiind aceea a unei dantele.

III. Hortensia de munte  (Hydrangea macrophylla Serrata)

 

Denumirea științifică pentru hortensiile de munte este Hydrangea macrophylla ssp. serrata. Acestea sunt cele mai puțin comune hortensii cu frunze mari. Acestea au flori mult mai mici, dar plantele sunt extrem de rezistente și construite pentru a supraviețui iernilor și climatului aspre. Deși nu sunt atât de spectaculoase precum suratele lor – hortensia cu flori mari si hortensia cu flori dantelate, hortensiile de munte vor fi apreciate de iubitorii arbuștilor din zonele mai reci.

 

Hortensia paniculată (Hydrangea paniculata)

Hortensiile paniculate se disting între alte tipuri de hortensii prin inflorescentele lor în formă de con (panicul). Acestea panicule sunt foarte mari, de obicei albe in timpul verii și in diverse tonuri de roz toamna. Acestea sunt cele mai rezistente hortensii la frig și pot crește de la zonele 3 la 7. Toate sunt foarte rezistente la frig și pot fi cultivate până la nord până în Zona 3a. Majoritatea paniculatelor cresc însa la fel de bine și în sud, unde clima este caldă. Dintre soiurile cu rezistență foarte ridicată la ger, în mod deosebit se remarcă hortensia paniculată „Grandiflora”.

Frunzele hortensiilor paniculate sunt relativ ușor de identificat în comparație cu alte hortensii. Sunt mai mici, mai subțiri și mai aspre decât frunzele de hortensie macrofila. Marginile sunt fin dințate la unele soiuri și mai grosier la altele. Sunt de culoare verde mediu cu un finisaj mat.Hortensiile paniculate cresc mai inalte decât cele cu frunză mare, formează tufișuri puternice și înfloresc pe lemn din anul 1 astfel că dacă le vom tăia chiar de deasupra solului, ele vor înflori în anul respectiv.

Hortensia de pădure (Hydrangea arborescens)

Aceste hortensii sunt tufe viguroase care cresc la umbră și care acceptă atât climatul mai cald dar sunt rezistente și in zonele reci. Sunt uneori plantate ca și  gard viu datorită dimensiunii lor. Frunzele sunt în general în formă de inimă, mai subțiri și mai aspre decât ale hortensiilor cu frunze mari (Hydrangea macrophylla). Pețiolul frunzelor este lung și ține frunza departe de tulpina principală. Hortensiile de pădure ar trebui cultivate mai des, deoarece acestea se descurcă fantastic atât în ​​climatul cald, cât și în cel rece.

Hortensia Annabelle este cea mai cunoscută varietate și este o hortensie foarte rezistentă la vremea rece, si care seamănă destul de bine cu o hortensie macrofila, doar că are o creștere mai viguroasă. Floarea este albă și spre toamnă ajunge la o culoare atractivă verde deschis. Poate crește până la nord până în Zona 3a. Recent, a existat o versiune nouă și îmbunătățită a lui Annabelle numită Incrediball hydrangea. Este relativ aceeași plantă, dar cu o rezistență îmbunătățită a tulpinii pentru a susține florile și înflorește mai abundent.

Hortensia cu frunze de stejar  (Hydrangea quercifolia)

Este ușor de văzut de unde își trage numele hortensia cu frunze de stejar. Frunzele sale au forma celor de stejar roșu. Frunzele pot fi de 10 până la 25cm lungime, foarte frumoasă, lucioase, cărnoase.. Frunzișul acestor hortensii își schimbă culoarea toamna și sunt singurele tipuri de hortensii care prestează un astfel de spectacol autumnal. Culoarea se va schimba de la portocaliu prin roșu la mahon. Este o hortensie care inflorește destul de frumos dar care este deosebită mai ales prin frunziș. Crește la umbră – semiumbră dar și la soare. Rezistă neprotejată în zone mai reci decât macrophylla, unii specialiști spunând că poate rezista până prin Zona 4b/5a. O pretenție a ei este că trebuie să aibă veri foarte însorite și relativ calde pentru a înflori bine. În plus, nu se descurcă bine în zonele care rămân continuu umede.

Hortensia cățărătoare (Hydrangea anomala subsp. petiolaris)

Acestea sunt ușor de observat de la distanță, deoarece sunt de fapt liane. Hortensiile cățăratoare sunt originare din Asia (Japonia, Coreea și Siberia) și pot crește în zonele 4 până la 8 și devin din ce în ce mai populare datorită unicității structurilor de creștere și a florilor mari. Numite științific  Hydrangea petiolaris, acestea pot crește între 10 și 20 de metri lungime.Hortensiile cățărătoare pot.fi folosite pentru imbrăcarea tulpinii arborilor inalți sau pot fi crescute pe pergole. Cresc infășurându-se pe suport dar adeseori se folosesc și de rădăcinile aeriene pentru a se agăța de suport, fiind astfel capabile să îmbrace și ziduri din piatră sau cărămidă.

Alături de iederă, lonicera, parthenocissus, hortensiile cățărătoare pot fi o idee bună de decorare a unui suport înalt.

 

Adaugă o impresie

O imagine face cât o mie de cuvinte: