Câteva asemănări și deosebiri între brazi și molizi argintii, pe scurt
Încadrare generală a varietăților, de brazi și molizi.
Propun pentru început, o scurtă prezentare introductivă a genurilor și speciilor de brazi și molizi, înainte de a trece să discutăm despre subiectul propriu-zis.
În acest sens, trebuie să menționăm că, familia Pinaceae este împărțită în mai multe genuri dintre care, Abies, Picea și Pinus, sunt printre cele mai mari. Speciile din genul Abies sunt cunoscute sub numele de brazi, (grupează cca. 50 specii); cele ale genului Picea sunt cunoscute sun numele de molizi, (cca. 50 specii) iar, cele ale genului Pinus, sub numele de pini (grupează în jur de 70-100 specii).
Nu mai reprezintă, cred, un secret pentru nimeni faptul că, asemeni pinilor, jnepenilor, ienuperilor, chiparoșilor, thuja etc., și brazii și molizii, ce fac subiectul nostru de astăzi, fac parte de asemeni din categoria coniferelor. Termenul „conifer”, care descrie majoritatea copacilor veșnic verzi, ce sunt atât de familiari în peisajul pădurilor noastre, include mai multe specii care pot fi distinse printr-o varietate de caracteristici, inclusiv ace, conuri, forma coroanei (conică, aplatizată, globulară, răsfirată, adunată etc.); tipul de creștere (lentă de regulă, aceasta fiind o caracteristică a coniferelor), și desigur scoarță.
Ace
Ca și copacii de foioase, coniferele pot fi identificate după „frunzele lor”. „Frunzele” coniferelor sunt desigur acele lor. La pinii adevărați, acele sunt aranjate și atașate de ramuri în grupuri de câte două (pin roșu), trei (pin galben) sau cinci (pin alb) pe ciorchine. Molidul și bradul au acele atașate individual de ramuri. Pentru a deosebi molidul și bradul, este util să știi că acele de molid sunt ascuțite, dese, înguste și alungite, ce sunt ușor de rulat între degete, fiind ceva mai rigide ca cele de brad. Acele de brad, în schimb, sunt mai moi, plate, ceva mai scurte și mai rare, și nu pot fi rulate între degete. De asemeni, important de precizat legat tot de ace, ar fi și faptul că, acele de molid sunt atașate de proeminențe lemnoase mici, asemănătoare tulpinii. Când acele sunt aruncate, (cad) aceste proeminențe rămân. Drept urmare, ramurile de molid se simt aspre la atingere. Ramurile de brad nu au aceste proeminențe, și prin urmare, au scoarță netedă. Totuși, culoarea și lungimea acelor nu sunt întotdeauna mijloace sigure de identificare; acestea pot varia de la copac la copac, în funcție de condițiile climatice și de locul de plantare.
Conuri
Conurile, reprezintă fructele unui conifer. Ele sunt formate din solzi atașați de o tulpină centrală, ce intră în componența conului. Între solzii suprapuși, pot fi găsite semințele. Solzii de pe conuri ne ajută să identificăm diferitele specii. Spre exemplu, solzii de pin sunt de natură lemnoasă, cu o senzație rigidă la atingere. În schimb, conurile de molid au solzi mai subțiri decât conurile de pin, ceea ce le oferă o senzație mai flexibilă, iar solzii conurilor de brad sunt mai răsfirați aranjați, mai lați, cu o textură rigidă la atingere, asemeni celor de pini doar că, de o formă ușor rotunjită iar conul este mai deschis ca aspect. Formele, mărimea și culorile conurilor, diferă de la o specie la alta între conifere. Lungimea conului nu este întotdeauna o modalitate fiabilă de a diferenția majoritatea tipurilor de conifere deoarece, lungimea lor poate varia de la copac la copac. Unele conuri cresc drept pe crenguțe în timp ce, altele atârnă asemeni unor țurțuri de gheață. Despre conuri mai putem preciza și că, sunt conuri femele și mascule, iar coniferele au de regulă ambele elemente pe același copac doar că, plasate de regulă în conuri diferite.
Scoarța
Despre scoarță, putem afirma că, în general, scoarța pinilor este netedă la copacii tineri, dar dezvoltă o culoare maro-roșcată cu vârsta. Pinii scoțieni, au o scoarță de coajă deosebit de portocalie/roșie. Pinii albi pot avea scoarță netedă, chiar și atunci când sunt maturi. Scoarța de molid este în general aspră la atingere și devine brăzdată și solzoasă odată cu vârsta. Brazii au coaja netedă care este adesea cenușie când sunt tineri, dar dezvoltă un aspect brăzdat pe măsură ce îmbătrânesc.
Ca un element demn de menționat, este faptul că, alături de speciile și varietățile clasice, coniferele mai au și o serie de specii și varietăți așa-numite „argintii” mai deosebite, și asta datorită frunzelor sale (în speță acelor) cu aspect brumat, foarte decorative, care, privite din depărtare, îți creează impresia că s-ar fi așezat un ușor strat superficial de zăpadă pe ele.
În cele ce urmează, mi-am propus să fac o scurtă trecere în revistă doar a speciilor de brazi și molizi argintii, cu enumerarea pe cât posibil a unor elemente caracteristice acelor varietăți enumerate în parte, acesta constituind și subiectul central al discuției din acest articol.
- Câteva specii și varietăți argintii, ale genului Abies (brad)
Abies koreana, Abies koreana Silberlocke, Abies nordmanniana, Abies concolor, Abies concolor Violacea, Abies lasiocarpa Compacta
- Câteva specii și varietăți argintii ale genului Picea (molid)
Picea pungens, Picea pungens Glauca, Picea pungens Kaibab, Picea pungens SBS, Picea pungens Blue Diamond, Picea pungens Hoopsii, Picea pungens Glauca Globosa, Picea pungens Iseli Fastigiata, Picea pungens Edith, Picea pungens Bialobok, Picea pungens Maigold, Picea abies Cincinata, Picea abies Pendula, Picea abies Inversa.
Vom vorbi în continuare despre câteva dintre aceste specii și varietăți, din cadrul celor două genuri: Abies și Picea.
- Abies
Abies koreana este un brad mic, de origine coreeană ce are conuri albastre/violet, ce creează un contrast izbitor toamna, și care ies în evidență frumos printre frunzișul verde strălucitor. Frunzele (acele) turtite, dese, cu ușor aspect luxuriant, asemănătoare unui ac, au partea superioară de culoare verde închis iar, partea inferioară este albă, și care creează efect deosebit pe tot parcursul anului. Acest conifer veșnic verde elegant, are o creștere lentă, având o formă piramidală a coroanei, cu o înălțime și o întindere de 3 x 2 m în 20 de ani. Ideal pentru spații mici, Abies koreana poate fi cultivat și în ghiveci pentru a fi adusa în casă de Crăciun. Orice sol bine drenat îi va fi suficient, atâta timp cât acest brad coreean rezistent este ferit de vântul rece.
Un mic conifer veșnic verde, Abies koreana 'Silberlocke' nu este lipsit de interes. Acele ondulate, de culoare verde închis pe partea superioară, iar partea inferioară alb-argintie în toate anotimpurile și creează un efect atractiv. Primăvara, conurile mari, mov, arătoase, împodobesc ramurile și oferă un contrast minunat împreună cu frunzișul verde. Bradul coreean Silberlocke este un arbore compact, ce prezintă o coroană de formă conică, și are o creștere largă, joasă, neregulată, care per ansamblu creează o imagine interesantă. Este de așteptat ca acest soi cu creștere lentă să atingă o înălțime și o răspândire de 2 x 1,5 m în 20 de ani. Abies 'Silberlocke' are o întreținere redusă și extrem de rezistentă, crește bine în soluri umede, dar bine drenate. Preferă o poziție însorită, deși poate face față umbrelor pete și este perfectă pentru a adăuga textura grădinii de orice dimensiune.
- Abies nordmanniana
Bradul Nordmann este o specie de conifere veșnic verzi, care va crește până la înălțimi de 60 m înălțime la maturitate, și cu un diametru al trunchiului de până la 2 m în diametru. În rezervația Caucazului de Vest, unele exemplare au fost raportate, ei măsoară 78 m și chiar 80 m înălțime, făcându-le cei mai înalți copaci din Europa. Scoarța este de culoare gri-brun, cu o textură netedă și vezicule de rășină până la vârsta foarte înaintată.
Frunzele sunt de fapt ace, ca la orice conifer turtite, măsurând între 1,8 – 3,5 cm lungime și 2 mm lățime pe 0,5 mm grosime; de culoare verde închis, lucioase deasupra, și cu două benzi albastru-albe de stomate dedesubt. Forma de creștere a coroanei, este conic-piramidală.
Conurile sunt cilindrice, de culoare verde-gălbui, înainte de a ajunge la maturitate, și brune la maturitate, ce au semințe și măsoară 10 până la 20 cm lungime și 4 până la 5 cm lățime. Ele se dezintegrează la maturitate pentru a elibera semințele. Se dezvoltă bine în sol bine drenat, ușor, nisipos, cu un pH acid, în plin soare.
Acest brad, crește la maturitate până la înălțimi de 40 m și cu un trunchi de 90 cm în diametru. Coroana este ca o turlă. Scoarța este cenușie, subțire și netedă, ce se îngroașă odată cu vârsta până la 8 cm grosime, având brazde longitudinale adânci, dezvăluind adesea peridermul interior gălbui, la culoarea lemnului de plută. Ramurile se depărtează de trunchi în unghi drept, cele inferioare adesea mai răsfirate, pe măsură ce înaintează pomul în vârstă; crenguțele sunt în cea mai mare parte opuse, glabre sau cu pubescență gălbuie. Mugurii sunt plasați la vedere, la vârfurile ramurilor, fie de culoare gălbuie și de formă aproape conică (când sunt mari), fie maronii și aproape globulari (când sunt mici). Sunt rășinoși, cu vârful rotunjit spre ascuțit. Frunzișul (acele) sunt de 1,5 până la 6 cm lungime, în mare parte duble, flexibile. Au o secțiune transversală plată și uneori ușor canelate. Când sunt zdrobite, acele au un miros înțepător, adesea asemănător camforului. Conurile de polen în momentul polenizării sunt de culoare roșie, violetă sau verde. Conurile de semințe sunt cilindrice, de 7 până la 12 cm lungime și 3 până la 4,5 cm lățime, de culoare verde măsline. Semințele au o lungime de 8 până la 12 mm, cu un corp cafeniu și o aripă cafenie cu nuanță trandafirie de aproximativ de două ori mai lungă decât corpul.
Bradul de pâslă, cum mai este cunoscut, este un tip de brad din vestul Americii de Nord care apare la altitudini mari. Este un copac de dimensiuni medii, care crește până la o înălțime de 20 de m la maturitate, cu un diametru al trunchiului de 1 m și o coroană conică foarte zveltă. Scoarța exemplarelor tinere este netedă și cenușie, cu vezicule de rășină, ce devine aspră și crăpată în timp, iar pe ea se pot forma și solzi. Frunzele (acele) sunt plate, aciculare, lungi de 1,5 până la 3 centimetri, de culoare gri-verde, cu o dungă largă în partea de sus și două benzi albastre și albe în partea de jos. Conurile sunt drepte, lungi de 6 până la 12 cm, negru-violet. Necesită sol adânc, mai ușor și fertil, cu umiditate constantă. Este complet rezistent la îngheț, iarnă lungă, climat continental dar de munte.
2. Picea
Această varietate de molid albastru, are cel mai clar, cel mai pronunțat albastru, dintre toate coniferele, iar acele sale sunt destul de asemănătoare cu cele de pin. Frunzișul (format din ace) este atrăgător, dens, iar coroana este în formă de piramidă sau de pom tipic de Crăciun. Potrivit pentru grădini mici, acest conifer albastru, crește la maturitate până la 3 x 2,5 m în 20 de ani. Este un copac mic foarte rezistent, care va crește în majoritatea solurilor, cu excepția solurilor uscate. Oferind interes pe tot parcursul anului, acest popular molid albastru, este adesea considerat o formă îmbunătățită a altor soiuri, fiind un hibrid. Picea pungens Edith va oferi grădinii tale structură și formă strălucitoare, ca de înghețată, pe tot parcursul anului.
Este un frumos molid albastru mic, excepțional! Acele groase sunt de un albastru-argintiu viu, afișând culoarea lor cea mai strălucitoare când sunt tinere. Varietatea Hoopsii, va adăuga o pată de culoare oricărei grădini, în nuanțe vibrante. Cunoscut sub numele de molid albastru de Colorado, Hoopsii, crește cu o formă conică densă și îngrijită a coroanei, și este extrem de ornamentală datorită culorii albastre uimitoare. Are o creștere lentă, atingând o înălțime de 3 m la maturitate, cu o răspândire de 2 m după 20 de ani. Picea Hoopsii este potrivită pentru soluri umede, dar bine drenate (ideal neutre fără prea multă aciditate). Vă sfătuim să păstrați acest molid bine udat în perioadele uscate pentru a evita căderea acelor.
Molidul Inversa, va crește până la o înălțime de aproximativ 9 m la maturitate, cu o întindere de 7 m în diametru. Are o coroană joasă, deasă, care creează iluzia că ar crește invers, față de normal. Crește într-un ritm lent, și în condiții ideale, poate să trăiască chiar și 60 de ani sau mai mult. Acest copac se descurcă cel mai bine în plin soare, sau chiar și umbră parțială. Se descurcă cel mai bine în solurile medii până la uniform umede, dar nu va tolera apa stagnată. Nu necesită cerințe speciale în ceea ce privește tipul de sol sau pH-ul și este capabil să gestioneze chiar și solurile sărăturate. Este foarte tolerant la poluarea urbană și va prospera chiar și în mediile din interiorul orașului.
- Picea pungens Bialobok
Denumit popular și molidul de Colorado, este un conifer mic, veșnic verde, ce are un port conic elegant, ale cărei creșteri noi sunt de culoare verde strălucitor. Acele mature căpătă culoare verde închis spre interiorul coroanei, în combinație cu alb-gălbui, către margini. Dar pe măsură ce trece timpul, acele din interior capătă culoare albastru-argintie, foarte atractivă. Are o creștere lentă, atingând la maturitate înălțimi cuprinse între 10-15 m, cu un ritm de creștere de cca. 90 cm în 10 ani. Oferă un contrast izbitor, plăcut privirii unde, frunzișul său auriu de primăvară, se armonizează cu celelalte plante din zonele învecinate lui. Preferă solurile argiloase lutoase dar și nisipoase, umede și bine drenate cu o valoare de pH acid sau neutru, și o expoziție însorită.
- Picea pungens Maigold
Un conifer cu o coroană densă și stufoasă, de formă piramidală, formând un copac îngrijit, ce crește până la 2 m în 10 ani. Înălțimea maximă la maturitate este în jur de 2,5 m, și cc. 1,5-2,5 m în diametrul coroanei. Creșterile noi din primăvară, sunt galbene-verzui, devenind albastru-verde cu trecerea timpului. Prezintă frunze rigide, asemănătoare unor ace, aranjate individual de-a lungul lăstarilor, și conuri înguste, ce au solzi aspri la atingere, plasați în vârful lăstarilor. Crește bine în sol lutos, nisipos sau argilos, umed și bine drenat, cu valori de pH acid sau neutru, în plin soare. Se întreține ușor, și nu necesită neapărat tundere. Poate fi susceptibil la adelgide și afidele conifere, precum și la ciuperca de miere.
de Ionuț Cenac
Portofoliu
