Artarii japonezi – istorie
Am început să aud despre arțarii japonezi la puțin timp după ce am început afacerile cu plante ornamentale. La început i-am privit ca pe o curiozitate și ca pe un lux. Am luat la început câțiva, i-am prezentat cu teamă clienților pentru că nu știam cât de bine o să se adapteze la zona noastră. Erau interesanți pentru că avea frunze roșii iar pe vremea aceea cam tot ceea ce era cu frunze roșii era vandabil. Din păcate și astăzi, puțini cunosc despre marea diversitate pe care această specie (sau grup de specii) o prezintă și atunci când spui arțar japonez spui arțar roșu și cam atât. Deci să fi fost cam prin 2010 când am adus la Dorohoi primul arțar japonez. Astăzi să tot fie vreo 20 de varietăți la vânzare la Gradina Verde, dar totuși încă atât de puține în comparație cu ceea ce se poate găsi prin alte părți. Faptul că am auzit despre arțarii japonezi la începutul secolului XXI m-a determinat să postez traducerea unui capitol din lucrarea Japanese maple de J.D.Vertrees si Peter Gregory, ed.IV.
Una dintre primele lucrări care să descrie arțarii japonezi a fost publicată în 1695 în Japonia, cu 4 ani înainte ca la Alba Iulia să fie tipărită prima carte didactică în limba română. Cu titlul Kadan Chikinsho, scrisă de San-nojo Hanado, a fost o mare lucrare de literatură horticolă întinsă pe 6 volume care acopereau descrierea unui mare număr de arbori și arbuști ornamentali.
În 1710, Ibei Ito care se crede că era fiul lui San-nojo Hanado, publică o altă lucrare intitulată Zoho Chikinsho care va fi o re-editare mai amplă a lucrării anterioare, întinsă de această dată pe 8 volume din care 4 au fost dedicate arțarilor japonezi. În 1719, Ibei Ito lansează o nouă lucrare revizuită, cu titlul Koeki Chikinsho, în 8 volume din care 3 dedicate arțarilor japonezi iar în 1733 apare un supliment la această lucrare.
În 1822, un colectiv format din Seigoro Oka, Isaburo Ito și Gosarubo Ito (ultimii doi fiind descendenți ai lui Ibei Ito) publică Kaede Binran - în traducere Lista arțarilor japonezi.
O altă lucrare apărută în secolul XIX a fost Kaede Rui Zuko - ghid cu ilustrații al arțarilor japonezi. În această lucrare au fost descrise majoritatea cultivarurilor existente în epocă, multe dintre ele pierdute astăzi.
În 1898 pepinierele Yokohama lansează un Catalog al arțarilor japonezi destinați exportului. Acest catalog cu ilustrații și descrieri a stârnit interesul pasionaților de plante ornamentale din Statele Unite ale Americii. În același an apărea la Sibiu primul volum al Enciclopediei Române.
Ultima lucrare notabilă despre arțarii japonezi este Book of Maples, publicată în 2003 în limba japoneză și engleză de către Masayoshi Yano și care cuprinde imagini și texte cuprinse într-o impresionantă bibliografie care începe din 1868. Lucrarea descrie 24 de specii de arțari japonezi și 475 de cultivaruri (varietăți) cultivate în mod curent în scop ornamental în Japonia.
În limba română nu a apărut până în prezent nici o carte pe această temă.
Arțarii japonezi se adaptează destul de bine la clima noastră și nu văd de ce nu s-ar adapta și culturii noastre, chiar dacă am aflat despre ei vreo trei secole cam târziu. De fapt, niciodată nu este prea târziu ...
Portofoliu
