Aronia
Aronia, planta cunoscuta si sub numele de chokeberry face parte din familia Rosaceae. Genul este format din doar doua specii, Aronia melanocarpa si Aronia arbutifolia, ambele originare din aceeasi regiune din estul Americii de Nord, fiind cultivate atat ca plante medicinale, cat si ornamentale. Printre acesti hibrizi naturali se numara taxonii Aronia prunifolia si Aronia florinbunda. Acesti arbusti de foioase, cu crestere rapida, formeaza tufe mai dense in cazul A. arbutifolia, mai mici si compacte in cazul A. melanocarpa. Pot atinge o varsta de 20 pana la 30 de ani.
Aronia este un arbust de foioase rezistent la inghet, cu ramificatie puternica, ce poate atinge o inaltime de pana la 3 metri. Sistemul sau radicular este situat foarte aproape de suprafata solului. Coroana exemplarelor tinere este foarte compacta, iar la un arbust adult poate ajunge la aproximativ 2 metri in diametru. Tulpinile tinere sunt de culoare maro-roscat care, in cele din urma, se transforma in gri inchis.
Frunzele eliptice, simple, sunt dispuse alternativ si au o margine zimtata. In lungime, ele ajung la 4-8 cm, iar in latime 3-5 cm. Suprafata frontala a frunzelor este lucioasa, verde inchis, iar spatele are o culoare albicioasa, ce este asociata cu prezenta pubescentei. De la mijlocul lunii septembrie, culoarea frunzelor se schimba in rosu-violet. Inflorescentele dense constau din flori parfumate de culoare roz-pal sau alb, care au anterele violete. Inflorirea incepe de la mijlocul lunii mai pana la inceputul lunii iunie. Fructele sunt sferice, lucioase si pot fi colorate in negru-violet sau violet. Se coc in august sau septembrie.
Dupa cum indica denumirile lor latine, A. arbutifolia are frunze lanceolate, zimtate, care seamana cu frunzele capsunului (Arbutus), iar A. melanocarpa se distinge prin ciorchinii cu fructe de padure negre (cand sunt coapte), denumirea venind de la grecescul "melanos" ce inseamna negru si "karpos" fruct. Aronia adora un sol insorit, usor umed dar prospera si in alte locatii fara dificultate. Umbra partiala si solurile sarace in nutrienti nu le diminueaza atractivitatea si randamentul, doar cresterea lor va fi mai lenta.
Tufele de Aronia sunt robuste si usor de intretinut. Sunt extrem de rezistente si tolereaza temperaturi pana la -20°C pentru o lunga perioada de timp si fara a fi deteriorate. Se recomanda o taiere de intinerire dupa 4 pana la 7 ani. Ramurile care nu mai dau prea mult fructe ar trebui taiate de jos. Pentru a creste cantitatea de fructe, este recomandat sa scurtati lastarii cu o treime din lungime. Astfel, acestia se ramifica si produc mai multe flori. Aronia nu are nevoie de ingrasamant suplimentar dar utilizarea ocazionala a compostului in primavara creste cantitatea de fructe. In perioade foarte lungi de seceta, este fericit sa aiba apa suplimentara. Plantele din containere au nevoie de udare regulata si un ingrasamant cu eliberare lenta, administrat primavara.
Arbustul de Aronia poate fi folosit izolat sau ca gard viu dar, pentru un efect mai spectaculos, se planteaza in grupuri de 3 pana la 6 subiecti din acelasi soi. Este la fel de potrivit in jurul unei gradini de legume, formand un gard viu de fructe de padure alcatuit din afini, coacazi negri, zmeuri si agrisi. De asemenea, poate compune un gard viu atat captivant, cat si delicios, impreuna cu alti arbusti cum ar fi, de exemplu, meri, pruni si ciresi ornamentali, viburnum de foioase, caprifoi, alun de padure, gutui japonez, catina sau goji (Lycium barbarum).
Notorietatea Aroniei provine in principal din proprietatile sale medicinale, datorita continutului de antioxidanti (flavonoide, antocianine, etc.) dar si al vitaminelor C, B1, B2, fibre, etc. Consumul sau face posibila preventia si chiar combaterea bolilor cardiovasculare, a cancerului, a degenerescentei maculare, protejeaza pielea impotriva efectelor soarelui prea puternic, reduce nivelul zaharului din sange si combate imbatranirea celulelor.
Portofoliu
