Tot ce trebuie să știți despre zmeur

Tot ce trebuie să știți despre zmeur

Tot ce trebuie să știți despre zmeur

19 ianuarie 2023

O abundență de zmeură suculentă în timpul verii și toamnei, este un răsfăț de sezon pe care cu siguranță nu trebuie să îl ratați. Dar de ce să cheltuiești mereu pentru a cumpăra fructele sau produsele derivate din fructele de zmeur, de la supermarket, când poți să-ți cultivi cu ușurință propria ta zmeură delicioasă acasă în grădină, sau chiar într-o plantație amenajată?

În articolul de față, vă voi dezvălui câteva sfaturi pentru cultivarea acestui fruct delicios de vară – tot ce trebuie să știți despre cum să plantezi și să crești propriile plante de zmeură.

Zmeura, este unul dintre cele mai populare și iubite fructe de pădure de la noi din țară, grație gustului său delicios, bogat în arome fructate, a mineralelor și nutrienților din componența sa. Zmeurul (Rubus idaeus) este un arbust peren, ce crește sub formă de tufă, cu lăstari târâtori, adesea atingând mai mult de 1,8 m înălțime și are frunze compuse cu trei sau mai multe foliole dințate, în funcție de specie sau de soi; tulpini drepte, arcuite spre vârf, ce pot prezenta sau nu (funcție de soi) ghimpi mici drepți, de forma unor ace, plasați atât pe lăstari, cât și pe partea inferioară a frunzelor.

Partea inferioară a frunzelor este de culoare albă până la gri. Florile albe până la roz, sunt micuțe, având cinci petale și produc fructe suculente roșii, violete, sau negre (mai rar portocaliu, chihlimbar sau galben pal). Miezul fructului delicat rămâne pe plantă atunci când este cules, spre deosebire de cel al murului. Lăstarii de zmeur produc fructe începând din al doilea an de la plantare.

Zmeurul aparține familiei Rosaceae (din care mai fac parte și trandafirii). Genul Rubus, din care face parte zmeurul, mai grupează o serie de arbuști fructiferi din categoria fructelor de pădure printre care și murul. Cât privește originea sa, trebuie precizat că zmeurul își are originea în zonele deluroase înalte din regiunile temperate ale Europei și Asiei (din estul Turciei, continuând până în China și Japonia), precum și în zonele temperate ale continentului Nord American. Astăzi, acest fruct delicios s-a răspândit în toată lumea (inclusiv Australia și Nordul Africii) unde are cât de cât condiții de supraviețuire: ierni nu extrem de geroase, iar veri mai răcoroase, nu foarte secetoase și uscate.

Cultivat din cele mai vechi timpuri și apreciat chiar și de popoarele antice, zmeurul a fost adesea subiectul multor legende deosebit de frumoase, care au străbătut timpul până în zilele noastre. De pildă, una dintre ele își are originea în Grecia Antică, și vine să explice denumirea științifică a speciei (idaea) din care face parte zmeurul. Astfel, potrivit legendei, fiica regelui insulei Creta pe numele ei Ida (care era una dintre nimfele care îl îngrijeau pe Zeus), dorind să culeagă zmeură pentru a-l răsfăța și îngriji pe viitorul stăpân (Zeus, care la vremea aceea era doar un copil), s-a înțepat în spinii zmeurului, cum culegea ea, iar fructele din albul inițial s-au colorat în roșu de la sângele ei căzut pe fructe. Și uite așa se zice că a apărut zmeura roșie. Ulterior, tot cu numele acelei fete Ida, al acelui conducător al insulei Creta, a fost numit și un munte acolo în insulă, anume Muntele Ida.

Dar asta nu ar fi singura referire interesantă legată de denumirea științifică a zmeurului. În acest sens, demn de menționat ar fi și aspectul că, undeva prin secolul al XVIII-lea, un celebru naturalist suedez, pe numele său Carl Linne, se crede că ar fi fost primul care ar fi denumit zmeurul cu numele complet cunoscut astăzi, Rubus idaeus, făcând asta în amintirea lui Plinius cel Bătrân. Acest Plinius cel Bătrân a scris o lucrare (undeva prin secolul I d.Hr) intitulată „Istoria naturală” în care a descris Muntele Ida din Creta, încărcat de arbuști de zmeur. Cu încântare el a mărturisit în acea lucrare cum că, nicăieri nu a mai întâlnit în lume crescând arbuști de zmeură, până la acel loc în Europa.

Mergând mai departe și depășind spațiul legendelor, mi-am propus în cele ce urmează să abordez problematica centrală a acestui articol anume, despre ce presupune cultivarea zmeurului în grădină și tehnicile necesare de aplicat în vederea întreținerii și fructificării lui, precum și rezistența la ger în țara noastră, dar și chestiuni legate de rezistența împotriva diverselor boli și dăunători. În încheiere vom trece în revistă câteva soiuri de zmeură mai îndrăgite la noi, însoțite și de scurte prezentări ale acestora.

Mai înainte de a trece să discutăm aceste aspecte, trebuie să precizăm că, există două tipuri de zmeură, ambele cu propriile cerințe specifice de creștere:

  1. Zmeura care fructifică vara dezvoltă fructele pe creșterile din anul anterior, pe așa numiții lăstari floricane, din englezescul cane - ramură. Ea face o recoltă pe sezon, vara (adesea prin iunie sau iulie).
  2. Zmeura remontantă (numită și purtător de toamnă) produce în perioada de toamnă fructe pe lăstarii noi, adică pe lăstarii primocane, dar și în timpul verii pe lăstarii de doi ani (floricane), din acest motiv fiind percepută că un soi ce rodește continuu.

Un amestec de ambele tipuri de fructe de pădure ar fi o modalitate ideală de a maximiza perioada de recoltare. Toate Soiurile și varietățile de zmeură sunt auto-fertile, așa că aveți nevoie de un singur tufiș pentru a produce fructe. Cel mai bine florile sunt polenizate de albine sau cu ajutorul vântului în natură și vor începe să producă fructe la un an după plantare.

Câteva aspecte legate de cultivarea zmeurului în grădină

Zmeurul crește cel mai bine într-un loc însorit, dar spre deosebire de multe fructe, va crește cu succes și într-un loc parțial umbrit. Totuși, cu cât mai mult soare, cu atât mai multe fructe! Locul de plantare trebuie să aibă un sol bogat în substanțe organice și să fie bine drenat; sunt preferate solurile bogate în humus sau turbă de pădure ușor acidă, cu o circulație mare a aerului și un adăpost contra vântului puternic. Evitați o zonă foarte umedă, precum și un loc cu circulație puternică a aerului, deoarece zmeurului nu-i place să stea în apă și nici să se usuce complet. Mai înainte de toate, un aspect foarte important este acela că, solul va trebui lucrat (săpat) nu foarte adânc cu câteva săptămâni înainte de plantarea zmeurei. Acolo unde solurile sunt mai sărace în substanțe minerale, se recomandă ca în fiecare an să hrăniți plantele de zmeură cu câțiva centimetri de compost sau gunoi de grajd îmbătrânit. Este recomandat să plantați zmeura un pic mai departe de speciile fructifere sălbatice. În caz contrar, riscați să răspândiți  dăunători și boli de la cele sălbatice, la plantele tale de zmeur cultivate.

Când este mai bine să plantăm zmeur, și care sunt procedurile recomandate de urmat, în efectuarea acestei proceduri.

  • Începeți cu un puiet tânăr de zmeură de un an, achiziționat întotdeauna de la o pepinieră de renume, pentru a fi siguri că aveți un soi calitativ și lipsit de dăunători. Plantați primăvara devreme odată ce pământul se dezgheță și poate fi lucrat.
  • În zonele cu toamne lungi și ierni blânde, puteți planta și toamna târziu puieții de zmeur pentru a oferi plantelor un avans la crescut pentru anul ce va veni.
  • Plantați puieții din ghivece primăvara, numai după ce amenințarea cu înghețul a trecut. Aveți grijă de gerurile târzii de primăvară, în regiunile mai reci ale țării.

Procedurile recomandate în vederea plantării zmeurului, sunt următoarele:

  • Înainte de plantare, înmuiați rădăcinile în apă timp de o oră sau două.
  • Săpați o groapă care este suficient de încăpătoare pentru ca rădăcinile să se răspândească. Dacă doriți să plantați mai mulți puieți grupați, cel mai ușor este să săpați un șanț și să îi așezați in linie pe acel șanț.
  • Indiferent dacă plantați plante cu rădăcină liberă sau scoase din ghiveci, păstrați coroana plantei la 2,5 până la 5 cm deasupra solului.
  • Lăstarii de zmeur ar trebui plantați la distanțate de aproximativ 45,7 cm între ei și de aproximativ 1,2 m între rânduri.
  • Umpleți cu pământ înapoi golurile și apăsați ușor cu piciorul, astfel încât să compactați cât mai bine jos la rădăcină micile goluri de aer rămase.
  • Odată ce butașii sunt plantați, tăiați-le la aproximativ 22 cm înălțime deasupra solului pentru a încuraja o nouă creștere.
  • Udați bine și regulat cu apă noile plăntuțe abia plantate, în jur de 2 cm în profunzimea solului. Udările regulate sunt de preferat în dauna celor rare și cu o cantitate mare de apă.
  • În funcție de soiul pe care îl plantați, este posibil să aveți nevoie să modelați un suport pentru a susține viitorii lăstari. Mulți cresc până la înălțimea capului.
  • Un spalier sau un gard sunt opțiuni bune.
  • Mulcirea este importantă pe tot parcursul sezonului pentru a conserva umiditatea și a sufoca buruienile. Păstrați tot timpul un strat gros de mulci în jurul plantelor.
  • Păstrează-ți tufele de zmeură ordonate, tăind orice lăstari crescuți de jur împrejurul plantelor principale, departe de rânduri și care creează un aspect haotic; dacă nu veți face asta, vor consuma din substanțele nutritive ale plantelor principale și veți avea mai puține fructe de zmeur anul viitor.
  • Dacă doriți, puteți replanta acei lăstari pe care i-ați tăiat și veți avea plante noi.

Un aspect la fel de important de care va trebui să țineți seama neapărat când intenționați să cultivați zmeur, ar fi și acela al tăierilor.

Importanța tăierii și cum se realizează corect aceasta.

Toate varietățile de zmeur vor avea nevoie de tăiere anuală! Deși zmeurul este o plantă perenă, totuși este important să ne dăm seama că lăstarii lor care dau fructele trăiesc doar două veri. În primul an, noul lăstar apărut în verde (numit și primocane în limba engleză) crește doar vegetativ. Din al doilea an apoi el dezvoltă o scoarță maro, este latentă iarna, iar în timpul celui de-al doilea sezon de creștere este numit floricane, adică deja purtător de flori. Floricanul să îi zicem așa, produce fructe cam pe la începutul verii, până la mijlocul verii și apoi moare. În tot acest timp, pe plantă vor crește și lăstari de tip primocane noi, vegetativi sunt în fiecare an, astfel încât producția de fructe continuă an de an. Tot ce va trebui necondiționat să faceți mereu este să tăiați în primul rând toți acei lăstari morți în fiecare an, pentru a curăța planta de uscături.

Procedura de tăiere corectă la zmeur este următoarea:

Va trebui să tăiați mai întâi zmeura care fructifică vara imediat după ce ați terminat de cules. Tăiați doar lăstarii care au produs deja fructe înapoi la pământ. Amintiți-vă că această plantă produce fructe de zmeur pe lăstarii de doi ani, în timp ce, lăstarii de un an cresc chiar lângă ei. Nu ar trebui să aveți probleme cu identificarea lor, deoarece lăstarii mai bătrâni au tulpini maro, iar cei tineri sunt încă verzi. Tot ce va trebui să faceți este să îi tăiați la pământ doar pe cei mai în vârstă, cei care și-au încheiat anul de fructificare. După această operațiune, Legați lăstarii rămași de sârmele de susținere cu sfoară. Nu ar trebui să existe mai mult de un lăstar la fiecare 10 cm aproximativ de sârmă, așa că tăiați lăstarii suplimentari.

În a doua serie de tăieri la zmeură, pe care trebuie să o realizați sunt incluse soiurile de toamnă și se realizează după ce sezoanele vegetative s-au încheiat (prin urmare și perioadele de fructificare) va trebui să:

  • tăiați toți lăstarii înapoi la pământ la sfârșitul iernii înainte de a începe creșterea primăvara. Ei dau fructe pe lăstarii care sunt în primul an de creștere, după care nu mai există niciun motiv să le păstrăm și trebuiesc tăiați.
  • Curățați toate resturile vegetale uscate - bolile și dăunătorii iernează în ele și ar putea crea probleme plantelor primăvara următoare.
  • Tăierea nu este necesară în timpul sezonului de vegetație la aceste varietăți, decât dacă doriți să păstrați o ordine uniformă.

Notă: cele de mai sus presupune că recoltați o recoltă de toamnă. Pentru a obține atât recolta de toamnă, cât și cea de vara următoare, nu îndepărtați prim-canele care au produs recolta de toamnă. Tăiați-le înapoi primăvara la aproximativ 30,5 cm deasupra suportului sau până la ultimul nod vizibil care a avut fructe, tăind vârfurile moarte.

În ceea ce privește rezistența la ger la zmeur, în țara noastră nu sunt probleme din acest punct de vedere, fiind total rezistent peste iarnă. De asemeni, este și foarte rezistent la dăunători și boli. Totuși, varietățile de zmeură neagră este mai susceptibilă la unele boli și dăunători, față de alte soiuri. Dintre acestea, menționăm: acarieni și gândacii japonezi din iunie până în august. Zmeura este favoritul gândacilor japonezi în special, apoi atacul iepurilor dacă plantele sunt cultivate în câmp deschis. Lor le place să roadă lăstarii, iarna. Un gard de sârmă cât mai deasă, va ajuta la prevenirea deteriorării de către iepuri. De asemeni, făinarea mai poate constitui și ea o problemă chiar și în cazul zmeurei.

În încheierea articolului de față, amintim câteva soiuri renumite de zmeur, care pot fi achiziționate de pe website-ul Pepiniera Gradina Verde:

  • Delniva (fruct roșu); 
  • Golden Queen (fruct galben); 
  • Jantar (fruct galben); 
  • Laszka (fruct roșu); 
  • Polana (fruct roșu); 
  • Polonez (fruct roșu);
  • Przehyba (fruct roșu); 
  • Sokolica (fruct roșu); 
  • Willamette (fruct roșu).

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de flori, plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.