Scorușul: Un arbore util și practic în egală măsură

Scorușul este originar din zonele temperate ale Europei și Asiei. Se prezintă sub formă de arbore de foioase de talie medie (aproximativ 12-20 m înălțime) la maturitate în condiții ideale de creștere. Acolo unde întâlnește condiții de climă și sol nefavorabile, aspectul său este acela de tufiș nu foarte înalt. În țara noastră, scorușul este specific climatului montan și pre-montan, dar pot fi întâlniți sporadic și la câmpie. Face parte din genul Sorbus, gen ce întrunește în jur de 250 de specii cu creșteri arbustive sub formă de tufă ori pe trunchi sub formă de pomișori. Este tolerant la o gamă largă de condiții climatice și este, de asemenea, capabil să concureze cu plantele vecine. Arborele se găsește în mod obișnuit în marginile pădurii, pe locurile stâncoase și pe malurile râurilor.

Majoritatea soiurilor de scoruș au frunze frumoase, pinnate. Acestea sunt completate de flori delicate de primăvară - fie albe, fie roz, și fructe de toamnă uimitoare. Acestea pot fi albe, galbene, roz, roșii sau maro - în funcție de varietatea copacului. Florile scorușului sunt hermafrodite, ceea ce înseamnă că fiecare floare conține atât părți reproductive masculine, cât și feminine pe același exemplar. Ele sunt dense, fiecare având câte 5 petale și apar în ciorchini foarte decorativi, atrăgând albinele și alte insecte polenizatoare.

Există o mare varietate de scoruși din care să alegeți pentru a încuraja fauna sălbatică în grădina dumneavoastră și a crea un mic colțișor de natură în care să vă simțiți minunat – mierlele și sturzii vor adora fructele lor bogate în nutrienți!

De asemeni, sunt și varietăți domestice de scoruș ce prezintă fructe comestibile pentru consumul uman, fiind utilizate cu precădere în medicina naturistă, și care au proprietăți benefice organismului, aducând un plus de minerale și vitamine în corp, dar pot fi consumate și în stare crudă. Au un gust acruț și o mare cantitate de vitamina C. De asemeni, fructele sale nutritive sunt folosite și pentru prepararea de sucuri, dulceață, la aromarea băuturilor alcoolice etc. Acești copaci reprezintă de asemenea, o alegere ideală pentru o grădină de dimensiuni mici sau medii. Speciile genului Sorbus sunt rezistente la poluare și reprezintă o alegere bună dacă aveți un spațiu limitat la dispoziție. Sunt ușor de crescut și întreținut, necesitând ocazionale tăieri și nu se va interveni drastic cu tăierea; doar cât să i se mai rărească puțin coroana și să i se mențină o formă frumoasă a acesteia.

De asemeni, indiferent de varietate scorușul nu este pretențios la sol. Apreciază solurile de pădure în general, puțin acide, dar se descurcă bine și pe solurile lipsite de nutrienți organici cu condiția să fie bine drenate și aerate.

Toate speciile și varietățile sunt pe deplin rezistente la gerurile de la noi din țară și nu sunt probleme nici din acest punct de vedere, în caz că ați fi tentat să le cultivați. Dintre varietățile de scoruș cele mai apreciate și mai răspândite enumerăm: Sorbus domestica; Sorbus aucuparia (considerată varietatea sălbatică de scoruș); Sorbus americana; Sorbus cashmiriana (prezintă fructe albe deosebit de decorative); Sorbus hupenhensis etc. La noi în țară, sunt cultivate cu precădere două dintre aceste specii ale scorușului și anume: Sorbus domestica și Sorbus aucuparia, ce sunt cultivate în scop practic (sorbus domestica pentru fructele sale bogate în vitamine și minerale), dar și cu scop decorativ (sorbus aucuparia, ce este întâlnit cu precădere în parcuri și grădini publice ori grădini botanice). Speciile de scoruș prezintă unele diferențe între ele legate de frunze, fructe, port, fiind ușor de recunoscut de la o specie la alta.

În cele ce urmează, voi face o scurtă trecere în revistă a principalelor caracteristici ale celor două specii enumerate mai sus, (care se regăsesc și la noi în țară); ce prezintă o valoare aparte între toate speciile de scoruș.

1. Sorbus domestica

Este un arbore de foioase, ce prezintă trunchi drept și ramuri zvelte și poate atinge cu ușurință 12 m înălțime și în cazuri mai rare poate ajunge chiar și la 20 m. Aria de răspândire la această specie este oarecum mai limitată față de specia Sorbus aucuparia, fiind considerată o specie mediteraneeană. Ca areal nativ o  întâlnim către sudul Europei, nordul Africii iar la est până în Turcia dar poate ajunge la nord ca areal chiar până în Europa centrală. Trunchiul prezintă o scoarță de culoare închisă, cu multe cute ce se pot desprinde ușor în bucățele. Mugurii la atingere sunt lipicioși iar ca aspect sunt lunguieți de culoare gălbui și lipsiți de puf. Acest fapt constituie una din trăsăturile care diferențiază această specie de cealaltă, Sorbus aucuparia. Prezintă frunze compuse, cu 5 până la 8 perechi de foliole, cu margini zimțate mai evident spre vârf. Frunzele tinere prezintă puf însă pe măsură ce timpul trece își pierd acel puf.

Florile sunt albe, mici și apar de regulă în lunile aprilie-mai aflate în numeroase grupuri terminale albe. Din ele se dezvoltă fructele care la început sunt galbene sau roșiatice, apoi la maturitate arată ca niște mere mai mici sau cumva ca niște pere mici, maronii sau cenușii, de aproximativ 2-3 cm lungime iar acest lucru este o altă caracteristică care deosebește această specie de Sorbus aucuparia, ale cărei fructe sunt roșii și rar depășesc un centimetru lungime. Conține 2-5 semințe în interior (mai rar 10). Poate tolera și valorifica o gamă largă de soluri la fel ca orice varietate de scoruș, dar ideal este solul brun de pădure și un climat cu ierni mai blânde și cât mai apropiate de cele mediteraneene; tocmai din acest fapt are un areal mai restrâns de răspândire față de alte varietăți. Această specie prezintă atât valoare ornamentală cât și alimentară, de la el se consumă fructele când sunt bine coapte. Se pot consuma în stare crudă sau prelucrate în dulcețuri, jeleuri, băuturi alcoolice. În medicina tradițională, fructele erau folosite împotriva dizenteriei, diabetului sau îmbunătățire a memoriei. De asemeni, lemnul prezintă importanță practică fiind de bună calitate; produsele din lemn de scoruș se vând la un preț ridicat. Preferă expoziții însorite sau parțial umbrite. Este rezistent la boli și dăunători și la gerurile de la noi din țară. Această specie este destul de rară și amenințată chiar cu dispariția iar la nivel mondial se caută măsuri prin care se încearcă conservarea sa.

2. Sorbus aucuparia

Această varietate de scoruș este originară din Europa și Asia, dar și în America de Nord sau Canada este destul de frecvent întâlnit; având un areal mult mai extins față de specia Sorbus domestica și crește spontan în pădurile de foioase. Este un copac de foioase, cu ramificare bogată, ramuri verticale ce formează o coroană de formă rotunjită ușor ovală uneori, ce se deschide odată cu vârsta, care la maturitate poate să atingă între 15-20 m. Este cultivat ca specie decorativă în principal pentru frunzele sale compuse, ce sunt pinnate, plate, de culoare verde deschis de mărime medie, ce au 9-15 foliole iar pe margini sunt zimțate, de formă alungit-lanceolate. Toamna frunzele devin galbene până la roșu-violet. Florile sunt mici, albe cu 5 petale și apar primăvara în luna mai și sunt grupate în ciorchini deosebiți de culoare albă, micuțe.

Fructele sunt deosebit de decorative și ele, și apar în grupuri care la maturitate au culoare roșu-portocaliu, sunt micuțe (mult mai mici ca cele ale speciei Sorbus domestica), comestibile, utilizate pe scară largă și în medicina tradițională datorită aportului crescut de vitamine și minerale benefice. Florile dau loc unor ciorchini ca un pandantiv format din drupe de fructe la sfârșitul verii. Funcție de varietate, ele pot avea diferite culori precum: roz, galbene și roșii strălucitoare. Tolerează și valorifică aproape orice tip de sol, dar preferă solurile de pădure umede, acide, bine drenate, și o expoziție însorită, dacă este cultivat în zone montane și zonele umbrite dacă este cultivat în zone mai joase, deoarece este o specie de climat mai rece căreia nu îi place verile foarte calde și uscate. Este rezistent la boli și dăunători, cât și la gerurile de la noi.

În încheiere, voi trece în revistă câteva varietăți de scoruș apreciate și comercializate la noi în țară.

• Sorbus aucuparia Beissnerii - decorativ prin frunzele sale pinnate de aproximativ 20 cm lungime, cu până la 12 foliole ascuțiți în formă de lance de culoare verde închis, flori albe micuțe purtate în corimbe de până la 12 cm, lujerii de culoare gălbuie care au efect deosebit de decorativ în peisaj pe parcursul iernii. De asemeni și fructele sale portocalii sunt foarte decorative.
• Sorbus arnoldiana Golden Wonder – Prezintă ciorchini de flori de culoare alb-roz din aprilie până în mai; apoi ciorchini de fructe de culoare roz-crem iar toamna ele devin roșii-portocalii; are pețiolul frunzelor roșcat, cu deosebit efect de contrast toamna.
• Sorbus aucuparia Pendula – Are o coroană sub formă de umbrelă cu ramuri până în pământ, un adevărat cort verde ce se umple cu fructe roșii-portocalii la sfârșitul verii, creând o imagine de ansamblu foarte decorativă.

Pentru cei care doresc să achiziționeze acest frumos arbore, pot găsi aici câteva variante care merg bine la noi în țară.

de Ionuț Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de flori, plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Scorușul: Un arbore util și practic în egală măsură în imagini