Ce trebuie sa știm despre tăierile la arbuști

Dacă ne dorim să avem plante mereu sănătoase, în formă și frumoase, trebuie să manifestăm o grijă sporită față de ele. Pentru a le stimula creșterea și dezvoltarea, cât și fructificarea abundentă (în cazul celor fructifere), va trebui să luăm în calcul o serie de reguli legate de tăiere printre alte responsabilități cum ar fi: udarea la timp, fertilizarea cu regularitate, plivitul de eventuale buruieni nedorite ș.a.m.d. pe care va trebui să le aplicăm de la caz la caz, funcție de tipul și specificul fiecăreia în parte. Pentru a înțelege mai bine specificul fiecărei plante în parte, și a aplica cele mai corecte și bune practici de tăieri de la specie la specie, au fost create așa-numitele grupe de tăieri după cum urmează:

Grupa 1 -  Tăieri ușoare

O serie de copaci și arbuști formează în mod natural un cadru bine ramificat. Ei necesită puțină sau deloc tăiere și de fapt, pot fi stricați cu o tăiere mai severă. Aici sunt încadrate coniferele și foioasele ce nu necesită tăieri foarte importante. Tot în această categorie se încadrează și copacii și arbuștii nou plantați, sau cei tineri aflați în primii ani de viață. Aceste plante vor avea nevoie doar de o tăiere și de o modelare ușoară în primii câțiva ani, indiferent de specie. Mai apoi, se vor tăia fiecare conform specificului fiecăruia. Nu se încadrează aici plantele care emit lăstari lungi ce trebuie susținuți. Se vor elimina doar crengile sau lăstarii bolnavi sau uscați sau care cresc în direcții greșite. Florile pot să crească pe lăstarii anuali sau pe lăstarii din anii anteriori.

Image source: www.finegardening.com

Grupa 2 – Arbuștii cu înflorire timpurie de primăvară

Iarna este cel mai bun moment pentru a tăia majoritatea copacilor și arbuștilor de foioase, dar nu pe toți. În această categorie includem plante precum azaleele care înfloresc pe lemnul vechi, ceea ce înseamnă că mugurii de anul viitor apar la scurt timp după ce se termină înflorirea anului în curs. Dacă așteptați prea mult pentru a o tăia, veți elimina multe dintre florile de anul viitor când veți tăia din ramuri. Alți arbuști care se încadrează în această categorie includ forsythia (Forsythia spp.), itea (Itea virginica), lămâiță (Philadelphus spp.), gutui japonez (Chaenomeles spp.), rododendroni, inclusiv azalee (Rhododendron spp. ), trandafiri cu înflorire de primăvară (Rosa spp.), spiree cu flori de primăvară (Spiraea prunifolia și S . x vanhouttei), liliac (Syringa spp.) și viburni (Viburnum spp.).

Grupa 3 – Arbuștii cu tulpini pornite din pământ (acoperitori de sol)

Acești arbuști formează un covor dens de frunziș, adesea cu flori și fructe atractive. Au o modalitate de întreținere redusă și prietenoasă cu fauna sălbatică și avantajul de a acoperi un teren asemeni unui covor vegetal. În această categorie intra plante veșnic verzi, cum ar fi: ienupărul prostrat (Juniperus horizontalis) și erica (Calluna vulgaris), și tipurile de foioase (care își pierd frunzele toamna) precum Cotoneaster horizontalis, o serie de arbuști fructiferi precum: afinul vaccinium myrtillus, afinul siberian  Amelanchier alnifolia) ș.a.m.d. Arbuștii de acoperire a solului prezintă avantajul că suprimă creșterea buruienilor cu tulpinile și frunzele lor dense.

Grupa 4 – Arbuștii cu înflorire de vară-toamnă

Dimpotrivă, arbuștii care înfloresc mai târziu vara și toamna tind să „înflorească pe lemn nou”, ceea ce înseamnă că stabilesc mugurii de flori pe creșterea sezonului curent. Acești arbuști ar trebui tăiați la sfârșitul iernii și începutul primăverii foarte devreme. Arbuștii care se încadrează în această categorie includ liliacul de vară (Buddleja spp.), garofița piperată (Calycanthus floridus), vița trompetă (Campsis radicans), tufa cu bile (Cephalanthus occidentalis), caprifoiul albinelor (Diervilla spp.), hortensie netedă (Hydrangea arborescens), hortensie de grădină (Hydrangea paniculata), trandafiri cu înflorire repetată (Rosa spp. și hibrizi), spiree cu flori de vară (Spiraea x bumalda și S. japonica), și vitex (Vitex spp.).

Grupa 5 – Arbuști decorativi prin frunze și lăstari (topiary).

Din categoria Topiary ce sunt considerați adesea o altă formă de sculptură a plantelor; care a apărut la romani și a devenit populară în grădinile formale europene. Un topiar este o plantă care a fost tăiată într-o formă nenaturală, cum ar fi o formă geometrică sau un animal capricios. Unele topiary, numite topiary „umplute”, sunt vițe antrenate să crească pe exteriorul ramelor de sârmă. Alte tipuri de topiary, cum ar fi personajele reale pe care le vedeți în parcurile de distracție Walt Disney, sunt plante antrenate să crească într-un cadru de sârmă.

Plantele adesea modelate în forme topiary sunt cibisul, ilfinul japonez, ilfinul yaupon, ligustrum, arborvitae, ienupărul, tisa și podocarpusul.

Topiarele, precum spalierele formale, necesită tăiere frecventă pentru a-și menține forma. Utilizarea lor ar trebui să fie limitată în peisaje la zonele în care se dorește un punct focal, o plantă de accent sau o piesă de conversație.

Image 1 source: www.finegardening.com

Image 2 source: www.saga.co.uk

Grupa 6 – Arbuști cu frunze sempervirescente (veșnic verzi)

Arbuștii veșnic verzi nu își pierd frunzele iarna și nu stochează rezervele de hrană în rădăcini sau tulpini; ci în frunze. Cel mai bun moment pentru tăiere este după înflorire. Dacă planta trebuie reîntinerită sau redusă sever, atunci acest lucru se poate face la sfârșitul iernii și la începutul primăverii, chiar înainte de începerea creșterii. Îndepărtați florile vechi și tăiați înapoi până la mugurii sănătoși lăstarii, încercând să îi orientați spre exterior. Îndepărtați lemnul deteriorat, bolnav, îmbătrânit și creșterile subțiri ivite în coroana veche deja formată și amenință să îi strice forma de ansamblu. Mai răriți din tulpinile și ramurile foarte dese, pentru a îmbunătăți circulația aerului și luminii prin plante, și pentru a echilibra planta.

Image source: www.saga.co.uk

Grupa 7 – Lianele viguroase, și de vigoare medie

Din această categorie fac parte de regulă, plantele ce au nevoie de susținere pe un perete, spalier ori araci și așa mai departe. Romanii au inițiat primii această tehnica de tăieri, iar civilizațiile ulterioare europene au rafinat-o într-o formă de artă încă populară astăzi. În Anglia, pomii fructiferi sunt adesea puși pe spalieri, de-a lungul pereților pentru a economisi spațiu. Pe lângă utilitatea principală de a sprijini plantele cu vițe lungi un perete cu expunere spre sud de exemplu, ajută la protejarea fructelor și plantelor de gerurile extreme.

Grupa 8 – Ziduri verzi

Deoarece gardurile vii sunt folosite în principal pentru a înfrumuseța sau a ascunde anumite zone nu chiar atât de plăcute de privit, formarea lor este de durată și va trebui să tăiați în timp lăstarii pentru a încuraja un obicei de creștere compactă. Tundeți plantele de gard viu nou plantate până la aproximativ 30,4 cm de nivelul solului, și tăiați vârfurile lăstarilor noi în timpul sezonului de creștere pentru a încuraja ramificarea. Pentru a dezvolta un gard viu dens, compact, care oferă intimitate, tăiați în mod regulat în timp ce plantele se maturizează.

Image source: www.instanthedge.com

de Ionut Cenac

Dacă aveți întrebări, sau sunteți în căutarea unor informații de specialitate, nu ezitați să contactați gratuit specialiștii de pe website-ul Garden-zone, rubrica Întreabă specialistul.

De asemenea, iubitorii de plante decorative și fructifere, pot achiziționa o gama largă de produse accesând website-ul Pepiniera Gradina Verde.

Ce trebuie sa știm despre tăierile la arbuști în imagini